Imobil preluat abuziv. Acţiune în constatare. Legea nr. 10/2001. Admisibilitate.
Legea nr. 213/1998 – art. 6 lin. 1
Acţiunea în constatarea caracterului abuziv al preluării de către stat a unui imobil este admisibilă inclusiv sub imperiul Legii nr. 10/2001.
Curtea de Apel Timişoara, Secţia civilă, decizia nr. 968 din 20 mai 2006
Prin decizia civilă nr. 1846 din 7 septembrie 2004, pronunţată în dosarul nr. 4012/C/2004, Curtea de Apel Timişoara a admis apelurile declarate de pârâţii Consiliul local B. prin Primar, S.C. „T.B.” S.A. B., B.C.B.B. din B. şi B.R. din B. împotriva sentinţei civile nr. 1110 din 26 aprilie 2004, pronunţată de Judecătoria Lugoj în dosarul nr. 2088/2003, pe care a schimbat-o în tot în sensul că a respins ca inadmisibilă acţiunea formulată de reclamantele C.A.R. a salariaţilor din U.C.M.R. şi Alte Instituţii şi C.A.R. a Salariaţilor din C.S.R.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a reţinut că prin acţiunea introductivă reclamantele au solicitat, în temeiul art. 6 alin. 2 din Legea nr. 213/1998, să se constate preluarea abuzivă a imobilelor din litigiu de către Statul Român, din averea antecesoarei lor, Casa de Credit, Economie şi Ajutor a Funcţionarilor şi Lucrătorilor din Uzinele de Fier şi Domeniile Reşiţa.
Instanţa de apel a mai avut în vedere că în conformitate cu prevederile art. 6 alin. 2 din Legea nr. 213/1998, bunurile preluate de stat fără un titlu valabil, inclusiv cele obţinute prin vicierea consimţământului, pot fi revendicate de foştii proprietari sau de succesorii acestora, dacă nu fac obiectul unor legi speciale de reparaţie; cum imobilele din litigiu fac obiectul Legii nr. 10/2001, instanţa de apel a conchis că acţiunea formulată de reclamate este inadmisibilă.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantele, solicitând casarea ei cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
Recurentele şi-au motivat în drept recursul cu dispoziţiile art. 304 pct. 4, 8 şi 9 C. pr. civ., susţinând că imobilele au fost preluate din proprietatea antecesoarei lor printr-un titlu care nu este valabil, care încălcă Constituţia şi tratatele internaţionale.
Că, în anul 1949, când s-a efectuat preluarea ilegală, era în vigoare Constituţia din anul 1948, care garanta proprietatea, precum şi art. 481 C. civ., care permite exproprierea numai pentru o cauză de utilitate publică şi o dreaptă şi prealabilă despăgubire, iar în speţă antecesoarei lor nu i s-a acordat nici o despăgubire.
Totodată, recurentele au susţinut că imobilele în litigiu sunt folosite de pârâta S.C. „T.T.” S.A. B. fără nici un titlu, nefăcând parte din rândul imobilelor dobândite de pârâtă în baza Legii nr. 15/1990 şi H.G. nr. 834/1991.
În urma examinării deciziei atacate, în raport de motivele invocate şi de dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi 312 alin. 3 C. pr. civ., Curtea a apreciat ca fiind întemeiat recursul reclamantelor, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 6 alin. 1 din Legea nr. 213/1998, „fac parte din domeniul public sau privat al statului sau unităţilor administrativ-teritoriale şi bunurile dobândite de stat în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, dacă au intrat în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil, cu respectarea Constituţiei, a tratatelor internaţionale la care România era parte şi a legilor în vigoare la data preluării lor de către stat”, iar conform aliniatului 3 al aceluiaşi articol „instanţele judecătoreşti sunt competente să stabilească valabilitatea titlului”.
Aşadar, instanţele judecătoreşti sunt abilitate în continuare, respectiv şi după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, să soluţioneze acţiuni pe calea dreptului comun, în temeiul art. 6 din Legea nr. 213/1998, în vederea stabilirii caracterului preluării imobilelor de către stat.
În speţă, instanţa de apel în mod greşit a soluţionat cauza invocând inadmisibilitatea acţiunii, neobservând că, pe lângă petitul privind obligarea pârâtelor la predarea imobilelor, acţiunea cuprinde şi un petit privind constatarea nevalabilităţii titlului statului, respectiv constatarea preluării abuzive a imobilelor.
De altfel, consecinţele stabilirii caracterului preluării cu titlu, fără titlu, cu titlu valabil sau fără titlu valabil au relevanţă juridică şi în cadrul procedurii administrative prevăzute de Legea nr. 10/2001, procedură ce a fost declanşată de reclamante.
În consecinţă, văzând că instanţa de apel a soluţionat greşit cauza pe baza excepţiei inadmisibilităţii acţiunii, fără a intra în cercetarea fondului, în baza art. 304 pct. 9 şi art. 312 alin. 3 şi 5 C. pr. civ., Curtea a admis recursul reclamantelor şi a casat decizia recurată cu trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului la Tribunalul Timiş.
1
