MATERIE: PROCEDURA CIVILA
IMOBIL PRELUAT ABUZIV DE STATUL ROMÂN ÎN BAZA DECRETULUI NR. 92/1950.
CERERE DE DESPAGUBIRI.
COMPETENTA MATERIALA DE SOLUTIONARE A CERERII.
Cererile prin care fostii proprietari solicita despagubiri civile pentru imobilele preluate abuziv de Statul Român si care nu mai pot fi restituite în natura, sunt de competenta instantelor de drept comun, în lipsa unei dispozitii speciale care sa o înlature.
Art. 26 din Legea nr. 10/2001 se refera doar la cenzurarea dispozitiilor emise de primari sau entitatile detinatoare ale imobilului, fiind singura competenta speciala de prima instanta stabilita în favoarea Tribunalelor, în materia restituirii proprietatilor confiscate abuziv.
Sursa primara.
Decizia civila nr. 1168/2 septembrie 2008 pronuntata de Curtea de Apel Oradea în dosar nr. 1923/271/2007.
Constata ca, prin sentinta civila nr. 6338 din 29 octombrie 2007 pronuntata de Judecatoria Oradea în dosar nr. 1923/271/2007, s-a admis cererea formulata de reclamantii M. C. A. si T. D. G. împotriva S.R., reprezentat de M.F.P., si a fost obligat pârâtul sa plateasca reclamantilor suma de 496.470 lei cu titlu de despagubiri, la care se va adauga dobânda legala începând cu data ramânerii definitive a prezentei hotarâri si pâna la îndeplinirea efectiva a obligatiei; pârâtul a fost obligat sa plateasca reclamantilor suma de 11.160 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
În considerentele sentintei se retine în esenta ca dupa aparitia Legii nr. 10/2001, reclamantii au formulat în calitate de mostenitori ai defunctului M. M., trei cereri pentru declararea nulitatii absolute a contractelor de vânzare – cumparare încheiate în baza Legii nr. 112/1995 de Statul Român cu fostii chiriasi. Prin sentintele civile nr. 762/2003, 2729/2003 si 2057/2003 pronuntate de Judecatoria Oradea în dosarele nr. 11146/2002, 11148/2002 si 11147/2002 (filele 21-38), cererile acestora au fost respinse, solutia fiind pastrata de instanta de control judiciar.
Examinând cuprinsul acestor hotarâri rezulta ca, exceptând prima sentinta, instanta de judecata a retinut ca imobilele ce au facut obiectul derivat al contractelor de vânzare – cumparare au fost proprietatea antecesorului reclamantilor, fiind preluate de Statul Român în baza Decretului nr. 92/1950. O asemenea masura, prin prisma prevederilor art. 2 alin. 1 lit. a din Legea nr. 10/2001 constituie o preluare abuziva ce îndreptateste fostul proprietar sau mostenitorii acestuia sa solicite despagubiri.
Prin Legea nr. 10/2001 modificata succesiv si republicata, au fost stabilite o serie de modalitati de despagubire a fostilor proprietari, între care si acordarea de actiuni la fondul proprietatea. În sarcina statului exista obligatia pozitiva de a respecta dreptul de proprietate, simpla adoptare a unor masuri reparatorii în concordanta cu normele internationale nefiind suficienta daca nu este urmata de masuri concrete de aplicare într-un termen rezonabil, astfel încât posibilitatea acordarii de masuri reparatorii sa nu fie o simpla iluzie.
Împotriva acestei hotarâri a declarat apel pârâta D.G.F.P., în reprezentarea M.E.F., solicitând admiterea apelului si modificarea în tot a sentintei atacate în sensul respingerii cererii.
În motivarea apelului se invoca lipsa competentei materiale a Judecatoriei Oradea în conformitate cu prevederile art. 159 alin. 1 Cod procedura civila, art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001. Se mai invoca lipsa calitatii procesuale pasive a M.E.F.
Tribunalul Bihor, prin decizia civila nr. 236 din 11 aprilie 2008 pronuntata în dosar nr. 1923/271/2007, a admis apelul, a anulat în totalitate sentinta primei instante si a retinut cauza spre rejudecare în prima instanta la Tribunalul Bihor – Sectia civila, cauza urmând a fi repartizata aleatoriu.
Pentru a pronunta astfel, instanta de apel a retinut urmatoarele:
Reclamantii T. D. G. si M. C. A. au solicitat obligarea S. R., prin M.E.F., la plata de despagubiri banesti reprezentând valoarea de circulatie a imobilelor situate în Oradea str. Mihai Eminescu, nr. 31 (3 apartamente în suprafata totala de 255,62 mp), înscrise în C.F. nr. 78251 Oradea, nr. top. 968/2, C.F. nr. 71107 Oradea, nr. top. 968/3 si C.F. nr. 70970 Oradea, nr. top. 968/4. S-a estimat valoarea despagubirilor la suma de 490.000 RON.
Din chiar cuprinsul cererii de chemare în judecata se desprinde faptul ca reclamantii au promovat actiuni în justitie prin care au invocat preluarea în mod abuziv de catre stat a imobilului situat în Oradea, str. Mihai Eminescu, nr. 31, precum si nulitatea actelor de vânzare catre fostii chiriasi, însa aceste actiuni au fost respinse în mod irevocabil.
Fata de aparitia Legii nr. 247/2005 (privind reforma în domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele masuri adiacente) a fost format dosarul nr. 749/2001 conexat cu nr. 1758/2007 si nr. 2836/2004 (dispozitia Primarului nr. 4086/9.11.2006), având ca obiect acordarea de despagubiri prin participarea cu titluri de valoare la actiuni ” Fondul Proprietatea”, acesta fiind înaintat Consiliului National al Valorilor Mobiliare pentru solutionare.
Asadar, solicitarile reclamantilor sunt în sensul acordarii despagubirilor banesti, nefiind multumiti cu masurile dispuse în temeiul Legii nr. 247/2005.
Chiar daca se invoca jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului ca temei juridic al actiunii, încadrarea corecta a prezentei cereri se regaseste în dispozitiile Legii nr. 10/2001, modificata prin Legea nr. 247/2005. Obiectul principal al investirii instantei este actiunea în despagubiri, ca urmare a neacordarii acestora prin dispozitia primarului. Asadar, se contesta dispozitia primarului.
În raport de obiectul cererii, tribunalul constata ca sunt incidente, în speta, prevederile Legii nr. 10/2001, modificata prin Legea nr. 247/2005, lege care are în vedere regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6.03.1945 – 22.12.1989. Într-o atare situatie, contestatiile sau cererile contra dispozitiei emisa în temeiul Legii nr. 10/2001 sunt de competenta tribunalului în prima instanta, considerente fata de care, în baza art. 297 al. 2 Cod procedura civila a admis apelul conform dispozitivului deciziei.
Împotriva acestei decizii, în termen au declarat recurs reclamantii, care au solicitat admiterea acestuia si în principal mentinerea ca legala si temeinica a sentintei de fond, iar în subsidiar, casarea deciziei cu trimiterea pentru rejudecare în apel.
În motivarea recursului s-a sustinut ca temeiul juridic al actiunii formulata de reclamanti îl reprezinta practica Curtii Europene a Drepturilor Omului, de condamnare repetata a României la despagubiri civile în favoarea fostilor proprietari carora statul le-a preluat abuziv proprietatile în perioada anilor 1945 – 1989, hotarâri prin care s-a retinut ca Fondul “Proprietatea” nu este functional si prin urmare fostilor proprietari le-au fost preluate bunurile fara o despagubire echitabila si efectiva.
Intimatul M.E.F. s-a opus admiterii recursului.
Analizând decizia recurata prin prisma motivelor invocate si din oficiu, curtea constata ca aceasta este nelegala si netemeinica, pentru urmatoarele considerente:
Tribunalul Bihor a schimbat temeiul juridic al actiunii formulata de reclamanti.
Acestia au cerut obligarea S. R., prin M.E.F., la despagubiri pentru imobilul ce le-a fost preluat abuziv de Statul Român în baza Decretului nr. 92/1950, întemeindu-si actiunea pe practica Curtii Europene a Drepturilor Omului de condamnare a României (Caracas c/a România, Radu c/a România, Jujescu c/a România, etc.) la despagubiri civile în folosul fostilor proprietari deposedati de bunurile lor fara a li se acorda nici în prezent o despagubire efectiva si echitabila.
Curtea Europeana a retinut ca reactia Statului Român fata de abuzul comis de statul comunist a fost una excesiv întârziata, Fondul “Proprietatea” nu este functional nici în prezent, astfel ca lipsirea de bunul preluat a fostilor proprietari fara o despagubire conform cu exigentele Protocolului nr. 1 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, impune despagubirea echitabila si efectiva a acestora, sens în care Curtea a obligat Statul Român la plata unor sume reprezentând contravaloarea bunului preluat si a dobânzilor aferente, conform practicii curtii.
Acesta fiind temeiul juridic al actiunii, competenta instantelor este cea de drept comun, în lipsa unor dispozitii speciale care sa o înlature. Cum valoarea despagubirilor este sub 5 miliarde lei, în mod corect judecatoria a solutionat litigiul.
De altfel, dispozitiile la care face trimitere Tribunalul Bihor, Legea nr. 10/2001 modificata prin Legea nr. 247/2005, nu contin nici o dispozitie procedurala care sa permita tribunalului judecarea în fond a cuantumului despagubirilor cuvenite fostilor proprietari.
Art. 26 din Legea nr. 10/2001 se refera doar la cenzurarea dispozitiilor emise de primari sau entitatile detinatoare a imobilului, cu privire la posibilitatea restituirii în natura a bunurilor preluate de la fostii proprietari, aceasta fiind singura competenta stabilita în favoarea tribunalului în prima instanta, în materia restituirilor proprietatilor confiscate abuziv.
Pentru aceste considerente, tribunalul trebuia sa procedeze la judecarea apelului împotriva sentintei Judecatoriei Oradea, sens în care în baza art. 312 alin. 5 Cod procedura civila se va casa deciziei instantei de apel si se va trimite cauza la Tribunalul Bihor pentru rejudecare.
Cheltuielile de judecata se vor avea în vedere la reluarea judecatii.
