În situaţia în care terenul preluat abuziv este ocupat în întregime de detalii de sistematizare, sunt incidente dispoziţiile art.11, alin.4, din legea 10/2001, în sensul că măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent pentru întreaga suprafaţă, în condiţiile Titlului VII din Legea 247/2005, care reglementează sursele de finanţare, cuantumul şi procedura de acordare a despăgubirilor, forma despăgubirilor băneşti, reglementată de art. 34-40, din Legea 10/2001, în forma anterioară modificării, fiind abrogată expres prin Legea 247/2005.
Instanţa civilă este competentă, potrivit art.26, din Legea 10/2001, să cenzureze, sau, după caz, să suplinească, modalitatea în care entitatea investită cu soluţionarea notificării a stabilit incidenţa legii speciale, calitatea de persoană îndreptăţită a solicitantului, precum şi forma măsurilor reparatorii ce urmează a se acorda.
Ulterior modificării Legii 10/2001, prin Legea 247/2005, Prefecturile nu mai au legitimare procesuală pasivă, căci capitolul V, cuprinzând art.36-40, a fost abrogat expres.
Este lipsit de relevanţă faptul că la data formulării notificării, prevederile legale mai sus menţionate erau în vigoare, căci dispoziţiile cuprinse în Legea 247/2005 referitoare la măsurile reparatorii au o natură procedurală şi sunt de imediată aplicare, iar dreptul subiectiv reclamat îşi are fundamentul direct şi imediat în preluarea abuzivă de către stat a imobilului, adică într-un raport juridic trecut, efectele viitoare ale acestuia fiind imperativ stabilite prin legea nouă.
Este lipsit de relevanţă faptul că la data formulării notificării, prevederile legale mai sus menţionate erau în vigoare, căci dispoziţiile cuprinse în Legea 247/2005 referitoare la măsurile reparatorii au o natură procedurală şi sunt de imediată aplicare, iar dreptul subiectiv reclamat îşi are fundamentul direct şi imediat în preluarea abuzivă de către stat a imobilului, adică într-un raport juridic trecut, efectele viitoare ale acestuia fiind imperativ stabilite prin legea nouă.
Ministerul de Finanţe, în nume propriu sau ca reprezentant al Statului Român, poate sta în judecată în litigii grefate pe dispoziţiile Legii 10/2001, doar în două situaţii expres prevăzute de acest act normativ, în art. 28, respectiv când unitatea deţinătoare nu a fost identificată, şi în art.30, alin 4, în cazul imobilelor preluate cu titlu valabil, înstrăinate sub orice formă din patrimoniul administraţiei publice centrale sau locale.
Reclamantul I.R. a formulat plângere împotriva Comisiei Locale de aplicare a Legii 10/2001, din cadrul Primăriei Craiova, arătând că unitatea deţinătoare refuză să soluţioneze notificarea formulată în baza legii 10/2001, prin care s-au solicitat măsuri reparatorii pentru terenul în suprafaţă de 1722 m.p.,şi construcţiile aferente, preluate abuziv, prin expropriere, de la autorul său. În acest sens, a solicitat ca instanţa să oblige pârâta să-i restituie în natură suprafaţa de teren liberă, şi să-i acorde despăgubiri băneşti pentru construcţiile demolate, şi terenul ocupat de utilităţi publice.
În cauză au fost administrate probele cu înscrisuri şi expertiză tehnică specialităţile construcţii şi topometrie, iar la termenul din 6.07.2006, reclamantul a învederat că înţelege să renunţe la cererea de restituire în natură a suprafeţei de teren ce nu este afectată de detalii de sistematizare, solicitând măsuri reparatorii prin echivalent, sub forma despăgubirilor băneşti, pentru întregul imobil.
Tribunalul Dolj, prin sentinţa civilă nr. 834 din 13 iulie 2006, pronunţată în dosarul nr. 1322/civ/2004, a luat act că reclamantul renunţă la capătul de cerere privind restituirea în natură a terenului situat în Craiova, cart. Brazda lui Novac nr. 121, jud. Dolj.
A admis în parte acţiunea reclamantului împotriva pârâţilor Primăria Mun. Craiova, Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, DGFP Dolj – Comisia de aplicare a Legii 10/2001, şi Prefectura Dolj.
A acordat petentului măsuri reparatorii în echivalent conform Legii 10/2001, modificată prin Legea nr. 247/2005, într-un cuantum estimativ de 1.422.000.000 ROL pentru construcţii , şi echivalentul în lei a 258.300 EURO pentru teren.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că suprafaţa de teren, preluată abuziv prin expropriere, solicitată de reclamant prin notificare, este afectată integral de detalii de sistematizare, astfel că, potrivit dispoziţiilor Legii 10/2001 modificată prin Legea 247/2005, s-a constatat că reclamantul, în calitate de persoană îndreptăţită, are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent, într-un cuantum estimativ stabilit de expert, corespunzător valorii de circulaţie a terenului în suprafaţă de 1722 m.p. şi a construcţiei demolate.
S-a reţinut că reclamantul nu poate obţine măsuri reparatorii sub forma despăgubirilor băneşti, întrucât această modalitate a fost abrogată prin Legea 247/2005.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au declarat apel reclamantul, DGFP Dolj, în nume propriu şi ca reprezentantă a Statului Român prin Ministerul de Finanţe, şi Prefectura Dolj, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Apelantul reclamant a criticat hotărârea Tribunalului Dolj în ceea ce priveşte modalitatea de acordare a măsurilor reparatorii, susţinând că o parte din terenul solicitat, în suprafaţă de 334 m.p. se poate restitui în natură, fiind liber, iar pentru diferenţa de 1388 m.p., afectată de utilităţi, se impunea obligarea Statului la plata efectivă a despăgubirilor, în cuantumul stabilit de experţii desemnaţi la prima instanţă.
Apelantul reclamant a mai arătat că înţelege să revină asupra renunţării la restituirea în natură a terenului liber, exprimată în faţa instanţei, poziţie procesuală justificată de aceea că în prezent, Fondul Proprietatea nu funcţionează efectiv, astfel că persoanele îndreptăţite nu pot obţine o despăgubire justă pentru privarea de proprietatea bunurilor lor, aspect reţinut inclusiv în deciziile recente ale Curţii Europene a Drepturilor Omului.
Apelanta DGFP Dolj, în nume propriu, şi ca reprezentantă a Ministerului de Finanţe a arătat că în mod greşit a fost admisă acţiunea împotriva sa, întrucât nu are calitate procesuală pasivă, bunul imobil notificat făcând parte din domeniul public al Mun. Craiova, aspect ce exclude aplicarea dispoziţiilor art. 26, alin.3, din Legea 10/2001, care reglementează situaţiile în care Ministerul de Finanţe are calitate procesuală pasivă în litigiile grefate pe prevederile Legii 10/2001.
A mai invocat totodată şi excepţia prematurităţii formulării contestaţiei, faţă de faptul că până în prezent nu a fost finalizată procedura administrativă, nefiind e
Apelanta pârâtă Prefectura Dolj a susţinut că nu are calitate procesuală pasivă, în condiţiile abrogării dispoziţiilor art.36-40 din legea 10/2001, prin Legea 247/2005,şi a solicitat respingerea acţiunii formulate împotriva sa.
Apelul declarat de reclamant este nefondat, şi potrivit art. 296, Cod pr. civilă, se va respinge, pentru următoarele considerente:
Prima instanţă a apreciat în mod just că imobilul ce a fost preluat abuziv, prin expropriere de la autoarea reclamantului, compus din teren în suprafaţă de 1722 m.p., este ocupat în întregime de detalii de sistematizare, constând în blocuri de locuinţe, alei pietonale, conductă de gaze, reţele de canalizare şi termoficare, aferente blocurilor, precum şi parcare amenajată şi spaţiu verde.
În aceste condiţii, în mod corect s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art.11, alin.4, Legea 10/2001, aşa cum a fost modificată prin Legea 247/2005, stabilindu-se că, întrucât lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcţional întregul teren, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent pentru întregul imobil.
Sub acest aspect, este lipsită de relevanţă juridică declaraţia reclamantului, consemnată în dosarul primei instanţe, prin care acesta a arătat că renunţă la cererea de restituire în natură a suprafeţei de 334 m.p., căci şi în lipsa acesteia, modalitatea de stabilire a măsurilor reparatorii ar fi fost aceeaşi, respectiv prin echivalent, pentru motivele arătate.
De altfel, în situaţia în care o parte a terenului ar fi fost liberă, în accepţiunea Legii 10/2001, şi implicit, susceptibilă de restituire în natură, reclamantul nu putea opta pentru măsuri reparatorii prin echivalent, potrivit art.7, alin.2, Legea 10/2001, căci nu se afla în situaţiile limitativ prevăzute de art.18, din acest act normativ.
Prin urmare, critica reclamantului vizând acest aspect este nefondată.
Cât priveşte forma măsurilor reparatorii, în mod corect prima instanţă a reţinut că urmează a se face prin echivalent, în condiţiile Titlului VII din Legea 247/2005, care reglementează sursele de finanţare, cuantumul şi procedura de acordare a despăgubirilor, modalitatea solicitată de reclamant, aceea a despăgubirilor băneşti, reglementată de art. 34-40, din Legea 10/2001, în forma anterioară modificării, fiind abrogată expres prin Legea 247/2005.
Împrejurarea că până în prezent Fondul Proprietatea nu funcţionează efectiv nu poate însemna că reclamantul va fi lipsit în mod nejustificat şi abuziv de orice despăgubire efectivă, calculată la nivelul valorii de piaţă a bunului, cu încălcarea dispoziţiilor art.1, din Protocolul nr.1 al Convenţiei europene a drepturilor omului, ratificată de România prin Legea 30/1994, câtă vreme, chiar dacă termenul prevăzut în calendarul previzional al acestui organism colectiv de valori mobiliare a fost depăşit, societatea „Proprietatea” a fost înscrisă în Registrul Comerţului Bucureşti, urmând ca titlurile de despăgubiri acordate persoanelor îndreptăţite să fie transformate în acţiuni, odată societatea cotată la bursă.
Aceste considerente de principiu au fost expuse de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în considerentele hotărârii Togănel şi Grădinaru contra României, şi Jujescu contra României, ambele pronunţate la data de 20.06.2006
Faţă de aceste considerente, apelul reclamantului apare ca fiind nefondat, şi se va respinge, potrivit art. 296, Cod pr. civilă.
Cât priveşte excepţia prematurităţii formulării contestaţiei, invocată de apelanta pârâtă, aceasta este nefondată.
Este adevărat că potrivit art. 19 din Titlul VII din Legea 247/2005, deciziile adoptate de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor pot fi atacate cu contestaţie, în condiţiile legii contenciosului administrativ, însă aceste dispoziţii nu exclud competenţa instanţei civile, respectiv a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul unităţii deţinătoare, de a cenzura, potrivit art. 26 din legea 10/2001 modificată, modul în care entitatea investită cu soluţionarea notificării a stabilit incidenţa legii speciale, calitatea de persoană îndreptăţită a solicitantului, precum şi forma măsurilor reparatorii ce urmează a se acorda, sau de a suplini ceastă analiză, în situaţia în care solicitantul nu a primit răspuns la notificare în termenul de 60 zile prevăzut de lege.
Sunt întemeiate şi criticile în ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei DGFP Dolj, în nume propriu şi ca reprezentantă a Ministerului Finanţe, precum şi a pârâtei Prefectura Dolj.
Se reţine că ulterior modificării Legii 10/2001, prin Legea 247/2005, Prefecturile nu mai au legitimare procesuală pasivă, căci capitolul V, cuprinzând art.36-40, a fost abrogat expres.
Cât priveşte DGFP, în nume propriu şi ca reprezentantă a Ministerului de Finanţe, această instituţie poate sta în judecată în litigii de Lege 10/2001, doar în două situaţii expres prevăzute de acest act normativ, în art. 28, respectiv când unitatea deţinătoare nu a fost identificată, şi în art.30, alin 4, în cazul imobilelor preluate cu titlu valabil, înstrăinate sub orice formă din patrimoniul administraţiei publice centrale sau locale, ipoteze ce nu se regăsesc în speţă.
Prin urmare, nu au calitate procesuală pasivă nici Prefectura Dolj , nici DGFP DOLJ, nici Statul Român prin Ministerul de Finanţe, urmând a se admite apelurile declarate de aceste părţi, şi a se schimba în parte sentinţa, în sensul respingerii acţiunii ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Faţă de aceste considerente, în raport de dispoziţiile art. 296, cod pr. civ. s-au admis apelurile pârâtelor Prefectura Dolj şi DGFP Dolj, în nume propriu şi pentru Ministerul Finanţelor, s-a respins apelul declarate de reclamant , şi s-a schimbat în parte sentinţa, în sensul respingerii acţiunii faţă de Prefectura Dolj şi DGFP Dolj, Min. Finanţelor, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă, urmând a se menţine restul dispoziţiilor sentinţei.
