În legislaţia română nu există posibilitatea aplicării amenzii cumulativ cu închisoarea, aşa cum prevede Legea nr.39/1934; prin decizia Curţii Constituţionale nr.160/2000 s-a stabilit că prin dispoziţiile art. III din Decretul nr.544/1954 s-au abrogat acele dispoziţii din Codul penal care prevăd pedeapsa cu amenda corecţională, dacă aceasta este cumulativă cu pedeapsa privativă de libertate. În consecinţă, în condiţiile arătate, pedeapsa pentru infracţiunea prev. de art.84 al.2 din Legea nr.59/1934 rămâne doar închisoarea între 6 luni şi 1 an.
Secţia penală – Decizia penală nr. 652/14 septembrie 2010
Prin sentinţa penală nr.169/2009 pronunţată de Judecătoria Cîmpeni în dosar nr.1377/203/2008 în baza art.11 pct.2 lit. a Cod procedură penală rap. la art.10 lit.e Cod procedură penală coroborat cu art.47 Cod penal a fost achitat inculpatul I.C.C. de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii prev. de art.84 pct.2 din Legea nr.59/1934 cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal.
S-a făcut aplicare disp.art.192 al.3 Cod procedură penală.
Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut în esenţă ca stare de fapt din coroborarea întregului material probator existent la dosarul cauzei că în cursul anului 2007 inculpatul în calitate de administrator al SC BIP C.A. SRL Bistra a emis mai multe file CEC către diverse societăţi comerciale cărora le-a adus la cunoştinţă că nu are disponibil în cont şi care au fost refuzate la plată din lipsă de disponibil în cont. Această situaţie s-a datorat faptului că împotriva societăţii comerciale s-a început execuţia silită urmare a emiterii unor file CEC în anul 2006 în favoarea SC E.C. SRL.
Prima instanţă a reţinut că filele CEC au fost refuzate la plată, datorită inacţiunii societăţii bancare de a debloca contul societăţii, împrejurare care nu putea fi prevăzută de către inculpat la momentul emiterii actelor, motiv pentru care prima instanţă a reţinut în speţa dedusă judecăţii incidenţa disp.art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.e Cod procedură penală.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termenul legal statuat de art.363 Cod procedură penală Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpeni aducându-i critici pentru nelegalitate.
Prin decizia penală nr.1377/203/2008 pronunţată de Tribunalul Alba s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Cîmpeni, s-a desfiinţat sentinţa penală atacată şi procedând la o nouă judecată a cauzei a fost condamnat inculpatul I.C.C. la 100.000 lei (vechi) amendă penală pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art.84 pct.2 din Legea nr.59/1934 cu aplicarea art.41 al.2 Cp.
Împotriva deciziei au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia şi inculpatul I.C.C.
În motivele de recurs invocate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba s-a arătat că instanţa de apel a aplicat o pedeapsă nelegală deoarece, după anul 1954 nu au existat pedepse cumulative în legislaţia română, sens în care s-a pronunţat şi Curtea Constituţională prin decizia 160/21.09.2000.
Al doilea motiv de recurs invocat de Parchet vizează omisiunea instanţei de a se pronunţa cu privire la constituirea de parte civilă.
Inculpatul recurent nu a depus motive de recurs .
Prin decizia penală nr. 652/14.09.2010 Curtea de Apel Alba Iulia a admis recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba şi de inculpat împotriva deciziei penale nr. 76/A/15.03.2010 pronunţate de Tribunalul Alba – Secţia penală în dosarul nr. 1377/203/2008.
A casat decizia penală atacată sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate inculpatului şi sub aspectul nereţinerii circumstanţelor atenuante şi, procedând la rejudecare în aceste limite:
A stabilit la 1.000 RON amendă penală pedeapsa aplicată inculpatului pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal şi cu reţinerea dispoziţiilor art. 74 Cod penal, 76 lit. e teza I Cod penal.
S-a atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 63 ind. 1 Cod penal.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale deciziei atacate.
Pentru a dispune astfel, Curtea a reţinut următoarele:
Hotărârea instanţei de apel prin care s-a constatat vinovăţia inculpatului este legală şi temeinică.
În mod corect instanţa de apel a înlăturat argumentaţia primei instanţe, în conformitate cu care filele CEC au fost refuzate la plată pentru lipsă de disponibil s-a datorat inacţiunii băncii de a debloca contul societăţii.
S-a constatat că BCR- Agenţia Câmpeni a procedat legal nedeblocând sumele indisponibilizate deoarece prin hotărârea instanţei s-a dispus doar suspendarea ordinului de poprire şi nu anularea formelor de executare. Ca efect al suspendării inculpatul putea dispune doar de sumele ce îi intrau în cont după data suspendării popririi, nu însă de cele deja indisponibilizate.
Faţă de această împrejurare în mod corect s-a constatat că fapta inculpatului de a emite mai multe file CEC fără a avea disponibil întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art.84 pct.2 din Lega nr.59/1934 cu aplicarea art.41 pct.2 Cod penal.
Sub aspectul pedepsei pe care instanţa aplicat-o inculpatului s-a apreciat că recursul declarat de parchet este fondat.
La individualizarea pedepsei ce urmează să fie aplicată inculpatului instanţa putea să aibă în vedere doar închisoarea de la 6 luni până la 1 an, având în vedere că în legislaţia română nu există posibilitatea aplicării amenzii cumulativ cu închisoarea, aşa cum prevede Legea nr.39/1934, dar şi decizia Curţii Constituţionale nr.160/2000, din conţinutul căreia rezultă că prin dispoziţiile art. III din Decretul nr.544/1954 s-au abrogat acele dispoziţii din Codul penal care prevăd pedeapsa cu amenda corecţională, dacă aceasta este cumulativă cu pedeapsa privativă de libertate.
Deci , în condiţiile în care s-a abrogat amenda atunci când legea o prevede cumulativ cu pedeapsa închisorii, pedeapsa pentru infracţiune prev. de art.84 al.2 Legea nr.59/1934 este închisoarea între 6 luni şi 1 an.
Curtea a apreciat însă că în favoarea inculpatului se impuneau a fi reţinute circumstanţe atenuante, având în vedere atitudinea acestuia, faptul că nu s-a sustras de la judecată şi comportarea bună avută anterior, rezultând din lipsa antecedentelor penale.
Ca urmare a reţinerii circumstanţelor atenuante s-a apreciat că pentru corijarea inculpatului pedeapsa amenzii este suficientă şi în măsură să asigure realizarea scopului pedepsei prev. de art. 52 Cod penal.
Recursul inculpatului a fost admis doar sub acest aspect, al individualizării pedepsei, în condiţiile în care sancţiunea stabilită de instanţa de apel era nelegală şi se impunea reţinerea circumstanţelor atenuante .
Referitor la cel de al doilea motiv de recurs invocat de Parchet, s-a constatat că este nefondat, întrucât prin încheierea din data de 25 august 2009, dispusă în dosar nr.1377/203/2008 al Judecătoriei Câmpeni s-a disjuns acţiunea civilă, situaţie în care nu subzistă obligaţia instanţei de a se pronunţa cu privire la aceasta.
Faţă de cele arătate, în baza art.385/15 pct.2 lit.d Cod procedură penală, Curtea a admis recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba şi de inculpat.
3
