Prin sentinţa civilă nr. xxx/19.06.2013, Judecătoria Lieşti a admis excepţia netimbrării cererii de chemare în judecată şi a anulat acţiunea civilă formulată de reclamanta SC VC SRL în contradictoriu cu pârâţii DI şi IV, ca netimbrată. A admis cererea reconvenţională formulată de pârâtul DI şi a obligat reclamanta la plata sumei de 13391 lei, cu titlu de arendă către pârâtul reclamant reconvenţional DI. A respins cererea reconvenţională formulată de pârâtul IV cu privire la plata beneficiului nerealizat şi la eliberarea terenului înstrăinat şi a obligat reclamanta să elibereze terenul agricol în suprafaţă de 38,26 ha. A obligat pe reclamanta la plata cheltuielilor de judecată efectuate de către pârâţi.
Pentru a se pronunţa astfel a reţinut că între reclamantă şi pârâtul DI a existat un contract de arendă. Termenul de arendare a fost contestat în instanţă, litigiul fiind soluţionat prin anularea în parte a contractului de arendă încheiat de părţi la data de 23.08.2010, în sensul restrângerii perioadei de arendare de la 10 ani, la 1 an. Reclamanta a fost ţinută de obligaţia de plată a arendei. Dovada plăţii arendei revenea acesteia. Întrucât reclamanta nu a făcut dovada acestei plăţi, instanţa a considerat pretenţia pârâtului DI ca întemeiată, motiv pentru care a obligat-o la plata sumei de 13.391 de lei.
Conform contractului de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. xxx/31.08.2011, cumpărătorul intră de fapt şi de drept în stăpânirea suprafeţelor de teren. În baza contractului de arendare, la sfârşitul perioadei de arendare, reclamanta SC VC SRL, avea obligaţia de a preda terenul pârâţilor.
Potrivit depoziţiei martorului propus de pârâţi, abia în primăvara anului următor încheierii contractului de vânzare-cumpărare s-a prezentat la Primărie în vederea delimitării terenului agricol, iar contractul de arendă a fost încheiat la data de 15 mai 2012. În consecinţă, instanţa a apreciat că este nereal contractul încheiat între proprietar şi arendaş. Lucrările agricole se efectuează încă din toamnă, iar stabilirea unui preţ al arendei de circa patru ori mai mare, 1200 de lei, decât cel practicat pe piaţă este neserios.
Pe de altă parte, potrivit art. 3 alin. 3 din contractul de arendare, arendaşul recunoaşte că a primit suprafaţa de teren de 38,26 ha, astfel că obligaţia de a preda terenul către arendaş a fost îndeplinită. Ca urmare, a respins cererea reconvenţională formulată de pârâtul IV cu privire la plata beneficiului nerealizat ca efect al folosinţei terenului de către reclamantă.
Cu privire la cererea de eliberare a terenului în litigiu de către reclamanta SC VC SRL, instanţa a constatat că reclamanta nu mai are temei pentru a pretinde să rămână în posesia terenului agricol. Ca urmare, a admis în parte cererea reconvenţională.
Împotriva sentinţei civile nr. xxx/19.06.2013 pronunţată de Judecătoria Lieşti au declarat apel reclamanta SC VC SRL şi pârâţii DI şi IV.
Prin motivele de apel reclamanta a reiterat susţinerile de la fond cu privire la nulitatea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între pârâţi, cu privire la terenul în suprafaţă de 37,87 ha, pe motiv că prin acest act de dispoziţie părţile i-au încălcat dreptul de preemţiune.
Prin motivele de apel, în esenţă, pârâţii au susţinut că sentinţa este nulă, fiind dată cu încălcarea principiului contradictorialităţii, al dreptului la apărare şi a principiului oralităţii.
Astfel, la fond s-a procedat la soluţionarea cauzei, fără a da cuvântul părţilor cu privire la cererea reconvenţională. Astfel, la termenul din data de 12.06.2013 s-a pus în discuţie doar cererea de probatorii formulată de reclamanta SC VC SRL şi deşi nu s-a dat cuvântul şi pe cererea reconvenţională, instanţa a soluţionat cauza în fond.
Pe fond, au solicitat să se constate că motivarea respingerii cererii reconvenţionale este confuză şi contradictorie, deoarece deşi se reţine întemeiată cererea de eliberare teren, reţinând că reclamanta are o posesie nelegitimă, instanţa respinge cererea de obligare a reclamantei la plata beneficului nerealizat.
Au solicitat admiterea apelului, anularea sentinţei apelate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceiaşi instanţă. În subsidiar, au solicitat admiterea apelului, anularea sentinţei apelate şi în rejudecare admiterea cererii formulată de pârâtul DI şi obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, respectiv admiterea în totalitate a cererii reconvenţionale formulată de pârâtul IV.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa de apel a constatat următoarele :
I. Deşi citată cu menţiunea să achite taxa judiciară de timbru, apelanta SC VC SRL, nu a dat curs acestei obligaţii.
Potrivit art. 20 alin.1-3 din Legea 146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar neîndeplinirea obligaţiei de plată până la termenul stabilit se sancţionează cu anularea acţiunii sau a cererii.
Cum apelanta-reclamantă nu a satisfăcut obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru până la data de 24.09.2013, potrivit art.20 alin.1 şi 3 din Legea nr. 146/1997, a admis excepţia de netimbrare şi a anulat apelul declarat de reclamanta SC VC SRL Galaţi, ca netimbrat.
II. La fond, instanţa a fost învestită şi cu o cerere reconvenţională formulată de pârâţii DI şi IV, prin care pârâtul DI a solicitat contravaloarea arendei pe un an de zile, în sumă de 13.391 de lei, iar pârâtul IV, a solicitat suma de 25.519 de lei, beneficiu nerealizat ca urmare a imposibilităţii de a valorifica contractul de arendă. Totodată a solicitat obligarea reclamantei la plata acestei sume, în continuare, până la eliberarea terenului, precum şi eliberarea terenului în litigiu.
Din încheierea de dezbateri din data de 12.06.2013, rezultă că discuţiile s-au limitat numai la posibilitatea de a se renunţa la judecată în referire la cererea principală.
Deşi nu s-a acordat cuvântul pe fond cu privire la cererea principală şi la cererea reconvenţională, instanţa s-a pronunţat prin sentinţa apelată şi pe fondul cererii reconvenţionale.
Prin modul în care a procedat a încălcat principiile esenţiale ale procesului civil, care se referă la oralitate şi contradictorialitate, aspect care din punct de vedere procedural atrage nulitatea sentinţei ce face obiectul prezentei căi de atac, în baza art. 297 V.C.proc.civ.
Art. 297 V.C.proc.civ. prevede că instanţa va putea dispune trimiterea cauzei spre rejudecare numai dacă părţile au solicitat în mod expres luarea acestei măsuri prin cererea de apel ori prin întâmpinare.
Cum apelanţii-pârâţi au solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare, având în vedere importanţa principiilor oralităţii şi contradictorialităţii, precum şi semnificaţia juridică a dezbaterilor, s-a constatat că în cauză sunt îndeplinite condiţiile trimiterii spre rejudecare, prev. de art. 297 V.C.proc.civ.
Pentru motivele mai sus expuse, a fost admisă excepţia netimbrării apelului declarat de reclamanta SC VC SRL Galaţi şi a fost anulat ca netimbrat apelul declarat de aceasta.
A fost admis apelul declarat de pârâţii-reclamanţi, anulată sentinţa apelată şi trimisă cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, urmând ca instanţa de fond să se pronunţe pe fond, numai în raport de cererea reconvenţională,având în vedere că dispoziţia privind anularea ca netimbrată a cererii principale a fost confirmată prin decizia pronunţată în apel.
