Prin cererea formulata, reclamanta MA a solicitat obligarea DGASP la incheierea contractului de munca prin care sa se incadreze ca asistent personal pentru MD si sa -i plateasca toate drepturile salariale cuvenite in conformitate cu disp. Legii nr. 153/2017, la care sa se calculeze toate contributiile sociale obligatorii din Legea 227/2015.
Solutionand cauza, Tribunalul Bucuresti , prin s.c. 5263/2021 a respins actiunea ca neintemeiata.
Impotriva setintei pronuntata pe fondul cauzei reclamanta a declarat apel, solicitand schimbarea in tot a sentintei apelate, in sensul admiterii cererii de chemare in judecata. Examinand sentinta atacata prin prisma criticilor formulate in apel, a probelor administrate si a dispozitiilor legale incidente , instanta de apel retine urmatoarele:
Potrivit rt.35 alin.2 din lege, copilul cu handicap grav are dreptul la un asistent personal,iar potrivit art. 24 alin.1 din norme, in cazul in care intr-o familie exista doua sau mai multe persoane cu handicap grav cu drept la asistent personal, fiecare dintre acestea beneficiaza de asistent personal.
Art.36 din lege reglementeaza conditiile in care o persoana poate fi incadrata cu contrat individual de munca in functia de asistent personal , aspecte ce nu comporta nicio discutie in cauza , iar art. 37 stabileste drepturile asistentului personal pe perioada ingrijirii si protectiei persoanei cu handicap grav, pe baza contractului individual de munca , la litt.b fiind mentionat dreptul la program de lucru care sa nu depaseasca in medie 8 ore pe zi si 40 ore pe saptamana.
In continuare,art.38 din lege stabileste principalele obligatii ce revin asistentului personal, iar art.39 instituie cadrul normativ aplicabil incheierii , modificarii siinetarii contractului individual de munca.
Revenind la problema limitarilor timpuli de munca instituite prin normele inscrise in Codul muncii, Curtea constata ca apelanta reclamanta se raporteaza exclusiv la perioada minima de repaus zilnic, sens in care face referire la jurisprudenta CJUE in jurul Directivei 2003/88/CE a Parlaanruli European si a Consiliului din 4 nov.2003 privind anumite aspecte ale organizarii timpului de lucru.
Luand in considerare cele statuate de instanta europeana, apelanta reclamanta ajunge la concluzia ca este indreptatita laincheierea unui al doilea contract de munca pentru o fractiune de norma de 5 ore pe zi, 25 ore pe saptamana.
Fata de considerentele de fapt si de drept, in temeiul art. 480 alin.2 Cpc, Curtea admite apelul si va schimba in parte sentinta civila apelata, in sensul ca va admite in parte cererea de chemare in judecata si va obliga parata sa incheie cu reclamanta un contract individual de munca cu timp partial, de maxim 8 ore pe saptamana , in functia de asistent personal pentru minorul MD. Definitiva. Dc nr. 3465/2022
