Potrivit dispoziţiilor art. 238 alin. 2 din Codul de procedură civilă, încheierile date în timpul judecării unei pricini nu pot fi atacate decât odată cu fondul.
Conform dispoziţiilor art. 2441 din Codul de procedură civilă, asupra suspendării judecării procesului instanţa, în toate cazurile, se va pronunţa prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat.
Deoarece, în speţă, prin încheierea atacată nu s-a dispus suspendarea judecării procesului, ci doar a unor capete de cerere, în condiţiile în care judecarea procesului continuă, ea nu poate fi atacată separat cu recurs.
(Decizia nr. 1505 din 20 noiembrie 2002 – Secţia a V-a comercială)
Prin cererea înregistrată la data de 12.06.2002, la Tribunalul Bucureşti -Secţia comercială, reclamanţii Z.Z.F., Z.Z.N., E.M.K. şi Z.Z.E., domiciliaţi în Bucureşti, l-au chemat în judecată pe pârâtul Z.Z.R., cu reşedinţa în Bucureşti, pentru ca, pe calea ordonanţei preşedinţiale, să fie obligat să le permită accesul în sediul S.C. “S.” S.R.L., situat în Bucureşti, să le predea actele societăţii, sub sancţiunea obligării la daune cominatorii de 1.000.000 lei pe zi de întârziere, şi să fie obligat să se abţină de a face acte de administrare a societăţii, să semneze orice act emanând de la societate, până la soluţionarea dosarului de fond privind excluderea sa din societate, ce formează obiectul Dosarului nr. 11928/2001 al Tribunalului Bucureşti – Secţia comercială, cu cheltuieli de judecată.
Prin încheierea din 21.06.2002 a Tribunalului Bucureşti – Secţia comercială, s-a admis, în parte, cererea de suspendare formulată de pârât, s-a dispus suspendarea soluţionării capetelor 2 şi 3 de cerere, în baza art. 244 pct. 2 din Codul de procedură civilă, şi s-a stabilit termen la 28.06.2002, în vederea soluţionării primului capăt de cerere.
Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a avut în vedere susţinerile părţilor şi probele administrate în cauză.
împotriva acestei încheieri au declarat recurs, în termen legal, reclamanţii Z.Z.F., Z.Z.N., E.M.K. şi Z.Z.E., considerând-o netemeinică şi nelegală.
în motivarea recursului, recurenţii au arătat că încheierea atacată este nelegală, fiind dată cu încălcarea art. 581 şi art. 165 din Codul de procedură civilă.
Astfel, art. 581 din a fost încălcat sub mai multe aspecte:
a) instanţa trebuia să ia în considerare actele depuse la dosar, din care rezultă că pârâtul nu mai este administrator, şi trebuia să admită cererea, şi nu să dispună suspendarea cauzei până la soluţionarea unui dosar penal, dat fiind natura ordonanţei preşedinţiale, de măsură provizorie, până la soluţionarea unui alt litigiu dintre părţi, neinfluenţând soluţia ce se va da în acea cauză; atât timp cât hotărârea adunării generale privind numirea unui nou administrator este în vigoare, fiind înregistrată la oficiul registrului comerţului şi nefiind anulată, pârâtul nu poate exercita, în mod legal, acte de administraţie, iar reclamanţii, în calitate de asociaţi, trebuie să aibă acces la actele societăţii, chiar pe durata desfăşurării procesului penal;
b) instanţa trebuia să observe că pârâtul nu a formulat recurs împotriva încheierii de la oficiul registrului comerţului, prin care s-a dispus înregistrarea menţiunilor privitoare la schimbarea administratorului, iar termenul de recurs de 15 zile, care curge de la pronunţare, este expirat de mult timp;
c) acţiunea pârâtului prin care solicita anularea hotărârii adunării generale, prin care s-a decis schimbarea administratorului, care face obiectul Dosarului nr. 11191/2002, a fost suspendată, la solicitarea acestuia, până la soluţionarea dosarului penal; pârâtul a formulat respectiva acţiune numai pentru a conduce, în mod abuziv, societatea şi a suspendat judecarea cauzei, pentru a le împiedica accesul la documentele societăţii.
Instanţa nu trebuia să permită comportarea abuzivă a unui asociat, prin suspendarea unor capete de cerere, care ar fi permis asociaţilor să verifice activitatea acestuia în cadrul firmei.
La cel de al doilea motiv de recurs, reclamanţii au arătat că instanţa nu a observat că desfăşurarea procesului penal nu poate influenţa soluţia din ordonanţa preşedinţială.
Instanţa nu a verificat conţinutul plângerii penale, din care rezultă că aceasta se referă la un act din anul 1998, deci de acum 4 ani, prin care s-au modificat părţile sociale, şi care nu afectează, cu nimic, calitatea de asociaţi a reclamanţilor, care le conferă dreptul de a solicita intrarea în sediul societăţii şi de a avea acces la actele acesteia; respectivul act a fost înregistrat la oficiul registrului comerţului la cererea expresă a pârâtului, timp de 4 ani pârâtul nu a contestat acest act şi nici nu a exercitat, în termen de 15 zile de la pronunţare, recurs împotriva încheierii de admitere a menţiunilor efectuate în baza acestui act.
Deşi instanţa a suspendat capetele nr. 2 şi 3 din cerere şi a fixat termen de judecată pentru primul capăt, nu s-a pronunţat asupra disjungerii capetelor de cerere menţionate, încălcând dispoziţiile art. 165 din Codul de procedură civilă.
La ultimul motiv de recurs, reclamanţii au arătat că, în încheierea atacată, nu s-a motivat de ce s-a dispus suspendarea capetelor nr. 2 şi 3 din cerere şi nici de ce s-a considerat că soluţionarea procesului penal afectează soluţia dată într-o ordonanţă preşedinţială, sau de ce nu s-a ţinut cont de înscrisurile pe care le-au depus la dosar, care sunt valabile până la anularea lor.
în combaterea cererii de suspendare a cauzei, au arătat că au calitatea de asociaţi, independent de soluţia care s-ar da în procesul penal, şi că, în această calitate, au dreptul legal de a intra în sediul societăţii, de a verifica actele acesteia, iar, în conformitate cu hotărârea adunării generale, pârâtul nu mai este, în mod legal, administrator al societăţii, în acest moment, deci nu mai poate reprezenta societatea.
în susţinerea recursului nu s-au solicitat probe noi, iar cererea a fost timbrată cu o taxă de timbru de 160.000 lei şi timbru judiciar în valoare de 6.000 lei.
Recursul este inadmisibil.
Analizând actele şi lucrările dosarelor, în raport cu motivele de recurs invocate şi din oficiu, în baza art. 3041 din Codul de procedură civilă şi a dispoziţiilor legale în materie, Curtea constată că, potrivit art. 238 alin. 2 din Codul de procedură civilă, încheierile date în timpul judecării unei pricini nu pot fi atacate decât odată cu sentinţa ce se va pronunţa în cauză.
De asemenea, Curtea constată că, în conformitate cu dispoziţiile art. 2441 din Codul de procedură civilă, asupra suspendării judecării procesului instanţa, în toate cazurile, se va pronunţa prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat.
în speţă, Curtea constată că prin încheierea atacată nu s-a dispus suspendarea judecării procesului, ci doar a unor capete de cerere, astfel că, în condiţiile în care judecata procesului continuă, această încheiere nu poate fi atacată separat, ci numai odată cu sentinţa ce se va pronunţa în cauză, faţă de prevederile legale menţionate mai sus.
Ca atare, atacarea separată a acestei încheieri cu recurs, cât judecata procesului nu a fost suspendată, este inadmisibilă, astfel că motivele de recurs invocate de reclamanţi, care se referă la probleme de fond, nu vor mai fi analizate de instanţa de recurs, urmând a fi avute în vedere la soluţionarea pricinii de prima instanţă.
Faţă de considerentele expuse mai sus, Curtea constată că încheierea atacată nu poate forma obiectul unui recurs separat, atâta vreme cât cursul procesului pricinii nu a fost suspendat, şi recursul urmează a fi respins, ca fiind inadmisibil.
