Incheierea judecătorului prin care s-a numit un expert este una preparatorie, de care judecătorul nu este legat, în conformitate cu dispoziţiile art. 268 alin. 2 din Codul de procedură civilă.
In raport de dispoziţiile art. 282 alin. 2 din Codul de procedură civilă, aceasta nu se poate ataca decât odată cu fondul.
(Decizia nr. 434 din 21 martie 2002 – Secţia a V-a comercială)
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti – Secţia comercială, sub nr. 4269/2000 la data de 24.05.2000, S.C. “I.” S.R.L. a formulat cerere de lichidare judiciară a S.C. “M.G.” S.A.
Prin Sentinţa civilă nr. 5657 din 28.09.2000 a fost admisă cererea creditoarei, în baza art. 31 alin. (7) din Legea nr. 64/1995, republicată, s-a deschis procedura reorganizării judiciare şi a falimentului împotriva debitoarei, s-a fixat adunarea creditorilor pentru termenul din 16.11.2000, iar în temeiul art. 32 din Legea nr. 64/1995, republicată, s-au dispus notificările legale.
Totodată, a fost numit un administrator judiciar cu îndeplinirea atribuţiilor prevăzute de art. 18 din Legea nr. 64/1995, republicată, şi depunerea raportului.
în şedinţa publică din 24.05.2001, lichidatorul judiciar a arătat că a identificat o parte din bunuri evaluate la suma de 12.000 USD şi a solicitat termen pentru identificarea şi a restului de bunuri, precum şi pentru a întocmi tabelul preliminar al creditorilor, spre a fi afişat.
în şedinţa publică de la 28.06.2001, părţile au solicitat instanţei termen pentru a se lua la cunoştinţă raportul lichidatorului depus în 27.06.2001.
în şedinţa publică din 06.09.2001, lichidatorul judiciar a solicitat încuviinţarea unei expertize contabile şi desemnarea ca expert a domnului L.G.
Părţile, inclusiv creditoarele S.C. “M.S.” S.R.L. şi S.C. “I.” S.R.L., nu s-au opus efectuării expertizei, dar atât creditorii, cât şi debitoarea şi administratorii societăţii debitoare au solicitat încuviinţarea unui consilier expert, opunându-se la desemnarea ca expert contabil a domnului L.G.
Instanţa a dispus încuviinţarea expertizei contabile şi emiterea unei adrese către B.L.E., în vederea comunicării numelor a 3 experţi contabili. S-a acordat termen 8.11.2001.
Prin nota de la dosarul cauzei din 14.09.2001, creditoarele S.C. “M.S.” S.R.L. şi S.C. “I.” S.R.L. au depus obiective la raportul de expertiză contabilă.
în şedinţa publică din 08.11.2001, lichidatorul judiciar a depus raport, s-a desemnat ca expert contabil S.M. şi, la propunerea lichidatorului privind desemnarea unui expert auto, creditorii şi debitoarea nu s-au opus, drept pentru care s-a desemnat şi expertul auto.
împotriva acestei încheieri (08.11.2001) au declarat recurs S.C. “M.S.” S.R.L. şi S.C. “I.” S.R.L., solicitând casarea încheierii, desfiinţarea măsurilor solicitate de lichidator prin raport şi reluarea procedurii, în sensul închiderii procedurii falimentului în baza art. 118 din Legea nr. 64/1995, republicată, şi al atragerii răspunderii debitoarei în temeiul art. 124 din Legea nr. 64/1995, republicată.
Analizând recursurile declarate în raport de dispoziţiile art. 268 alin. 2 şi art. 282 alin. 2 din Codul de procedură civilă, Curtea a constatat că sunt inadmisibile, pentru considerentele ce vor fi arătate.
încheierea din 08.11.2001 a Tribunalului Bucureşti – Secţia comercială, care a fost atacată de recurenţi, este una preparatorie, de care judecătorii nu sunt legaţi, în conformitate cu dispoziţiile art. 268 alin. 2 din Codul de procedură civilă, astfel că, în raport de dispoziţiile art. 282 alin. 2 din Codul de procedură civilă, aceasta nu se poate ataca decât o dată cu fondul.
în aceste condiţii, Curtea a invocat din oficiu excepţia inadmisibilităţii recursurilor împotriva încheierii din 08.11.2001 şi a admis această excepţie, cu consecinţa respingerii recursurilor ca inadmisibile.
