Prin încheierea nr. din 14 ianuarie 2015, pronunţată de judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Olt –Secţia Penală, în dosarul nr. 3167/104/2014, în temeiul art. 345 alin. (1) C.p.p. a fost admisă în parte cererile formulate de inculpaţi iar în temeiul art.102 alin. 2 şi 3 C.p.p., au fost excluse interceptarile si inregistarile pe suport magnetic ale convorbirilor telefonice si înregistrările audio-video ale convorbirilor purtate in mediul ambiental ce decurg din Ordonanţa din 06.03.2014 a procurorului, confirmata prin incheierea nr.7 din 11.03.2014 a judecatorului de drepturi si liberati, pronuntata in dosarul nr.739/104/2014, interceptări şi înregistrări efectuate până la data de 10.04.2014.
În baza art. 345 alin. (2) C.p.p. s-a dispus comunicarea încheierii, procurorul urmând a comunica judecătorului de cameră preliminară, în termenul prevăzut de art. 345 alin. (3) C.p.p., dacă menţine dispoziţia de trimitere în judecată ori solicită restituirea cauzei.
Pentru a pronunţa această încheiere, judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Olt a constatat că prin rechizitoriul nr. 444/P/2014 din data de 31.10.2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt au fost trimişi în judecată, în stare de libertate, inculpaţii Ş. M., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prev de art.291 al.1 din Noul Cod Penal, rap la art. 6 din Legea 78/2000, respectiv S. .I şi V. M. pentru săvârşirea infracţiunilor de complicitate la cumpărare de influenţă, prev de art. 48 rap. la art. 292 al.1 din Noul Cod Penal, rap la art. 6 din Legea 78/2000.
În actul de sesizare s-a reţinut în esenţă, în fapt, cu privire la inculpatul Ş. M., că acesta, în cursul lunii februarie 2014 ar fi pretins şi primit suma de 200 Euro, un telefon mobil, două pachete de cafea şi o sticlă de whisky de la numitul R. M., bunuri ce au fost date, în schimbul traficării influenţei sale pe lângă funcţionari din cadrul SPCRPCÎV OLT, în sensul în care i-a promis şi l-a asigurat pe R. M. că-i va facilita fratelui său R. S. obţinerea permisului de conducere auto, întrucât ,,are suficiente relaţii pentru a interveni pe lângă polițiștii examinatori.
În ceea ce-i priveşte pe inculpaţii S. I. şi V. M., s-a reţinut că aceştia, în cursul lunii februarie 2014 i-ar fi înlesnit numitului R. M. accesul la ,,serviciile,, inculpatului Ş. M., ajutându-l să-i dea acestuia suma de 200 Euro, un telefon mobil şi mai multe produse, bunuri ce au fost date, în schimbul traficării influenţei inculpatului Ş. M. pe lângă funcţionari din cadrul SPCRPCÎV OLT, pentru a-i facilita fratelui său R. S. obţinerea permisului de conducere auto, cu ocazia programării pentru susţinerea probei practice
Situaţia de fapt mai sus menţionată este susţinută în faza de urmărire penală cu următoarele mijloace de probă: procese verbale de sesizare din oficiu-fil. (fil.14-15, 16 dup ); denunţ(fil.17dup) ; procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate(fil.26-45, 99-116 dup), declaraţii martori (fil. 167-186 dup); declaraţii suspecţi/inculpati (fil.124-128, 131-138, 141-150, 153-162 dup).
Prin cererile formulate la data de 02.12.2014, respectiv la data de 03.12.2014, inculpaţii S. I. şi V. M. au invocat excepţii vizând nulitatea actului de sesizare a instanţei, nulitatea urmăririi penale şi încălcarea dispoziţiilor art. 141 Cod de procedură penală.
Astfel, inculpata V. M., prin apărător, a arătat că rechizitoriul este lovit de nulitate, pe de o parte, pentru neîndeplinirea cumulativă a condiţiilor prevăzute de art. 328 Cod de procedură penală, iar pe de altă parte pentru încălcarea dreptului la apărare.
S-a solicitat atât de către inculpata V. M. cât şi de către inculpatul S. I. să se constate nulitatea probelor obţinute prin ordonanţa de interceptare din data de 06.03.2014 urmare a încălcării dispoziţiilor art. 141 pct. 3 Cod de procedură penală.
Cei doi inculpaţi au arătat că se impune desesizarea instanţei şi restituirea cauzei la procuror pentru reluarea urmăririi penale.
Cererile astfel formulate au fost comunicate cu adresă şi Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt pentru a putea răspunde în scris la acestea în conformitate cu dispoziţiile art. 344 alin. 4 Cod de procedură penală
Examinând cererile formulate, referitoare la restituirea cauzei la procuror în vederea întregirii probatoriului şi a refacerii rechizitorului, judecătorul de cameră preliminară a apreciat că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 342 din Codul de procedură penală, obiectul procedurii de cameră preliminară îl constituie verificarea, după trimiterea în judecată, a competenţei şi a legalităţii sesizării instanţei, precum şi verificarea legalităţii administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.
Raportat la susţinerile inculpaţilor, judecătorul de cameră preliminară a reţinut că acestea, deşi îmbracă forma unor excepţii ce ar putea viza legalitatea administrării probelor, în realitate vizează fondul cauzei, inculpaţii invocând în esenţă nevinovăţia lor în ceea ce priveşte infracţiunile pentru care au fost cercetaţi şi cu privire la care se solicită tragerea lor la răspundere penală.
Judecătorul de cameră preliminară a constatat că în realitate aceşti doi inculpaţi se declară nemulţumiţi de trimiterea în judecată în calitate de autori ai infracţiunilor pentru care se solicită tragerea lor la răspundere penală, situaţie care nu este reglementată de legiuitor a fi de natură să presupună restituirea cauzei la organul de urmărire penală.
Astfel, judecătorul de cameră preliminară a apreciat că inculpaţii au invocat aspecte care în realitate sunt legate de temeinicia dispoziţiei de trimitere în judecată şi nu legate de legalitatea sesizării instanţei, însă şi aspecte ce vizează legalitatea probelor administrate.
Este de observat că prin dispoziţiile art. 346 alin. 3 lit. a) – c) NCPP s-au prevăzut în mod expres situaţiile în care se dispune restituirea cauzei la parchet iar situaţiile invocate de către inculpaţi nu se regăsesc printre cele expres menţionate.
Totodată, s-a reţinut că rechizitoriul cuprinde datele referitoare la faptă, încadrarea juridică, la profilul moral şi de personalitate al inculpaţilor, la actele de urmărire penală efectuate, la trimiterea în judecată şi cheltuielile judiciare.
În raport cu cele mai sus menţionate, în temeiul art. 346 alin. (2) C.p.p. s-a constatat legalitatea rechizitoriului cu nr. 444/P/2014 din data de 31.10.2014 emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, fiind respectate dispoziţiile art. 328 C.p.p.
Pe de altă parte, din cuprinsul cererilor formulate de către inculpaţi s-a reţinut că acestia invocă nelegalitatea probelor obtinute prin ordonanta de intercepare din data de 06.03.2014 dispusa de procurorul din cadrul Parchetului de pe langa Tribunalul Olt si confirmata de judecatorul de drepturi si libertati prin încheierea nr.7 din 11.03.2014.
Verificând acest aspect judecătorul de camera preliminara a constatat ca in conformitate cu dispoziţiile art.141 alin.1 pct.3 din C.p.p. „procurorul are obligaţia de a sesiza in termen de cel mult 24 de ore de la expirarea măsurii, judecătorul de drepturi si libertati(…), in vederea confirmării măsurii (…)”.
Verificând actele si lucrările dosarului, s-a constatat ca într-adevăr la data de 06.03.2014 prin ordonanţă, procurorul a autorizat cu titlu provizoriu pe o durata de 48 de ore, de la data de 06.03.2014 ore 10,00 pana la data de 08.03.2014 ora 10,00, interceptarea si înregistrarea pe suport magnetic sau pe orice alt tip de suport a convorbirilor a doua posturi telefonice, precum si înregistrarea audio-video purtate in mediu ambiental (fila 20 dup). Astfel, cele 24 de ore in care procurorul trebuia sa ceara confirmarea acestei masuri provizorii, s-au împlinit la data de 09.03.2014 ora 10,00.
Cererea de confirmare a fost înaintata insa, judecătorului de drepturi si libertati la data de 10.03.2014, in afara termenului prevăzut de lege, pentru acest motiv, prima instanţă constatând ca au fost incalcate dispoziţiile legale precitate si sa dispună excluderea interceptărilor si inregistarii pe suport magnetic a convorbirilor telefonice si înregistrărilor audio-video a convorbirilor purtate in mediul ambiental ce decurg din ordonanţa din 06.03.2014 a procurorului, confirmata prin incheierea nr.7 din 11.03.2014 a judecătorului de drepturi si liberati, pronuntata in dosarul nr.739/104/2014.
Acestea sunt inregistrari efectuate pana la date de 10.04.2014 cand judecatorul de drepturi si libertati din cadrul Tribunalului Bucuresti prin incheierea din data de 10.04.2014 dispusa in dosarul nr. 12500/3/2014, a admis cererea formulata de Parchetul Militar de pe langa Tribunalul Militar Bucuresti si a emis mandate de supraveghere tehnica pentru o perioada de 30 de zile, prelungite ulterior, vizand interceptarea si inregistrarea pe suport magnetic sau orice alt tip de suport a tuturor comunicarilor efectuate de la si catre posturile telefonice folosite de catre inculpatii din prezenta cauza precum si fotografierea in mediu ambiental a activitatilor desfasurate de carte acestia( filele 74-83 dup).
Faţă de aceste considerente, în temeiul art. 345 alin. (1) C.p.p. au fost admise în parte cererile formulate de către apărătorii inculpaţilor S. I. şi V. M.
Au fost excluse interceptarile si inregistarile pe suport magnetic ale convorbirilor telefonice si inregistrarile audio-video ale convorbirilor purtate in mediul ambiental ce decurg din ordonanţa din 06.03.2014 a procurorului, confirmata prin incheierea nr.7 din 11.03.2014 a judecatorului de drepturi si liberati, pronuntata in dosarul nr.739/104/2014, interceptări şi înregistrări efectuate până la data de 10.04.2014.
În baza art. 345 alin. (2) C.p.p. s-a dispus comunicarea încheierii Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, procurorul urmând a comunica judecătorului de cameră preliminară, în termenul prevăzut de art. 345 alin. (3) C.p.p., dacă menţine dispoziţia de trimitere în judecată ori solicită restituirea cauzei.
Împotriva acestei încheieri a formulat contestaţie Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt criticând hotărârea judecătorului de cameră preliminară de la tribunal ca fiind nelegală şi netemeinică.
S-a arătat că în mod greşit judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Olt a dispus excluderea interceptărilor şi înregistrărilor pe suport magnetic al convorbirilor purtate în mediul ambiental ce decurg din Ordonanţa din 06 martie 2014 a procurorului, confirmată prin încheierea nr. 7 din data de 11 martie 2014 a judecătorului de drepturi şi libertăţi, pronunţată în dosarul nr. 739/104/2014, interceptări şi înregistrări efectuate până la 10 aprilie 2014. S-a mai arătat că nu se justifică excluderea acestei probe, chiar dacă sesizarea judecătorului de drepturi şi libertăţi în privinţa confirmării măsurii de supraveghere tehnică autorizată de către procuror, s-a făcut cu depăşirea termenului de 24 ore prev. de art. 141 alin. 1 C.p.p., neconducând la concluzia că această probă a fost obţinută în mod nelegal.
S-a apreciat că, proba ce derivă din actul procesual al procurorului nu este nelegală pentru că nici acesta nu este dat cu încălcarea legii, iar depăşirea termenului de sesizare a judecătorului de drepturi şi libertăţi a fost acoperită prin chiar încheierea nr. 7 din data de 11 martie 2014 a Tribunalului Olt, când s-a constatat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege. Pe de altă parte, s-a mai arătat că judecătorul de drepturi şi libertăţi, în vederea confirmării/infirmării măsurii de supraveghere tehnică, apreciază dacă au fost respectate condiţiile prev. de art. 141 alin. 1 C.p.p., în speţă existenţa urgenţei şi a condiţiilor prev. de art. 139 alin. 1, 3 C.p.p., astfel încât acesta poate sancţiona neîndeplinirea condiţiilor de fond şi nicidecum pe cele ce prevăd termenul de sesizare.
Astfel, s-a arătat că, pentru ca o probă să fie obţinută nelegal, trebuia ca mijlocul de probă prin care aceasta a fost administrată să fie nelegal şi de asemenea şi actul procesual prin care a fost dispusă administrarea ei să fie nelegal, ceea ce, s-a menţionat că nu este cazul în speţă.
S-a mai arătat că, judecătorul de cameră preliminară nu a demonstrat în ce constă caracterul nelegal al probei obţinute, în condiţiile în care au fost respectate atât disp. art. 141 alin. 1 C.p.p. în momentul emiterii ordonanţei procurorului, cât şi disp. art. 141 alin. 4 C.p.p., în momentul confirmării de către judecător a măsurii de supraveghere tehnică.
De asemenea, constatând incidenţa nulităţii relative, judecătorul de cameră preliminară nu a arătat în ce a constat vătămarea importantă a drepturilor procesuale ale inculpaţilor, care nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea actului, condiţie indispensabilă potrivit art. 282 alin. 1 C.p.p. rap. la art. 102 alin. 2 şi 3 C.p.p.
Inculpaţii nu au demonstrat vreo astfel de vătămare şi nici nu auz făcut referire la o eventuală nelegalitate a actelor procesuale/procedurale în cursul urmăririi penale cu ocazia luării la cunoştinţă de conţinutul dosarului, inclusiv a actelor procesuale prin care s-a dispus, şi respectiv confirmat măsura de supraveghere tehnică, întrucât acestea nu există.
Pe de altă parte, s-a mai arătat că prin încheierea nr. 3 din data de 14 ianuarie 2015, în mod eronat judecătorul de cameră preliminară de la tribunal a dispus excluderea interceptărilor şi înregistrărilor convorbirilor telefonice ce decurg din ordonanţa din data de 06 martie 2014 a procurorului, confirmată prin încheierea din data de 11 martie 2014 a judecătorului de drepturi şi libertăţi, pronunţată în dosarul nr. 739/104/2014, interceptări şi înregistrări efectuate până în data de 10 aprilie 2014. Aşa cum rezultă din actele de urmărire penală, interceptarea şi înregistrarea convorbirilor telefonice a fost dispusă şi efectuată pe o perioadă de 48 de ore, respectiv de la data de 06 martie 2014 ora 10,00 până la data de 08 martie 2014 ora 10,00, neexistând după această dată şi până la data de 10 aprilie 2014 alte interceptări în cauză.
Contestaţia formulată în speţă este inadmisibilă, întrucât încheierea intermediară pronunţată în condiţiile dispoziţiilor art. 345 alin. 1 Cod de procedură penală nu se poate ataca separat cu contestaţie, ci odată cu încheierea pronunţată potrivit dispoziţiilor art. 346 Cod de procedură penală, prin care se finalizează procedura de cameră preliminară.
Astfel, în cadrul procedurii de cameră preliminară se pot distinge două tipuri de soluţii pe care judecătorul de cameră preliminară le poate pronunţa prin încheiere.
În etapa soluţionării cererilor şi excepţiilor invocate, judecătorul de cameră preliminară, prin încheiere, poate constata neregularităţi ale actului de sesizare, încălcarea unor dispoziţii legale privind efectuarea actelor de urmărire penală ce conduc la sancţiunea nulităţii precum şi încălcarea unor dispoziţii legale privind administrarea unor probe sau a tuturor probelor, situaţie în care dispune şi excluderea acestora.
Încheierea pronunţată în aceste condiţii nu poate fi atacată separat cu contestaţie.
În situaţia în care se dispune excluderea unor probe, aşa cum s-a dispus în speţa de faţă, judecătorul de cameră preliminară comunică încheierea parchetului care, în termenul de 5 zile prevăzut de art. 345 alin. 3 Cod de procedură penală, poate comunica dacă îşi menţine dispoziţia de trimitere în judecată ori solicită restituirea cauzei. Dispoziţiile art. 346 alin. 3 lit. c Cod de procedură penală, prevăd şi situaţia în care parchetul nu comunică nici o solicitare în termenul de 5 zile.
Încheierea pronunţată în condiţiile art. 345 Cod de procedură penală nu este executorie, ca urmare nici încheierea pronunţată în speţă de către judecătorul de cameră preliminară de la instanţa de fond nu este executorie, astfel că parchetul nu poate proceda în acest moment procesual la remedierea deficienţelor constatate prin încheiere, întrucât procedura de cameră preliminară nu s-a încheiat.
În următoarea etapă, după comunicarea făcută de parchet în termenul de 5 zile de menţinere a dispoziţiei de trimitere în judecată sau de restituire a cauzei, sau după expirarea termenului de 5 zile dacă nu s-a comunicat nici o solicitare a parchetului, judecătorul de cameră preliminară pronunţă o încheiere finală, prin care soluţionează camera preliminară şi care este supusă contestaţiei potrivit dispoziţiilor art. 347 alin. 1 Cod de procedură penală. Prin această încheiere, se poate dispune fie restituirea cauzei la parchet, fie începerea judecăţii în raport cu situaţiile prevăzute în mod expres de dispoziţiile art. 346 alin. 3 şi 4 Cod de procedură penală.
În contestaţia formulată împotriva acestei încheieri, poate fi criticat atât modul de soluţionare a excepţiilor prin încheierea intermediară pronunţată anterior cât şi modul de soluţionare a procedurii de cameră preliminară, respectiv dispoziţia de restituire a cauzei la parchet sau de începere a judecăţii. Potrivit dispoziţiilor art. 347 alin. 1 Cod de procedură penală, în termen de 3 zile de la comunicarea încheierii prevăzute la art. 346 alin. 1, procurorul şi inculpatul pot face contestaţie cu privire la modul de soluţionare a cererilor şi excepţiilor, precum şi împotriva soluţiilor prevăzute la art. 346 alin. 3-5 Cod de procedură penală.
Având în vedere considerentele de mai sus, în temeiul art. 347 Cod de procedură penală rap la art. 425/1 alin. 7 pct. 1 lit. a Cod de procedură penală, a fost respinsă contestaţia formulată ca inadmisibilă.
Încheierea intermediară pronunţată în condiţiile dispoziţiilor art. 345 alin. 1 Cod de procedură penală. Contestaţie inadmisibilă.
Încheierea intermediară pronunţată în condiţiile dispoziţiilor art. 345 alin. 1 Cod de procedură penală nu se poate ataca separat cu contestaţie, ci odată cu încheierea pronunţată potrivit dispoziţiilor art. 346 Cod de procedură penală, prin care se finalizează procedura de cameră preliminară.
