Condiţiile prevăzute de art. 131 din Legea nr. 85/2006 pentru închiderea procedurii sunt îndeplinite în contextul în care societatea debitoare nu figurează în evidenţele fiscale cu bunuri impozabile în patrimoniu ( adresa Primăriei ), iar creditorii nu au înţeles să avanseze sumele necesare continuării procedurii, deşi au fost notificaţi cu propunerea de închidere a procedurii.
Prin sentinţa nr. 658 din data de 24.11.2014, Tribunalul Olt – Secţia a II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal, în temeiul art. 131 din Legea 85/2006 a dispus închiderea procedurii şi radierea debitoarei SCSSRL din evidenţa Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Olt.
În temeiul art. 135 din Legea 85/2006 sentinţa a fost notificată DGRFPC şi ORCdepe lângăTO pentru efectuarea menţiunilor.
În temeiul art. 136 din Legea 85/2006 a fost descărcat lichidatorul judiciar de orice îndatoriri cu privire la procedură.
În temeiul art. 4 din Legea 85/2006 a dispus decontarea onorariului lichidatorului judiciar în sumă de 3.000 lei şi a cheltuielilor de procedură în sumă de 205 lei din Fondul de lichidare.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reţinut că:
Prin sentinţa nr. 317 din 29.05.2014 pronunţată de Tribunalul Olt în dosarul nr.1890/104/2014 s-a admis cererea administratorului judiciar Phoenix SPRL, s-a dispus trecerea în procedura simplificată a falimentului, dizolvarea societăţii şi ridicarea dreptului de administrare al acesteia.
A fost numit lichidatorul judiciar Phoenix SPRL pentru a îndeplini atribuţiile prev. de art. 25 din lege.
Lichidatorul judiciar a depus la termenul din 13.10.2014 un raport final cu propunerea de închidere a procedurii insolvenţei în temeiul art. 131 din Legea 85/2006, arătând că debitoarea este dizolvată din anul 2005, nu mai desfăşoară activitate economică, iar până la această dată nu au fost identificate fapte şi persoane vinovate de apariţia stării de insolvenţă în conformitate cu prevederile art. 138 din Legea 85/2006.
Creditorii nu au formulat obiecţiuni faţă de cererea de închidere a procedurii.
Judecătorul sindic a constatat că sunt îndeplinite condiţiile art. 131 din Legea 85/2006, cu privire la închiderea procedurii pentru lipsa de bunuri din patrimoniu.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel creditoarea AJAFPO în numele şi pentru DGRFPC, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivele de apel, apelanta creditoare AJAFPO în numele şi pentru DGRFPC a arătat că instanţa de fond a dispus închiderea procedurii falimentului aplicând prematur dispoziţiile art. 131 din Legea nr. 85/2006, întrucât judecătorul sindic trebuia să analizeze şi să stăruie prin toate mijloacele legale pentru ca creditorii să-şi poată recupera în totalitate sau în cea mai mare parte creanţele faţă de debitor.
A mai arătat apelanta creditoare că, în privinţa lipsei bunurilor, doar raportul lichidatorului nu este suficient, hotărârea instanţei trebuind să se bazeze pe documente provenite de la autorităţi care deţin evidenţa bunurilor mobile şi imobile, iar, potrivit atribuţiilor conferite lichidatorului prin art. 25 din Legea nr. 85/2006, acesta avea obligaţia să examineze activitatea debitorului în raport cu situaţia de fapt şi să întocmească un raport amănunţit asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la apariţia stării de insolvenţă, cu menţionarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă.
A invocat prematuritatea închiderii procedurii întrucât se impunea o atenţie sporită şi în cadrul acţiunii de identificare a bunurilor, cât şi în cadrul acţiunii de stabilire a persoanelor cărora le-ar fi imputabilă starea de insolvenţă, existând posibilitatea ca bunurile să fie sustrase de la urmărire şi deci datele din evidenţa organelor locale să nu exprime realitatea.
Totodată a învederat apelanta creditoare că relaţiile solicitate de lichidator de la unităţile administrative care deţin evidenţa bunurilor mobile şi imobile au fost cerute la o anumită dată, şi nu cum era corect pe ultimii trei ani anteriori deschiderii procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006.
S-a solicitat admiterea apelului şi, în temeiul prevederilor art. 480 alin.2 C.pr.civ., schimbarea în tot a sentinţei apelate în sensul de a se dispune continuarea procedurii de lichidare faţă de debitoare.
În drept, apelul a fost întemeiat pe dispoziţiile art.8 din Legea nr. 85/2006, precum şi pe dispoziţiile Codului de procedură civilă.
La data de 30.01.2015 lichidatorul PSPRL a depus întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat.
În cuprinsul întâmpinării a arătat că a depus adresa Primăriei Slatina prin care s-a a comunicat că debitoarea nu figurează în evidenţele fiscale cu bunuri mobile sau imobile, iar în ultimii trei ani societatea nu a înstrăinat bunuri mobile sau imobile.
Totodată a arătat că raportul privind propunerea de închidere a procedurii a fost adus la cunoştinţa creditorilor şi că apelanta creditoare nu a formulat obiecţiuni la propunerea de închidere.
La solicitarea instanţei lichidatorul judiciar a formulat punct de vedere cu privire la două autovehicule Dacia Double, precizând că acestea au fost achiziţionate de debitoare în leasing şi nu sunt proprietatea societăţii debitoare.
Analizând legalitatea şi temeinicia sentinţei apelate, prin prisma motivelor de apel şi în raport de dispoziţiile art. 476 şi urm. N.C.pr.civ., Curtea a reţinut următoarele:
În conformitate cu dispoziţiile art. 131 din Legea nr.85/2006 în orice stadiu al procedurii, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative şi nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va putea da o sentinţă de închidere a procedurii, prin care dispune şi radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat.
În speţă, Curtea a apreciat că cerinţele legale prevăzute de dispoziţiile art. 131 din Legea nr.85/2006, privind lipsa bunurilor şi neavansarea cheltuielilor de către creditori, sunt întrunite.
Societatea debitoare nu figurează în evidenţele fiscale cu bunuri impozabile în patrimoniu ( adresa Primăriei Slatina ).
Creditorii nu au înţeles să avanseze sumele necesare continuării procedurii, deşi au fost notificaţi cu propunerea de închidere a procedurii.
Ca urmare, în mod corect judecătorul sindic a dispus închiderea procedurii insolvenţei în privinţa debitoarei.
În exercitarea atribuţiilor ce-i reveneau, potrivit dispoziţiilor art. 25 alin. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006, lichidatorul a depus, la data de 08.07.2014 (filele 29-31 dosar fond), raportul privind cauzele şi împrejurările care au condus la insolvenţa debitoarei, precizând în cadrul acestuia că nu poate face o analiză concludentă a situaţiei financiare, dată fiind vechimea ultimului bilanţ publicat şi că nu a identificat elemente care să poată intra sub incidenţa art. 138 din Legea 85/2006.
În acest context, critica privitoare la obligaţia examinării activităţii debitorului în raport cu situaţia de fapt şi întocmirii unui raport amănunţit asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la apariţia stării de insolvenţă, cu menţionarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă este neîntemeiată.
Nici critica vizând lipsa de diligenţă a lichidatorului judiciar în acţiunea de identificare a bunurilor nu este întemeiată.
Lipsa bunurile din averea debitorului a căror valorificare să permită continuarea procedurii rezultă atât din raportul lichidatorului judiciar, cât şi din adresa nr. 54995/13.06.2014 emisă de către Primăria Slatina.
Susţinerea privind lipsa evidenţei bunurilor mobile şi imobile pe ultimii trei ani anteriori deschiderii procedurii nu poate fi reţinută întrucât din adresa nr. 54995/13.06.2014 a Primăriei Slatina reiese că societatea nu figurează în evidenţele fiscale cu bunuri mobile sau imobile, precum şi că în ultimii trei ani societatea nu a înstrăinat bunuri mobile sau imobile (cele două autovehicule Dacia Double au fost achiziţionate de debitoare în leasing şi nu sunt proprietatea societăţii debitoare).
De altfel, apelanta creditoare nu a indicat în concret care anume bunuri există în patrimoniul debitoarei şi nu au fost identificate.
Cât priveşte posibilitatea sustragerii bunurilor sau existenţa unor evidenţe care să nu exprime realitatea, în lipsa unor dovezi în acest sens, susţinerile apelantei creditoare sunt simple afirmaţii.
Referitor la critica privind nerecuperarea creanţelor, Curtea a constatat că, de asemenea, este nefondată deoarece, chiar dacă scopul procedurii este acoperirea pasivului debitorului, în cazul în care nu mai există bunuri în patrimoniu, creanţele rămase neacoperite vor fi suportate de creditori.
Pentru considerentele expuse, Curtea, în temeiul art.480 alin.1 C.pr.civ., a respins ca nefondat apelul declarat de creditoarea DGRFP CRAIOVA – A.J.F.P. OLT.
