ÎNCHIDEREA PROCEDURII REORGANIZĂRII JUDICIARE ŞI FALIMENTULUI. TEMEI JURIDIC. RADIERE. Absolvenţi


JUDICIARE ŞI FALIMENTULUI. TEMEI JURIDIC.

RADIERE.

Art.130, art.131 şi art.140 din Legea

nr.64/1995

Inexistenţa bunurilor în patrimoniul falitei dă dreptul

judecătorului-sindic să închidă procedura reorganizării judiciare

şi a falimentului, în baza art.130 din Legea specială, fără a

putea, însă, să dispună şi radierea societăţii.

Această măsură nu împiedică executarea hotărârii

obţinute în baza art.137 din Legea nr.64/1995.

(Decizia nr.922/R-C/27 mai 2005)

Prin sentinţa nr.150/COM/2005 judecătorul-sindic al

Tribunalului Vâlcea a dispus distribuirea sumelor obţinute prin valorificarea

bunurilor debitoarei-falite, conform planului întocmit de lichidator, a închis

procedura în condiţiile art.131 alin.2 din Legea nr.64/1995 şi a dispus radierea

societăţii.

Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut că din valorificarea

bunurilor debitoarei s-a obţinut suma de 1.461.600 lei, care a fost distribuită,

că hotărârea de antrenare a răspunderii personale a administratorului nu poate

fi pusă în executare, pentru că acesta nu deţine bunuri în averea personală, şi

că falita nu are alte active.

Recursul creditoarei D.G.F.P. Vâlcea a fost admis şi s-a modificat

în parte sentinţa în sensul că s-a schimbat temeiul închiderii procedurii şi s-a

înlăturat măsura radierii.

Instanţa de recurs a reţinut că temeiul închiderii procedurii

reorganizării judiciare şi a falimentului era, în cauză, reprezentat de dispoziţiile

art.130 din Legea nr.64/1995, potrivit cărora judecătorul sindic poate dispune

închiderea procedurii atunci când nu există bunuri în averea debitorului sau

acestea sunt insuficiente pentru acoperirea cheltuielilor administrative şi nici

un creditor nu se oferă să avanseze sumele necesare.

Prevederile art.131 alin.2 din acelaşi act normativ se referă la

situaţia în care au fost distribuite fondurile sau bunurile din averea debitorului

şi fondurile nereclamate au fost depuse la bancă. În aceste condiţii,

judecătorul sindic va dispune şi radierea societăţii.

Se are în vedere, aşadar, situaţia în care au fost plătiţi toţi creditorii

şi chiar au mai rămas fonduri care se depun la bancă, iar radierea societăţii

este pe deplin justificată, nemaiexistând raţiunea continuării nici parţiale a

personalităţii sale juridice.

În cauză, însă, suma mică obţinută din valorificarea bunurilor

falitei nu a fost în măsură să acopere nici cheltuielile administrative şi, cu atât

mai mult, pretenţiile creditorilor. Temeiul închiderii nu poate fi decât art.130

din Legea nr.64/1995, unde nu se mai prevede măsura radierii tocmai pentru

că, în perioada ulterioară acestei decizii, în contul debitoarei, pot intra diferite

sume, eventual prin executarea hotărârii pronunţate în condiţiile art.137 din

lege şi care pot fi distribuite creditorilor neplătiţi.

Măsura închiderii procedurii nu face imposibilă executarea acestei

hotărâri de antrenare a răspunderii personale faţă de dispoziţiile art.140 alin.2

din Legea nr.64/1995 şi în condiţiile în care nu s-a dispus radierea societăţii.

Dispoziţiile art.140 alin.2 din lege potrivit cărora, după închiderea

procedurii, sumele rezultate din executarea silită vor fi repartizate de

executorul judecătoresc, constituie o excepţie de la regula instituită de art.135,

conform căreia, prin închiderea procedurii, toate persoanele ce au participat la

aceasta sunt descărcate de obligaţii.