Conţinut speţăIndemnizaţie pentru creşterea copilului
Prin Decizia nr. 1913/R pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la data de 2 aprilie 2014 în Dosar nr. 3130/96/2013 a fost admis recursul formulat de reclamantă împotriva Sentinţei nr.4915/20.11.2013, pronunţate de Tribunalul Harghita, în dosarul nr.3130/96/2013 şi a fost modificată în tot hotărârea atacată în sensul că s-a admis acţiunea împotriva pârâtei Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială Harghita şi prin urmare au fost anulate Deciziile nr.63/21.06.2013 şi nr.78/06.08.2013, emise de pârâtă.
Instanţa de control judiciar a reţinut că prin Sentinţa civilă nr. 4815 din 20 noiembrie 2013, pronunţată de Tribunalul Harghita, s-a respins acţiunea reclamantei.
Prin Decizia nr. 63/21.06.2013, AJPIS Harghita a decis recuperarea sumei de 9.368 lei, încasată de reclamantă cu titlu de indemnizaţie pentru creşterea copilului, reţinând că suma a fost încasată necuvenit pentru perioada 13.12.2011-31.03.2013.
În cuprinsul deciziei adoptate se arată că veniturile din asigurări constituie venituri supuse impozitului pe venit, fără a indica în ce constă temeiul juridic al acestei constatări şi fără a indica cu exactitate perioada avută în vedere în care reclamanta ar fi încasat venituri supuse impozitului. Nu se indică nici temeiul legal în baza căruia se dispune recuperarea în integralitate a sumelor încasate în perioada 13.12.2011-31.03.2013, cu titlu de indemnizaţie pentru creşterea copilului.
În teoria şi practica judiciară s-a stabilit, în mod constant, că obligaţia autorităţii emitente de a motiva actul administrativ constituie o garanţie împotriva arbitrariului în conduita administraţiei publice, menită, pe de o parte, să permită destinatarilor unei decizii administrative să-i cunoască şi să-i evalueze temeiurile şi efectele şi, pe de altă parte, să facă posibilă exercitarea controlului de legalitate, o motivare insuficientă sau greşită echivalând cu lipsa motivării (Decizia ÎCCJ nr. 1470 din 11 martie 2011).
Motivarea unei decizii administrative nu poate fi limitata la considerente legate de competenta emitentului ori la temeiul de drept al acesteia, ci trebuie sa conţină si elementele de fapt care sa permită, pe de o parte, destinatarilor sa cunoască si sa evalueze temeiurile deciziei, iar pe de alta parte, sa facă posibila exercitarea controlului de legalitate.
În consecinţă Curtea a conchis că actele administrative atacate sunt nelegale, nefiind motivate în drept, iar în ceea ce priveşte motivarea în fapt, acestea nu cuprind argumentele în baza cărora s-a constatat că indemnizaţia pentru creşterea copilului a fost încasată necuvenit pentru perioada 13.12.2011-31.03.2013.
