Noţiunea definită de art. 2 lit. b din Legea nr.544/2001 vizează orice informaţie care priveşte activităţile sau rezultă din activităţile unei autorităţi publice sau instituţii publice, în condiţiile în care aceste activităţi au produs efecte juridice.
Declaraţiile publice de natură politică făcute de primul ministru (declaraţii ce vizează politica socială a statului), care au precedat apariţia proiectului de lege şi apoi a Legii 119/2010, nu produc efecte juridice prin ele însele. Materializarea intenţiilor clamate în acest discurs s-a realizat prin apariţia unui act normativ, acesta fiind cel care produce efecte.
Răspunderea pentru declaraţiile politice şi pentru oportunitatea modificării sistemului de pensii din ţară este una exclusiv politică şi nu poate intra în sfera atribuţiilor unei instanţe judecătoreşti.
Răspunderea pentru declaraţiile politice şi pentru oportunitatea modificării sistemului de pensii din ţară este una exclusiv politică şi nu poate intra în sfera atribuţiilor unei instanţe judecătoreşti.
Modul de recalculare, în concret, a pensiei reclamantului, respectiv obligaţiile stabilite în sarcina beneficiarului prin metodologia de recalculare şi conţinutul pensiei rezultat în urma recalculării – nu pot face obiectul unei acţiuni întemeiate pe dispoziţiile art. 22 din Legea nr.544/2001 ci numai al uneia în realizarea dreptului, acţiune prin care se contestă cuantumul pensiei recalculate, în faţa jurisdicţiei asigurărilor sociale.
Secţia de administrativ şi fiscal – Decizia nr. 3380/17 decembrie 2011
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara sub dosar nr.814/07/2011 reclamantul T.G. a chemat în judecată G.R. prin E.B. solicitând instanţei ca prin hotărâre judecătorească:
– să fie obligat pârâtul ca în temeiul art.6 al.1 din Legea nr.544/2001 să-i furnizeze informaţiile de interes public referitoare la conceptul şi modul de gândire al primului ministru cu privire la recalcularea pensiilor militare şi motivele pentru care pensia sa a fost considerată ilegală şi nesimţită şi să fie obligat pârâtul la despăgubiri băneşti în sumă de 50.000 lei.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că a adresat o petiţie Secretariatului General al Guvernului în data de 05 decembrie 2010 şi nu a primit răspuns în scris în termenul legal.
Fiind nedreptăţit, aducându-i-se grave prejudicii morale şi materiale datorită inconsecvenţei şi incoerentei de care a dat dovadă guvernul pe perioada recalculării pensiilor militare, reclamantul a considerat că au fost încălcate prevederile Legii nr.544/2001 şi a art.22 al.1 din României.
Prin întâmpinare G.R. a invocat următoarele excepţii: excepţia necompetenţei materiale a instanţei raportat la prev.art.10 din Legea nr.554/2004, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Guvernului României, iar pe fond respingerea acţiunii întrucât nu s-a înregistrat un refuz nejustificat de a soluţiona petiţia întrucât cererea a fost direcţionată către instituţiile care aveau atribuţii legale în a o soluţiona.
Pârâtul a mai arătat că nu a încălcat nici un drept recunoscut de lege reclamantului, fapt pentru care a solicitat respingerea cererii.
Prin sentinţa nr.2149/CA/2011 tribunalul a respins excepţia de necompetenţă materială a tribunalului şi a respins acţiunea introdusă de reclamantul T.G. împotriva pârâtului G.R. prin B.E.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut în esenţă că faţă de dispoziţiile art. 22 din Legea nr.544/2001 şi ţinând seama de obiectul şi temeiul juridic invocat de reclamant, tribunalul este competent să soluţioneze prezenta pricină, situaţie în care a apreciat ca neîntemeiată excepţia de necompetenţă materială ridicată de pârât.
Cu privire la fondul cauzei s-a reţinut că informaţiile solicitate de reclamant nu se încadrează strict în categoria informaţiilor de interes public la care se referă Legea nr.544/2001, în condiţiile în care Legea nr. 119/2010 care reglementează situaţia pensiilor militare este un act public, a fost adoptat prin asumarea răspunderii guvernului, în urma expunerii de motive ce a determinat întocmirea acestei legi.
A cere Guvernului să explice de ce a propus adoptarea acestei legi, în condiţiile în care toate dezbaterile pe tema adoptării actului normativ au fost publice, excede prevederilor Legii nr.544/2001.
De altfel reclamantul dacă se consideră prejudiciat prin aplicarea prevederilor acestui act normativ are deschisă calea unei acţiuni în realizarea dreptului şi nicidecum cea prevăzută de Legea nr.544/2001 ce reglementează accesul liber al cetăţenilor la informaţii de interes public.
Pe de altă parte, pârâtul nu a refuzat nejustificat să răspundă solicitării reclamantului ci a direcţionat cererea acestuia către instituţiile abilitate să aplice dispoziţiile Legii nr.119/2010.
Împotriva hotărârii instanţei de fond a formulat recurs reclamantul T.G. solicitând modificarea sentinţei şi admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată şi precizată.
În expunerea motivelor s-a arătat că judecarea acţiunii s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor art. 22 pct. 5 din Legea nr.544/2001 privind judecarea în regim de urgenţă.
Instanţa de fond a interpretat greşit obiectul cererii reclamantului întrucât acesta nu a solicitat Guvernului explicaţii cu privire la motivele pentru care a propus adoptarea Legii nr.119/2010. El a solicitat să-i fie comunicat motivul care a condus, contrar prevederilor legale în vigoare la acea dată, la recalcularea unui drept câştigat legal, în ce constă ilegalitatea lui, dacă există. A apreciat că cererea sa se încadrează în categoria informaţiilor de interes public, nefiind exceptată de prevederile art. 2 lit. b din Legea nr.544/2001, astfel că pârâtul avea obligaţia să-i răspundă fără a pasa responsabilitatea în altă parte. Susţine că obligaţia subzistă chiar dacă proiectul de lege a fost în dezbatere publică întrucât reclamantul dorea informaţii suplimentare legate de motivaţia adoptării măsurii de recalculare a pensiilor.
Susţine că a depus la dosarul cauzei toate probele din care rezultă că Guvernul a încălcat dispoziţiile art. 6 alin. 2 şi art. 7 alin. 1 din Legea nr.544/2001, refuzând să-i dea un răspuns direct la întrebarea sa, însă instanţa de fond nu le-a analizat în nici un mod.
Critică sentinţa instanţei de fond şi pentru faptul că nu s-a pronunţat asupra cererii sale de acordare de daune materiale pentru toate situaţiile penibile, umilitoare, stresante, de panică şi disperare, nejustificate pricinuite prin adoptarea conceptului de recalculare a pensiilor coroborat cu faptul că i s-a refuzat dreptul la informare iar aplicarea în concret a Legii nr.119/2010 a condus la diminuarea cuantumului pensiei sale cu peste 60%.
Pârâtul intimat a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate dar şi al dispoziţiilor art. 304 indice 1 din curtea constată că acesta este neîntemeiat şi urmează să-l respingă pentru următoarele considerente:
Referitor la încălcarea dispoziţiilor art. 22 pct. 5 din Legea nr.544/2001 privind judecarea în regim de urgenţă, curtea reţine că pricina a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara la data de 24.01.2011 şi a primit primul termen, prin repartizare aleatorie computerizată la data de 23.03.2011. Citaţia a fost emisă la 25.01.2011 şi a fost afişată la locuinţa reclamantului la data de 28.01.2011 însă acesta nu s-a considerat vătămat în vreun fel, dovadă că nu a formulat cerere de preschimbare a termenului în condiţiile art. 153 alin. 3 din Codul de procedură civilă.
Pe de altă parte, deşi întâmpinarea a fost comunicată la dosar la data de 11.03.2011 (f.X dosar fond), cu respectarea termenului de 5 zile prevăzut de art. 114 indice 1 alin. 2 din Codul de procedură civilă, la primul termen de judecată reclamantul a cerut un nou termen în vederea studierii întâmpinării, deşi avea obligaţia, potrivit art. 129 din Codul de procedură civilă, să ia la cunoştinţă de conţinutul actelor depuse la dosar înainte de acest termen.
La data de 20.04.2011, termen acordat pentru studiul actelor, reclamantul a solicitat din nou amânarea cauzei (f.X dosar fond) iar la termenul următor, 18.05.2011, a depus o precizare de acţiune, cu doar o zi înainte de termen, contrar art. 132 din Codul de procedură civilă, determinând astfel judecătorul fondului să procedeze la o nouă amânare a cauzei în vederea comunicării acestei precizări cu partea adversă.
Faţă de cele arătate mai sus rezultă în mod neîndoielnic că nesoluţionarea cu celeritate a cauzei s-a datorat conduitei procesuale a reclamantului, astfel că nu se poate reţine în sarcina instanţei de fond încălcarea dispoziţiilor art. 22 pct. 5 din Legea nr.544/2001.
În ce priveşte obiectul concret al cererii reclamantului, acesta a fost corect stabilit de către instanţa de fond prin interpretarea conţinutului memoriului adresat de reclamant raportat la specificul informaţiilor reglementate de Legea nr.544/2001.
Trecând peste modul de structurare a cererii, nemulţumirea reclamantului vizează două aspecte:
1. introducerea conceptului de recalculare a tuturor pensiilor şi numirea celor cu cuantum superior sumei de 3000 lei ca fiind nesimţite,
2. modul de recalculare, în concret, a pensiei reclamantului, respectiv obligaţiile stabilite în sarcina beneficiarului prin metodologia de recalculare şi conţinutul pensiei rezultat în urma recalculării
Cel dintâi aspect vizează, aşa cum susţine reclamantul, afirmaţii făcute de primul ministru la un moment anterior apariţiei legii privind recalcularea pensiilor. Însă, declaraţiile publice de natură politică făcute de primul ministru (declaraţii ce vizează politica socială a statului), care au precedat apariţia proiectului de lege şi apoi a Legii nr.119/2010, nu produc efecte juridice prin ele însele. Materializarea intenţiilor clamate în acest discurs s-a realizat prin apariţia unui act normativ, acesta fiind cel care produce efecte.
Legea nr.544/2001 nu poate constitui un suport procedural pentru informaţii suplimentare legate de declaraţiile politice. Noţiunea definită de art. 2 lit. b din Legea nr.544/2001 vizează orice informaţie care priveşte activităţile sau rezultă din activităţile unei autorităţi publice sau instituţii publice, în condiţiile în care aceste activităţi au produs efecte juridice. Or, aşa cum am arătat mai sus, discursul politic nu produce efecte juridice.
Relativ la nemulţumirea recurentului legată de faptul că primul ministru nu i-a răspuns personal la cererea sa, curtea reţine că, potrivit art. 3 din Legea nr.544/2001 raportat la art. 3 alin. 1 pct. 13 din H.G. nr.405/2007, competenţa de soluţionare a cererii îi revine – ope legis – Secretariatului General al Guvernului. Primul ministru, personal, respectiv în calitate de reprezentant al Guvernului, nu are în competenţa sa activitatea legată de răspunsul la petiţii şi cereri privind informaţiile de interes public.
Pe de altă parte, faţă de modul de formulare a cererii, aceasta a fost calificată ca şi o petiţie ce conţine nemulţumiri legate de modul de recalculare a pensiei sale militare, astfel că a fost direcţionată către autorităţile competente, în primă fază către MApN (faţă de împrejurarea că se făcea referire la o militară) iar apoi, după ce recurentul a precizat în mod expres că pensia sa militară a fost acordată de către Ministerul Administraţiei şi Internelor, către aceasta din urmă instituţie. Recurentul a fost înştiinţat de fiecare dată, potrivit
art. 6 indice 1 din OG nr.27/2002, aplicându-se în mod direct şi art. 10 din Legea nr.544/2001.
Ca atare, raportat la modul de redactare a cererii şi la conţinutul acesteia, în mod corect a reţinut instanţa de fond că informaţiile solicitate de reclamant nu se încadrează strict în categoria informaţiilor de interes public la care se referă Legea nr.544/2001 şi ca atare, implicit, nu se poate reţine că pârâtul ar fi încălcat dispoziţiile art. 6 alin. 2 şi art. 7 alin. 1 din Legea nr.544/2001.
Relativ la cel de al doilea aspect – modul de recalculare, în concret, a pensiei reclamantului, respectiv obligaţiile stabilite în sarcina beneficiarului prin metodologia de recalculare şi conţinutul pensiei rezultat în urma recalculării – trebuie reţinut că acesta nu poate face obiectul unei acţiuni întemeiate pe dispoziţiile art. 22 din Legea nr.544/2001 ci numai al uneia în realizarea dreptului, acţiune prin care se contestă cuantumul pensiei recalculate, în faţa jurisdicţiei asigurărilor sociale.
În ceea ce priveşte daunele materiale solicitate, acestea nu au fost acordate în mod justificat de către instanţa de fond, fiind respinse în mod implicit, întrucât nu s-a dovedit nici o conduită culpabilă, în condiţiile art. 22 alin. 2 din Legea nr.544/2001 care să genereze un prejudiciu material.
În măsura în care acest pretins prejudiciu priveşte modalitatea de recalculare a pensiei, prin aplicarea în concret a Legii nr.119/2010 şi a legislaţiei secundare emise în aplicarea sa, aceste aspect, ce are caracter subsecvent acţiunii în anulare dedusă jurisdicţiei asigurărilor sociale, se impune a fi dezbătut în faţa acestei instanţe.
Faţă de aceste considerente s-a constat că soluţia pronunţată de instanţa de fond este legală şi temeinică iar recursul reclamantului s-a dovedit a fi nefondat fiind respins potrivit art. 312 din Codul de procedură civilă.
1
