Prin Rechizitoriul nr. 13.…/P/2012 din data de 24.03.2014, înregistrat pe rolul acestei instanţe la data de 16.04.2014, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului M.G.G. cu privire la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, faptă prev. de art. 244 alin.1, 2 cu aplicarea art.5 C.pen.
În fapt, s-a reţinut că:
În data de 12.02.2007, inculpatul M.G.G., prin folosirea fotocopiei unui contract individual de munca şi a unei adeverinţe de salariat falsificate, a indus in eroare reprezentanţii băncii SC X SA – sucursala sector 1 Bucureşti, solicitând şi obţinând un credit pentru nevoi personale in valoare de 9.000 Euro.
În drept, s-a reţinut că fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, faptă prev. de art. 244 alin.1, 2 cu aplicarea art.5 C.pen..
Prin rezoluţia din data de 28.03.2013 s-a dispus începerea urmăririi penale fată de inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prev. şi ped. de art. 215 alin. 1,2,3 din C.pen. din 1969 şi a infracţiunii de uz de fals prev. şi ped. de art. 291 C.pen. cu aplic art. 33 lit. a C.pen. din 1969 (f.149 d.up).
Prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti din data de 18.03.2014 s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpatul M.G.G. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prev. şi ped. de art. 215 alin. 1,2,3 din C.pen. din 1969 şi a infracţiunii de uz de fals prev. şi ped. de art. 291 C.pen. cu aplic art. 33 lit. a C.pen. din 1969 (f.207 d.up).
Prin ordonanţa din data de 06.02.2014 s-s dispus schimbarea încadrării juridice reţinute în sarcina inculpatului din infracţiunile de înşelăciune prev. şi ped. de art. 215 alin. 1,2,3 din C.pen. din 1969 şi infracţiunea de uz de fals prev. şi ped. de art. 291 C.pen. cu aplic art. 33 lit. a C.pen. din 1969 în infracţiunile de înşelăciune prev. şi ped. de art. 244 alin. 1, şi 2 din C.pen. şi infracţiunea de uz de fals prev. şi ped. de art. 323 C.pen. cu aplic art. 33 lit. a C.pen. din 1969 şi art. 5 din C.pen.(f.9 d.up).
În dosarul cauzei au fost efectuate următoarele activităţi şi fost întocmite următoarele acte:
plângere persoana vătămată S.c. X S.a. (f.13-f.33 d.up);
adresă S.c. X S.a. prin care menţionează că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 10.171,49 euro (f.64 d.up);
declaraţie martor P M (f.59-f.60 d.up);
declaraţie martor P L (f.61-f.63 d.up);
raport de constatare tehnico ştiinţifică (f.187-f.195 d.up);
declaraţie suspect / inculpat M.G.G. (f.10-f.12 d.up, f.172 d.up);
Înscrisuri (contract de credit bancar pentru nevoi personale nr. 2007205152 şi grafic de rambursare f.15 – f.32 d.up, adeverinţă de salariu nr. 31 din data de 11.12.2007 emisă de S.C. L D S.r.l. f.40 d.up, contract individual de muncă 403/29.06.2006 f.41-f.43 d.up, răspuns ITM Bucureşti f.50 d.up.);
În cursul cercetării judecătoreşti, constatând conform art. 349 C.pr.pen. că probele administrate în faza urmăririi penale sunt suficiente pentru aflarea adevărului şi justa soluţionare a cauzei și ținând cont de cererea inculpatului M.G.G., care a recunoscut faptele așa cum acestea au fost reținute prin actul de sesizare al instanței solicitând aplicarea procedurii prevăzută art. 375 alin.1 C.pr.pen, instanţa constatând că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de textul de lege mai sus menţionat a dispus ca judecarea cauzei sa se fac numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală motiv pentru care va soluționa cauza penală dedusă judecății conform acestei proceduri.
Analizând materialul probator instanţa reţine următoarele:
Prin plângerea penală depusă la data de 16.02.2015 S.c. X S.a. a sesizat organele de poliţie cu privire la faptul că, numitul M.G.G., în urma solicitării şi a documentelor depuse, a încheiat un contract de credit de nevoi personale în cuantum de 9.000 de euro fără ca ulterior să mai achite ratele scadente. Astfel la o reanalizare a documentelor ce au stat la baza acordării creditului persoana vătămată a constat că acestea erau false întrucât în contractul de muncă înregistrat la ITM Bucureşti sub nr. 403/29.06.2006 apărea că la data de 15.05.2007 a fost emisă cartea de identitate a inculpatului.
Studiind actele de la dosar, respectiv contractul de credit bancar pentru nevoi personale nr. 2007205152 şi graficul de rambursare (f.15 – f.32 d.up) rezultă faptul că inculpatul M.G.G. a solicitat şi i s-a acordat de către S.c. X S.a. un credit în cuantum de 9.000 de euro. Totodată din înscrisurile depuse la dosar, reiese că inculpatul nu a reuşit acoperirea creditului restant.
În vederea aprobării cererii de acordare a creditului personal inculpatul a depus adeverinţa de salariu nr. 31 din data de 11.12.2007 emisă de S.C. L D S.r.l. şi contractul individual de muncă 403/29.06.2006.
Din raportul de constatare tehnico ştiinţifică nr. 253.777 din 12.04.2013, respectiv din concluziile acesteia rezultă că semnătura aplicată pe contractul de credit bancar pentru nevoi personale nr. 2007205152 şi pe graficul de rambursare au fost executate de inculpat.
De asemenea din răspunsul ITM Bucureşti aflat la f.50 d.up. rezultă că în evidenţele acesteia inculpatul nu apare ca fiind angajat al S.C. L D S.r.l. împrejurare ce rezultă şi din declaraţiile martorilor P M şi P L care au negat că inculpatul ar fi fost angajat al societăţii pe care o administrează.
În acelaşi timp instanţa reţine că fiind audiat inculpatul a recunoscut săvârşirea faptelor aşa cum au fost reţinute în rechizitoriu.
Astfel instanţa reţine că probele de la dosarul cauzei se coroborezează şi conturează în afara oricărui dubiu situaţia de fapt reţinută prin rechizitoriu, în sensul în care inculpatul M.G.G. prin folosirea unor documente false a solicitat şi a obţinut acordarea unui credit de nevoi personale în valoare de 9.000 de euro.
În drept, împrejurarea că în data de 12.02.2007, inculpatul M.G.G., prin folosirea fotocopiei unui contract individual de munca şi a unei adeverinţe de salariat falsificate, a indus in eroare reprezentanţii S.C. X SA – sucursala sector 1 Bucureşti, solicitând şi obţinând un credit pentru nevoi personale in valoare de 9.000 Euro întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, faptă prev. de art. 244 alin.1, 2 cu aplicarea art.5 C.pen..
În ceea ce priveşte elementul material al infracţiunilor, acesta constă în inducerea în eroare prin prezentarea ca adevărate a împrejurării că inculpatul este angajat al S.C. L D S.r.l. şi că pe baza documentelor depuse i-a fost acordat un credit de nevoi personale în cuantum de 9.000 de euro. Inculpatul a creat aşadar o falsă reprezentare a realităţii, mijlocul prin care a reuşit inducerea în eroare a părţilor civile fiind unul fraudulos – prezentarea unor documente false prin care a creat aparenţa că are un loc de muncă stabil şi că obţine venituri salariale. Este fraudulos acel mijloc care în mod obişnuit inspiră încredere, înlătură orice bănuială şi dispensează de efectuarea altor diligenţe, calitatea de angajat a unor societăţi comerciale fiind un asemenea mijloc., respectiv partea civila era îndreptăţită să creadă că inculpatul va achita contravaloarea creditului restant.
Urmarea imediată a faptei constă într-o pagubă ce s-a produs în patrimoniul părţilor civile, Banca Comercială Română S.a. suferind un prejudiciu reprezentând suma de bani remisă inculpatului.
În ceea ce priveşte raportul de cauzalitate, instanţa reţine că inducerea în eroare a părţii civile a avut aptitudinea reală de a produce o pagubă în patrimoniul ei, folos material necuvenit, caracterul injust al acestuia decurgând din împrejurarea că inculpatul a prezentat părţii civile o situaţie nereală.
Din punct de vedere subiectiv inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale (respectiv obţinerea sumelor de bani în mod injust) şi l-a şi urmărit, ceea ce caracterizează forma de vinovăţie a intenţiei directe prevăzută de art.16 alin.3 lit.a C.pen..
Analizând individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului, instanţa va avea în vedere, pe lângă atingerea scopului pedepselor şi dispoziţiile art.74 C.pen, respectiv împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal şi nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.
În primul rând limitele de pedeapsă vor fi reduse cu o treime, conform dispoziţiilor art.396 alin.10 C.proc.pen. privind procedura în cazul recunoaşterii învinuirii astfel încât pedepsa aplicată va fi cuprinsă între 8 (opt) luni şi 3 (trei) ani şi 4 (patru) luni închisoare ca limite speciale ale pedepsei.
Funcţia de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o individualizare corectă a pedepsei, astfel încât instanţa trebuie să analizeze atât circumstanţele reale ale faptei cât şi cele persoanele ale inculpatului.
Analizând circumstanţele reale ale săvârşirii infracţiunii instanţa reţine că inculpatul a comis infracţiunea de care este acuzat într-un mod rudimentar, declarându-şi propria identitate persoanei civile astfel încât modul de comitere a acestora denotă faptul că inculpatul nu este iniţiat în săvârşirea de infracţiuni, ci acestea au fost săvârşite în aşa fel încât nu denotă obişnuinţa inculpatul în comiterea de fapte antisociale.
Totodată instanţa reţine faptul că inculpatul nu este recidivist, că a recunoscut săvârşirea infracţiunilor, astfel încât, raportat şi la vârsta inculpatului, respectiv 28 de ani, instanţa îl va condamna pe inculpatul M.G.G. la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de care este acuzat.
În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, având în vedere pedeapsa aplicată inculpatului, că acesta nu este recidivist, că manifestat regret pe tot parcursul urmăririi penale şi a procedurii judecătoreşti, instanţa consideră că scopul pedepsei şi reinserţia socială pot fi atinse fără privarea de libertate a inculpatului, pronunţarea condamnării constituind un avertisment ce îl va determina pe acesta să nu mai săvârşească infracţiuni şi să conştientizeze gravitatea infracţiunii săvârşite. Astfel prin executarea pedesei fără privarea efectivă de libertate se evită ruperea acestuia din cadrul familial un regim de executare efectivă a pedepsei prin privare de libertate ar fi inoportună în acest moment.
Pentru aceste motive, în baza art. 91 C.pen. instanţa va dispune suspendarea executării pedepsei principale de 1 (un) an închisoare aplicată inculpatului M. G. G. pe o durată de 2 (doi) ani în condiţiile art. 92 alin. 1 şi 2 C. pen.
În baza art. 93 alin. 1 C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul M.G.G. va respecta următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Ilfov, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.
În baza art. 93 alin. 2 C. pen. va impune inculpatului M.G.G. ca pe durata termenului de încercare să execute următoarele obligaţii:
a) să urmeze un curs de pregătire şcolară ori de calificare profesională;
În baza art. 93 alin. 3 C.pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul M.G.G. va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 90 zile în cadrul Grădiniţei din Oraşul Pantelimon, respectiv în cadrul Policlinicii din Oraşul Pantelimon.
Va încredinţa Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Ilfov supravegherea inculpatului în legătură cu măsurile şi obligaţiile dispuse.
În baza art. 91 alin. 4 C.pen. va pune în vedere M.G.G. dispoziţiile art. 96 C.pen. privind cazurile de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere, respectiv dacă inculpatul nu respectă cu rea credinţă măsurile de supraveghere sau obligaţiile impuse de instanţă pe perioada termenului de încercare, ori săvârşeşte o nouă infracţiune în acest termen.
Totodată atrage atenţia inculpatul că în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni în termenul de încercare, noua pedeapsă va avea un regim de executare cu privare de libertate după cum prevăd dispoziţiile legale.
În baza art.25 alin.3 C.pr.pen. dispune anularea înscrisurilor falsificate, respectiv contractul individual de muncă înregistrat la ITM Bucureşti sub nr. 403 din data de 29.06.2006 şi adeverinţă de salariu nr. 31 din data de 11.12.2007 emisă de S.C. L.D. S.r.l. la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prev. de art.244 alin.1 şi 2 NCP, cu aplicarea art.5 C.pen..
Sub aspectul laturii civile, instanţa reţine că partea vătămată S.c. X. S.A. a declarat in cursul urmăririi penale că se constituie parte civilă împotriva inculpatului M.G.G., pentru suma de 10.171.49 de euro (fila 64 d. u.p).
Potrivit art.998 Cod Civil din 1865, în vigoare la data săvârşirii faptei ilicite, „orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu obligă pe acela din a cărui greşeală din a cărui greşeală s-a ocazionat, a-l repara”, iar potrivit art.999 Cod Civil din 1865 „omul este responsabil nu numai pentru prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa dar şi de acela ce a cauzat prin neglijenţa sau imprudenţa lui”.
Prin urmare, pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite cumulativ următoarele condiţii: existenţa unui prejudiciu, existenţa unei fapte ilicite, existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu şi existenţa vinovăţiei celui care a cauzat prejudiciul, constând în intenţia, neglijenţa sau imprudenţa cu care a acţionat, precum şi existenţa capacităţii delictuale a celui care a săvârşit fapta ilicită.
Cu toate acestea, văzând declarația inculpatului, instanța constată că acesta a recunoscut prejudiciul pretins de persoana vătămata în totalitate, motiv pentru care va face aplicarea dispozițiilor art. 23 alin. 3 teza I, C.pr.pen. și va obliga pe aceasta la plata către partea civilă a sumei de 10.171.49 euro reprezentând prejudiciul material cauzat prin săvârșirea faptei.
În consecinţă, in baza art. 19 rap. la art. 397 NCPP şi art. 998-999 C.civ. anterior va admite acţiunea civilă formulată de partea civilă S.c. X S.a. şi va obliga inculpatul M.G.G. la plata sumei de 10.171.49 euro, reprezentând prejudiciu material.
În ceea ce privește contractul de credit bancar pentru nevoi personale nr. 2007205152 din data de 12.12.2007, instanța urmează să constate că acesta este lovit de un motiv de nulitate absolută reprezentat de cauza ilicită și imorală în baza căreia a fost încheiat, pentru următoarele motive:
Așa cum rezultă din dispozițiile art. 948 C.civ. anterior, în vigoare la data încheierii contractul de credit bancar pentru nevoi personale nr. 200…….. din data de 12.12.2007, cauza este nelicită când este prohibită de legi, contrarie bunelor moravuri ori ordinii publice. Așadar, cauza vizează obiectivul urmărit la momentul perfectării actului, vizând scopul imediat și scopul mediat, acesta din urmă reprezentând motivul determinant al încheierii actului în sine.
Amintind Decizia nr. 1239/23.03.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în care s-a reținut că a existat o cauză ilicită în situația în care o parte contractantă a urmărit să obțină contraprestația dintr-un contract sinalagmatic, cunoscând că nu poate executa obiectul contractului și în situația în care intenția unei părți este de a păgubi pe cealaltă parte, instanța reține că aceleași motive sunt aplicabile și actului reprezentat de contractul de credit bancar pentru nevoi personale nr. 2007205152 din data de 12.12.2007.
Astfel, inculpatul M.G.G. a urmărit păgubirea părții civile S.c. X S.a. prin faptul că, având cunoștință de nelegalitatea actelor pe care le-a prezentat în vederea obținerii creditului, a indus deliberat în eroare partea civilă.
De asemenea, în condițiile în care inculpatul cunoștea faptul că angajarea acestuia în cadrul societății S.C. L.D. S.r.l. este una fictivă, nefiind de natură a aduce venituri acesteia, instanța reține că aceasta a încheiat contractul de credit cunoscând faptul că nu va putea executa obiectul contractului, respectiv nu va putea plăti ratele stabilite prin contract.
De asemenea, având în vedere că a existat o constituire de parte civilă a persoanei vătămate S.c. X. S.A. în vederea recuperării prejudiciului cauzat prin acordarea creditului, făcând și aplicarea principiului electa una via, în baza 25, alin. 3 C.pr.pen., instanța va dispune anularea contractului de credit menționat și pentru motivele ce urmează:
Conform dispozițiilor art. 27 alin. 1 C.pr.pen., dacă nu s-a constituit parte civilă în procesul penal, persoana vătămată poate introduce la instanța civilă o acțiune prin care să solicite repararea prejudiciului cauzat prin infracțiune. Așadar, odată exercitată acțiunea civilă în procesul penal, soluționarea acesteia va avea autoritate de lucru judecat, nemaiputând fi pusă în discuție în fața instanței civile.
În considerarea celor expuse mai sus, instanța observă că raporturile juridice dintre partea civilă și inculpatul M.G.G. s-au născut în baza contractul de credit bancar pentru nevoi personale nr. 20…… din data de 12.12.2007., contract care, potrivit art. 120 din O.U.G. nr. 99/2006 reprezintă titlu executoriu, iar existența unor două titluri executorii pentru aceeași creanță ( contractul de credit și hotărârea judecătorească ) obligă instanța la anularea celui dintâi, reprezentat de contractul de credit bancar pentru nevoi personale nr. 20……. din data de 12.12.2007.
În baza art. 274 alin.1 C.pr.pen, instanţa va obliga inculpatul la plata sumei de 2.000 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată către stat.
Onorariu apărătorului din oficiu pentru inculpat în cuantum de 300 conform delegaţiei pentru asitenţă juridică obligatorie nr. 12853/24.04.2014 va rămâne în sarcina statului şi se va avansa din fondurile Ministerului Justiţiei în favoarea Baroului Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE:
În baza art. 244 alin. 1 şi 2 C.pen. rap la art 374 alin.4 C.pr.pen. şi art. 396 alin. 10 C.pr.pen. condamnă pe inculpatul M.G.G. la pedeapsa de 1 (un) an închisoare.
În baza art. 91 C.pen. dispune suspendarea executării pedepsei principale de 1 (un) an închisoare aplicată inculpatului M.G.G. pe o durată de 2 (doi) ani în condiţiile art. 92 alin. 1 şi 2 C. pen.
În baza art. 93 alin. 1 C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul M.G.G. va respecta următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Ilfov, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.
În baza art. 93 alin. 2 C. pen. impune inculpatului M.G.G. ca pe durata termenului de încercare să execute următoarele obligaţii:
a) să urmeze un curs de pregătire şcolară ori de calificare profesională;
În baza art. 93 alin. 3 C.pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul M.G.G. va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 90 zile în cadrul Grădiniţei din Oraşul Pantelimon, respectiv în cadrul Policlinicii din Oraşul Pantelimon.
Va încredinţa Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Ilfov supravegherea inculpatului în legătură cu măsurile şi obligaţiile dispuse.
În baza art. 91 alin. 4 C.pen. pune în vedere M.G.G. dispoziţiile art. 96 C.pen. privind cazurile de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere, respectiv dacă inculpatul nu respectă cu rea credinţă măsurile de supraveghere sau obligaţiile impuse de instanţă pe perioada termenului de încercare, ori săvârşeşte o nouă infracţiune în acest termen.
În baza art.25 alin.3 C.pr.pen. dispune anularea înscrisurilor falsificate, respectiv contractul individual de muncă care apare în mod nereal ca fiind înregistrat la ITM Bucureşti sub nr. 403 din data de 29.06.2006 încheiat între inculpatul M.G.G. şi S.C. L D S.r.l., precum şi a adeverinţei de salariu nr. 31 din data de 11.12.2007 care apare în mod nereal ca fiind emisă de S.C. L D S.r.l. folosite săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prev. de art.244 alin.1 şi 2 NCP, cu aplicarea art.5 C.pen..
În baza art. 19 rap. la art. 397 NCPP şi art. 998-999 C.civ. din 1864 admite acţiunea civilă formulată de partea civilă S.C. X S.A. şi obligă inculpatul M.G.G. la plata sumei de 10.171.49 euro, reprezentând prejudiciu material.
În baza 25, alin. 3 C.pr.pen., dispune anularea contractul de credit bancar pentru nevoi personale nr. 20……din data de 12.12.2007 încheiat între S.C. X S.A. şi inculpatul M.G.G..
În baza art. 274 alin.1 C.pr.pen, instanţa obligă inculpatul la plata sumei de 2.000 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată către stat.
Onorariu apărătorului din oficiu pentru inculpat în cuantum de 300 lei conform delegaţiei pentru asitenţă juridică obligatorie nr. 12853/24.04.2014 rămâne în sarcina statului şi se avansează din fondurile Ministerului Justiţiei în favoarea Baroului Bucureşti.
Cu drept de apel în zece zile de la comunciarea copiei minutei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 26.03.2015.
