Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalul Buzău sub nr. a/2014, administratorul judiciar C.I.M. IPURL desemnat să administreze procedura insolvenţei debitorului SC Z.EI SNC în dosarul nr.b/2013, a solicitat anularea vânzării autoturismului marca F.F. an de fabricaţie 2007, număr de omologare A…, număr de identificare W…, combustibil benzină, încheiată între debitorul SC Z.EI SNC şi cumpărătorul B.I..
În motivarea cererii, administratorul judiciar a arătat că transferul efectuat de către reprezentantul societăţii debitoare nu are legătură cu activitatea normală a societăţii şi nu a fost făcută în scopul realizării obiectului de activitate al acesteia, înscrisul a cărui anulare se solicită fiind lovit de nulitate absolută deoarece are o cauză ilicită, aceea de a sustrage bunurile de la urmărirea creditorilor.
A arătat administratorul judiciar că procedura insolvenţei debitorului SC Z.EI SNC s-a deschis în 2013 prin sentinţa nr.x pronunţată de Tribunalul Buzău în dosarul nr.b/2013.
Prin factura seria Z.. din 2012 în valoare de 4960 lei, societatea debitoare a vândut către B.I. un autoturism marca F.F. an de fabricaţie 2007, număr de omologare A…, număr de identificare W…, combustibil benzină. Apreciază administratorul judiciar că vânzarea s-a făcut în mod fraudulos şi în dauna creditorilor, la un preţ de aproximativ 1.100 euro (4960 lei) în loc de minimum 3900 euro, preţul pe piaţă în anul 2014 a unui autoturism F.F. an de fabricaţie 2007, prestaţia debitorului depăşind pe cea primită.
Vânzarea autoturismului s-a făcut cu 18 luni înainte de deschiderea procedurii de insolvenţă, dată la care starea de încetare de plăţi a debitorului era evidentă. Măsura pe care a luat-o fostul administrator al societăţii SC Z.EI SNC a fost să înstrăineze mijloacele de transport ce aparţineau societăţii cu ajutorul cărora putea îndeplini obiectul de activitate.
Prin vânzarea bunului mobil autoturismul F.F. la preţul de 4960 lei, un preţ mult prea mic, societatea debitoare şi-a mărit starea de insolvenţă, fără a aduce profit societăţii, deşi obţinerea de profit este esenţa activităţii comerciale.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art.79 şi art.80 alin.1 lit. b din Legea nr.85/2006 şi ale art. 1238 alin.2 din Noul Cod civil.
Pârâta B.I. a depus întâmpinare solicitând respingerea cererii ca fiind nelegală şi neîntemeiată.
A arătat pârâta că la data de.2012 a achiziţionat de la societatea Z.EI SNC împreună cu soţul său care între timp a decedat, autoturismul marca F.F. an de fabricaţie 2007 contra sumei de 4.960 lei, sumă achitată cu chitanţa, depusă la dosarul cauzei.
Autoturismul achiziţionat fusese avariat anterior vânzării necesitând, după ce a intrat în proprietatea acestuia, reparaţii care s-au ridicat la circa 2000 lei, nefiind însă în posesia unor facturi sau chitanţe în acest sens şi necunoscând service-ul auto unde au fost efectuate aceste reparaţii întrucât soţul său s-a ocupat de toate acestea.
A precizat pârâta că a fost cumpărător de bună credinţă neavând de unde cunoaşte nici situaţia financiară a societăţii vânzătoare la data vânzării, nici ce alte bunuri urmau a fi înstrăinate în aceeaşi perioadă în care a achiziţionat autoturismul, nici obiectul de activitate al acestei societăţi şi nici faptul că la aproape doi ani de la data vânzării, societatea vânzătoare urma să intre în procedura insolvenţei.
Vânzarea autoturismului nu a avut o cauză ilicită nefiind nici contrară legii şi nici a ordinii publice. Administratorul judiciar nu a probat cauza ilicită a vânzării, rezumându-se la a aprecia asupra faptului ca prestaţia debitorului depăşeşte pe cea primită întrucât un autoturism similar celui achiziţionat este vândut „pe piaţă în anul 2014” la un preţ de 3900 euro. Ori acesta compară un autoturism cumpărat în anul 2012 cu oferte de vânzare valabile în anul 2014, şi nu a luat în calcul faptul că autoturismul la data vânzării era avariat, necesitând, aşa cum a afirmat anterior, încă 2000 lei pentru a putea fi pus în circulaţie şi nici gradul de uzură al acestuia, numărul de kilometri rulaţi la bord.
În opinia sa, preţul achitat pentru autoturismul achiziţionat a fost un preţ serios şi real.
A mai arătat pârâta că potrivit dispoziţiilor art.80 alin.1 lit. b şi c din Legea nr.85/2006, actualizată, anularea facturii din.2012 poate interveni în condiţiile în care se face dovada intenţiei tuturor părţilor implicate de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori sau de a le leza în orice alt fel drepturile, sarcină ce revine reclamantului.
În cauza de faţă, reclamantul nu a făcut dovada intenţiei cumpărătoarei B.I. de a sustrage bunul respectiv de la urmărirea de către creditori sau de a le leza în orice alt fel drepturile, astfel încât nu se pot reţine dispoziţiile art.80 alin.1 lit. c din Legea nr.85/2006, legea prevăzând în mod clar şi fără echivoc intenţia tuturor părţilor de a sustrage bunul.
În probaţiune, pârâta a solicitat proba cu înscrisuri şi orice mijloace de probă a căror necesitate va reieşi din dezbateri şi a anexat, în copie conform cu originalul, certificat de înmatriculare şi chitanţa din 2012.
La solicitarea părţilor au fost administrate probatorii, respectiv înscrisurile depuse la dosar, precum şi proba cu un martor.
Examinând întregul material probator administrat în cauză, în contextul dispoziţiilor legale incidente, judecătorul sindic constată şi reţine că acţiunea formulată de administratorul judiciar este întemeiată, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalul Buzău sub nr. a/2014, administratorul judiciar C.I.M. IPURL desemnat să administreze procedura insolvenţei debitorului SC Z.EI SNC în dosarul nr.b/2013, a solicitat în temeiul art. 79 şi art. 80 alin.1 lit. b din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenţei, anularea vânzării autoturismului marca F.F. an de fabricaţie 2007, număr de omologare A…, număr de identificare W…, combustibil benzină, încheiată între debitorul SC Z.EI SNC şi cumpărătorul B.I..
Potrivit art.79 din Legea nr.85/2006, care reprezintă dreptul comun, în materia anulărilor “actelor frauduloase ale debitorului – in insolvenţă”, administratorul judiciar/lichidatorul poate introduce la judecătorul sindic acţiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna creditorilor, în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii.
Art.80 al.1 lit.b din Legea nr.85/2006 stabileşte că se poate formula acţiune, de către administratorul judiciar ori de către lichidatorul debitorului – în insolvenţă, pentru anularea constituirilor ori transferurilor de drepturi patrimoniale către terţi şi pentru restituirea de către aceştia a bunurilor transmise de către debitor prin operaţiuni comerciale în care prestaţia debitorului depăşeşte vădit pe cea primită, efectuate în cei trei ani, anteriori deschiderii procedurii.
Procedura insolvenţei debitorului SC ZEI SNC s-a deschis în 2013 prin sentinţa nr.x pronunţată de Tribunalul Buzău – Secţia a II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal în dosarul nr.b/2013.
La data de.2012, prin factura seria Z.. din 2012, SC Z.EI SNC a vândut către B.I. un autoturism marca F.F. an de fabricaţie 2007, număr de omologare A…, număr de identificare W…, combustibil benzină, la preţul de 4960 lei.
În aceeaşi perioadă, societatea debitoare a înstrăinat încă două mijloace de transport, respectiv: o autoutilitară marca F. T., an fabricaţie 2006, la preţul de 4340 lei către Z.I. şi un autoturism marca F.F.S, an de fabricaţie 2007, la preţul de 4960 lei către Z.I., vânzând astfel toate mijloacele de transport deţinute de către societate.
Vânzarea – cumpărarea autoturismului marca F.F. intervenită între SC Z EI SNC şi B.I. la data de 2012 face parte din categoria operaţiunilor comerciale efectuate de debitor în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii.
În ceea ce priveşte condiţia ca prestaţia debitorului să depăşească vădit pe cea primită, judecătorul sindic reţine că autoturismul a fost vândut la preţul de 4960 lei, în condiţiile în care valoarea pe piaţă a unui astfel de autoturism în anul 2014 era de peste 3900 euro, de peste 3,5 ori mai mare decât preţul cu care a fost vândut bunul, prestaţia debitorului fiind mult prea mare faţă de cea primită.
Nu în ultimul rând, judecătorul sindic reţine că la data la care debitorul a vândut toate mijloacele de transport deţinute de către societate, mijloace de transport cu ajutorul cărora aceasta îşi îndeplinea obiectul de activitate, starea de încetare de plăţi era evidentă, prin aceste înstrăinări societatea debitoare micşorându-şi patrimoniul şi mărind starea de insolvenţă.
În speţă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art.79 şi art.80 alin.1 lit.b din legea nr.85/2006, vânzarea autoturismului marca F.F., an de fabricaţie 2007, proprietatea SC ZEI SNC, prin factura Z…din .2012 în valoarea de 4960 lei către B.I. intrând în categoria actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna creditorilor.
Pârâta B.I. a încercat să–şi dovedească buna credinţă prin administrarea probei cu un martor, însă instanţa apreciază că declaraţia martorului este pro cauza.
Susţinerile pârâtei în sensul că reclamantul nu a făcut dovada intenţiei sale de a sustrage bunul respectiv de la urmărirea de către creditori sau de a le leza în orice alt fel drepturile, nu pot fi reţinute întrucât prezenta cerere nu este întemeiată pe dispoziţiile art.80 alin.1 lit. c din Legea nr.85/2006 pentru ca instanţa să analizeze aceste aspecte.
Pentru aceste considerente, apreciind că sunt îndeplinite condiţiile anulării actelor frauduloase ale debitorului – in insolvenţă prevăzute de dispoziţiile art.79 şi art.80 alin.1 lit.b din Legea nr.85/2006, instanţa a admis acţiunea şi a dispus anularea vânzării autoturismului marca F.F., an de fabricaţie 2007, proprietatea SC ZEI SNC, prin factura Z… din 2012 în valoarea de 4960 lei către B.I., şi repunerea părţilor în situaţia anterioară.
