Decretul nr. 167/1958, art. 1, art. 3, art. 7 alin. 1, art. 16 alin. 2
Între data sesizarii instantei si data ramânerii definitive (irevocabile) a hotarârii judecatoresti, întreruperea prescriptiei este numai provizorie si conditionata de ramânerea definitiva a hotarârii. Cursul prescriptiei dreptului la actiune ar fi fost întrerupt daca sentinta comerciala invocata de reclamanta nu ar fi fost ulterior infirmata prin cerea în anulare.
( Curtea de Apel Bucuresti – sectia a V-a comerciala, decizia comerciala nr. 29/ 21 ianuarie 2010)
Prin sentinta comerciala nr.7651/19.05.2009, pronuntata de Tribunalul Bucuresti Sectia a VI-a Comerciala, în dosarul nr. 40297/3/2008, a fost admisa exceptia prescriptiei extinctive, fiind respinsa actiunea precizata, formulata de reclamanta ANAR în contradictoriu cu pârâta SC E SRL, ca prescrisa. Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de fond a retinut ca în speta opereaza dispozitiile articolului 1 alin. 1 din Decretul nr.167/1958 privind prescriptia extinctiva, ale articolului 3 alin. 1 si articolului 7 alin. 1 din acelasi decret. Urmare a adresei pârâtei SC E SRL, înregistrata la 05.11.2003 la reclamanta ANAR, partile au încheiat la data de 27.11.2003 un acord de esalonare a platilor pentru restanta de 40.648.091.000 ROL, reprezentând creante cedate, pe o perioada de 12 luni (decembrie 2003-decembrie 2004), platile urmând a fi facute prin livrare de materiale, utilaje si echipamente pe baza comenzilor ferme întocmite de ANAR. Pretentiile reclamantei reprezinta parte din valoarea creantelor cedate ce au facut obiectul acordului de esalonare din 27.11.2003. Astfel, chiar reclamanta a facut referire la acest acord în cuprinsul cererii de chemare în judecata si a aratat ca debitoarea nu a livrat marfuri în contul creantelor cedate. În convocarea la conciliere (fila 5), reclamanta a aratat ca prejudiciul de 15.847.286,9779 lei este format din contravaloarea creantelor cedate catre pârâta. În acest sens, au fost atasate cererii introductive copii ale mai multor ordine de compensare si procese verbale ale sedintelor de compensare, datând cel târziu din 25.02.2005. Coroborând aceste înscrisuri cu prevederile art. 7 din contract, potrivit carora obligatiile prestatorului catre beneficiar încep sa curga de la data la care s-au închis circuitele de compensare, pretentiile reclamantei se refera la creante cedate pâna la data de 25.02.2005 si devenite scadente conform art.12 din contract, deci cel târziu la 25.06.2005. De altfel, întrucât prin actul aditional nr.1/18.03.2004, s-a stabilit ca perioada de derulare a contractului este de 2 ani, s-a constatat ca la 18.03.2005 contractul a încetat, astfel ca reclamanta nu avea cum sa cedeze creante dupa aceasta data. Pentru creantele cedate ce au facut obiectul esalonarii prin acordul din 27.11.2003, prescriptia a început sa curga cel târziu din luna decembrie 2004 si s-a împlinit cel târziu în luna decembrie 2007. Pentru celelalte creante cedate ulterior, pâna la data de 25.02.2005, termenul de prescriptie a început sa curga cel târziu de la sfârsitul lunii iunie 2005 si s-a împlinit cel târziu la sfârsitul lunii iunie 2008. Or, prezenta cerere a fost formulata la data de 27.10.2008, conform stampilei oficiului postal de pe plicul aflat la fila 168. S-a mai retinut si faptul ca în perioada cuprinsa între 18.05.2005 – 05.10.2005 nu a existat o întrerupere cursului prescriptiei. Pretinsa suspendare a prescriptiei prin deschiderea procedurii insolventei împotriva pârâtei (sentinta nr.18/01.02.2007 pronuntata în dosarul nr.75/120/2006 a Tribunalului Dâmbovita), p o perioada de 2 luni si 24 de zile, pâna la admiterea recursului prin decizia nr.468/25.04.2007 a Curtii de Apel Ploiesti, Sectia Comerciala si de administrativ, nu are nici o relevanta, întrucât chiar si cu luarea în calcul a acestui interval de timp, prezenta actiune a fost formulata tot dupa împlinirea termenului de prescriptie. Prima instanta a mai retinut ca sustinerile reclamantei privind recunoasterea de catre pârâta a creantei deduse judecatii, prin apararile formulate în dosarele având ca obiect actiuni introduse de ANAR, sunt nefondate. Pentru a produce efecte întreruptive, în baza articolului 16 alin. 1, lit. a din Decretul nr.167/1958, recunoasterea trebuie sa fie neîndoielnica, ori pârâta a contestat în mod evident dreptul de creanta afirmat de reclamanta, sustinerea ca a achitat o mare parte din suma pretinsa reprezentând o aparare de fond si neputând valora recunoastere.
Împotriva acestei hotarâri a declarat apel în termenul legal si motivat, reclamanta ANAR care a criticat-o pentru nelegalitate si netemeinicie, invocând în motivele de apel ca în speta cursul prescriptie de 3 ani a fost întrerupt, fiind îndeplinita cerinta prevazuta de articolul 16 din Decretul 167/1058, privind existenta unei hotarâri definitive, fata de sentinta comerciala din 18.05.2005, prin care s-a admis în parte cererea de emitere a unei somatii de plata, fiind somata debitoarea sa plateasca creditoarei, în termen de 30 de zile de la comunicarea hotarârii, suma de 40.648.091.000 lei, reprezentând contravaloarea creantelor preluate în baza contractului nr. 1859/2003. Efectul întreruptiv s-a mentinut pâna la data de 05.10.2005, când s-a admis actiunea în anulare promovata de catre debitoare. S-a mai invocat ca prescriptia extinctiva a fost întrerupta prin introducerea cererii de deschidere a procedurii insolventei. Astfel, prin sentinta nr.18/01.02.2007 pronuntata de Tribunalul Dâmbovita, s-a deschis procedura insolventei fata de debitoarea SC E SRL, care a suspendat curgerea oricarui termen de prescriptie începând cu data de 01.02.2007 (data pronuntarii sentintei nr.18) si pâna la data admiterii recursului declarat împotriva sentintei de deschidere a procedurii, 24.04.2007. Apelanta a mai invocat ca numeroasele recunoasteri ale creantei facute de debitoare fie prin semnarea acordului de esalonare, fie prin apararile formulate în dosarele având ca obiect actiuni introduse de ANAR, sunt prin ele însele de natura a întrerupe cursul prescriptiei. Fata de recunoasterea debitoarei din 05.11.2003, termenul a reînceput sa curga la data de 05.10.2005, ca urmare a admiterii actiunii în anulare formulata de catre debitoare si ar fi trebuit sa se încheie la data de 05.10.2008, daca nu ar fi fost suspendat cursul prescriptie în perioada 01.02.2007 – 24.04.2007, timp de 2 luni si 24 de zile. Luând în calcul si perioada suspendarii cursului prescriptiei prin efectul deschiderii procedurii de insolventa, termenul de prescriptie se împlinea la data de 29.12.2008, actiunea fiind introdusa la data de 28.10.2008.
Apelul a fost întemeiat în drept pe dispozitiile articolului 296 si articolului 297 Cod procedura civila .
În cauza, intimata pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Examinând apelul declarat de catre reclamanta ANAR în raport cu actele si lucrarile dosarului, cu motivele de apel invocate, cu dispozitiile articolului 294, articolului 295 Cod procedura civila, ale Decretului nr.167/1958 privind prescriptia extinctiva si celelalte prevederi legale incidente în speta, Curtea a apreciat ca acesta este nefondat, având în vedere urmatoarele considerente: prin hotarârea atacata, instanta de fond a facut în mod corect incidente dispozitiile articolului 1, articolului 3 si ale articolului 7 alin. 1 din Decretul nr.167/1958, fiind admisa exceptia prescriptiei dreptului material la actiune al reclamantei, respingând actiunea acesteia ca fiind prescrisa.
Curtea a retinut ca domeniul de aplicare al prescriptiei extinctive îl formeaza numai acele drepturi subiective civile ale caror actiuni sunt prescriptibile extinctiv.
Potrivit dispozitiilor articolului 1 alin.1 din Decretul nr.167/1958, dreptul la actiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescriptie daca nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, ori potrivit articolului 3 din acelasi act normativ, termenul general de prescriptie este de 3 ani.
Conform dispozitiilor articolului 7 alin. 1 din Decretul mai sus-mentionat, prescriptia începe sa curga de la data când se naste dreptul la actiune. Pentru a stabili momentul nasterii dreptului la actiune al reclamantei apelante, se va avea în vedere ajungerea la termenul scadent a obligatiei de plata pentru fiecare creanta.
În perioada 2002- 2004, intimata a preluat creante de la apelanta, cu obligatia de a remite apelantei sumele încasate de la debitorii acesteia, dupa retinerea comisionului stabilit prin contract. În functie de data preluarii acestora de catre SC E SRL, situatia se prezinta diferit în ce priveste scadenta acestor creante. Scadenta este stabilita prin articolul 12 din contractul nr.1859/18.03.2003 pentru creantele preluate dupa data de 27.11.2003, iar pentru cele care au preluate pâna la data de 27.11.2003, scadenta este prevazuta în cuprinsul acordului de esalonare semnat la data de 27.11.2003.
Pe cale de consecinta, termenul scadent pentru creantele cedate a fost de maxim 120 de zile de la cedarea creantei; pentru creanta preluata în ultima zi a anului 2004, scadenta era la sfârsitul lunii aprilie 2005, termenul de prescriptie împlinindu-se la sfârsitul lunii aprilie 2008.
La data de 27.11.2003 s-a încheiat acordul de esalonare, prin care s-a stabilit reesalonarea platii pentru creantele preluate pâna la aceasta data, si care prevede ca ultima scadenta luna decembrie 2004. Pentru aceste creante, termenul de prescriptie a expirat în luna decembrie 2007.
Raportat la dispozitiile articolului 7 din contractul nr.1859 din 18.03.2003, pentru creantele cedate dupa încheierea acordului de esalonare, dar pâna la data de 25.02.2005, devenite scadente potrivit dispozitiilor articolului 12 din contractul nr.1859/2003, respectiv cel mai târziu la data de 25.06.2005, termenul de prescriptie a expirat la sfârsitul lunii iunie 2008.
Pentru recuperarea creantelor vizate de acordul de esalonare încheiat la data de 27.11. 2003, prescriptia dreptului la actiune a început sa curga cel mai târziu în luna decembrie 2004 si s-a împlinit cel mai târziu la sfârsitul lunii iunie 2008.
Fata de data de 28.10.2008 când a fost introdusa cererea de chemare în judecata, rezulta ca aceasta a fost formulata dupa expirarea termenului legal de prescriptie de 3 ani, asa cum corect a retinut si instanta de fond.
Nefondate sunt si criticile apelantei în sensul ca termenul de prescriptie a fost întrerupt ca urmare a hotarârii pronuntate în dosarul ce a avut ca obiect somatia de plata, motivat de faptul ca aceasta a fost desfiintata în calea de atac.
Potrivit dispozitiilor articolului 16 alin. 2 din Decretul nr.167/1958, prescriptia nu este întrerupta daca cererea de chemare în judecata sau executarea a fost respinsa, anulata sau s-a perimat, ori daca cel care a facut-o a renuntat la ea.
Asa cum corect a retinut si prima instanta, între data sesizarii instantei si data ramânerii definitive (irevocabile) a hotarârii judecatoresti, întreruperea prescriptiei este numai provizorie si conditionata de ramânerea definitiva a hotarârii. Cursul prescriptiei dreptului la actiune ar fi fost întrerupt daca sentinta comerciala din 18.05.2005 nu ar fi fost ulterior infirmata prin cerea în anulare.
Întrucât sentinta instantei de fond pronuntata în procedura somatiei de plata a fost desfiintata în calea de atac, nu mai opereaza întreruperea cursului prescriptiei.
În acelasi sens s-a pronuntat si jurisprudenta si doctrina, privind caracterul provizoriu al întreruperii prescriptiei în conditiile mai sus-mentionate.
Nefondat a fost apreciat si motivul de apel prin care s-a invocat ca prescriptia a fost suspendata ca urmare a deschiderii procedurii insolventei prin sentinta 18/01.02.2007 deoarece în calea de atac a fost desfiintata hotarârea pronuntata în dosarul de insolventa. Astfel, prin decizia nr.468/25.04.2007 pronuntata de Curtea de Apel Ploiesti, a fost desfiintata hotarârea nr.18/2007, prin care s-a deschis procedura insolventei, motiv pentru care nu opereaza suspendarea cursului prescriptiei. Asa cum corect a retinut si instanta de fond, chiar si în ipoteza în care s-ar presupune ca ar fi operat suspendarea, nefiind însa cazul în speta, la data formularii prezentei cereri de chemare în judecata, dreptul material la actiune era prescris. Întrucât la calculul termenului de prescriptie se are în vedere atât termenul scurs înainte de suspendare, cât si termenul ce a curs dupa încetarea suspendarii, Curtea retine ca pâna la data de 01.02.2007 (data sentintei de deschidere a procedurii insolventei) au curs 2 ani si o luna (prescriptia începând sa curga cel mai târziu în luna decembrie 2004), iar încetarea suspendarii a intervenit la data de 25.04.2007. De la acest ultim termen si pâna la data formularii cererii de chemare în judecata la 27.10.2008, a mai curs un termen de 1 an si 6 luni.
Cele doua termene însumate depasesc termenul de 3 ani prevazut de dispozitiile articolului 3 alin. 1 din Decretul 167/1958.
Criticile apelantei în sensul ca la data de 05.11.2003 ar fi intervenit o recunoastere a debitului din partea pârâtei intimate, au fost apreciate ca nefondate, întrucât atât în practica judiciara cât si în doctrina s-a stabilit ca în ce priveste recunoasterea datoriei ca si caz de întrerupere a prescriptiei, aceasta trebuie sa fie voluntara, puta si simpla si neîndoielnica pentru a opera întreruperea prescriptiei.
S-a apreciat ca nu rezulta ca intimata pârâta SC E SRL si-ar fi manifestat vointa în scris sau verbal, prin care sa ateste existenta dreptului apelantei.
În ce priveste faptul ca la data de 05.11.2003 ar fi intervenit o recunoastere a debitului din partea intimatei pârâte, apelanta nu face dovada acestei sustineri.
Referitor la pretinsele recunoasteri ale pârâtei debitoare, facute prin apararile formulate în cadrul litigiilor dintre parti, acestea nu pot fi calificate ca recunoasteri de datorii, fiind aparari de fond.
Pentru considerentele expuse, Curtea a apreciat ca hotarârea pronuntata de catre instanta de fond este legala si temeinica, motiv pentru care în temeiul dispozitiilor articolului 296 Cod procedura civila, a respins ca nefondat apelul declarat de catre reclamanta ANAR. (E.V.)
