ÎNVESTIRE CU FORMULĂ EXECUTORIE.
Art.269, art.374-377 şi art.7208 Cod pr.civilă
Învestirea cu formulă executorie se poate face şi numai
pentru parte din obligaţiile stabilite printr-o hotărâre
judecătorească emisă în condiţiile O.G. nr.5/2001, atunci când
aceasta a rămas irevocabilă doar pentru unul sau unii dintre
pârâţi.
(Decizia nr.679/R-C/18 mai 2005)
Prin cererea formulată creditoarea S.C. „A.R.” S.A. Bucureşti a
solicitat învestirea cu formulă executorie a sentinţei nr.432/C/2002,
pronunţată de Secţia comercială şi de contencios administrativ a Tribunalului
Vâlcea.
Această instanţă a respins cererea prin încheierea
nr.475/COM/2003, reţinând că debitorul principal „G.I.” se află încă în
termenul prevăzut de art.8 din O.G. nr.5/2001, pentru formularea unui act
în anulare, întrucât comunicarea către el a fost restituită cu menţiunea
„necunoscut”.
Astfel, s-a arătat că, potrivit art.3 alin.2 din acest act normativ, nu
poate fi învestită cu formulă executorie decât hotărârea pronunţată în somaţie
de plată, care a devenit irevocabilă. Cum unul dintre debitori se află încă în
termenul prevăzut de lege pentru a formula acţiune în anulare, hotărârea nu
este irevocabilă şi, deci, cererea nu poate fi admisă.
Recursul creditoarei a fost admis de Curtea de Apel Piteşti, prin
decizia nr.679/R-C/2005, a fost modificată în parte încheierea şi s-a dispus
învestirea titlului, numai în ceea ce-i priveşte pe pârâţii faţă de care hotărârea
este irevocabilă.
Pentru a ajunge la această concluzie instanţa a reţinut că, prin
excepţie de la dispoziţiile art.7208 alin.1 Cod pr.civilă, în materia somaţiei de
plată învestirea cu formulă executorie se face numai după rămânerea
irevocabilă a hotărârii, aşa cum, de altfel, prevăd şi dispoziţiile art.376-377 din
acelaşi act normativ.
Spre deosebire de prima instanţă, care a înţeles noţiunea de
hotărâre irevocabilă ca un tot-unitar, instanţa de control judiciar a apreciat că
noţiunea trebuie interpretată ca având în vedere dispoziţia dată de organul
judecătoresc şi care urmează a fi adusă la îndeplinire, eventual, pe cale silită,
separat pentru fiecare debitor solidar.
În cauză, calitate de debitori aveau nu numai „G.I.” ci şi garanţii
fidejusori „S.M. şi B.V.”, iar pentru aceştia din urmă dispoziţiile instanţei au
rămas irevocabile şi fiecare din ei poate răspunde pentru întreaga creanţă.
Faţă de această concluzie şi de caracterul unipatrimonial al
executării silite s-a apreciat că se poate dispune învestirea cu formulă
executorie numai în parte a hotărârii, în privinţa celor doi debitori faţă de care
sentinţa a rămas irevocabilă.