DREPT CIVIL
Dosar nr. 1341/324/2007
Sentinţa civilă nr. 2372/2007
Invocarea uzucapiunii pe cale de excepţie – art.1841 C.civ.
Acţiunea în revendicare poate fi paralizată prin invocarea uzucapiunii, dacă
aceasta îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege: să existe o posesie de 30
ani, iar posesia să fie utilă ( neviciată).
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Tecuci sub număr de
înregistrare RJ/1341/324/2007 din 19.04.2007 reclamanţii TPP, TV, TI şi
MM au chemat în judecată pe pârâta HI pentru a fi obligată să le lase în
deplină proprietate şi posesie terenul în suprafaţă de 200 m.p. situat în
Tecuci, str.Petru Rareş, nr.22 şi să-şi ridice construcţiile edificate pe acest
teren, cu cheltuieli de judecată.
In motivare, reclamanţii au arătat că sunt proprietarii terenului
pe care îl revendică conform titlului de proprietate nr.1013-91704.04.2002.
terenul pe care îl revendică este posedat de pârâtă încă din anul 1978, fără
nici un drept.
In drept, şi-au întemeiat cererea pe disp.art.480 şi 483 şi
următoarele C.civ.
În dovedirea acţiunii au solicitat proba cu înscrisuri, cu
martori, expertiză tehnică, cercetare locală şi cu interogatoriul pârâtei.
Cauza a parcurs un prim ciclu procesual, însă sentinţa civilă
413/2006 a Judecătoriei Tecuci a fost casată prin decizia civilă nr.788/2006 a
Tribunalului Galaţi şi s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi
instanţă.
In speţă, în rejudecare, pârâta prin apărător a invocat excepţia
uzucapiunii motivată de faptul că aceasta locuieşte în imobil de aproximativ
30 ani.
Prin sentinţa civilă nr.2372/2007 pronunţată de Judecătoria
Tecuci a fost admisă excepţia uzucapiunii invocată de pârâtă şi a fost
respinsă acţiunea ca fiind nefondată.
S-a reţinut în motivarea hotărârii că:
Din coroborarea concluziilor raportului de expertiză
topometrică cu declaraţiile martorilor audiaţi, CM şi GO şi înscrisul sub
semnătură privată intitulat „chitanţă”, a rezultat că pârâta locuieşte în
imobilul casă de locuit, având teren aferent în suprafaţă de 188 m.p., la
adresa din str.Petru Rareş, nr.22, din anul 1978.
Din declaraţiile martorilor a mai rezultat că pârâta a stăpânit în
mod continuu terenul aferent casei d e locuit, nefiind tulburată până în
urmă cu aproximativ 8 ani când reclamanta MM i-a luat deja o parte din
teren.
Făcând o socoteală sumată, instanţa a constatat că sunt
îndeplinite condiţiile prev. de art.1890 C.civ. cu privire la uzucapiunea de 30
de ani, posesia pârâtei fiind o posesie utilă.
Cum uzucapiunea poate fi invocată şi pe cale de excepţie, aşa
cum rezultă din disp.art.1841 C.civ. şi apreciind că această excepţie a fost
dovedită de pârâtă, instanţa a admis excepţia invocată şi a respins acţiunea
ca atare.
Impotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanţii MM, TPP,
TV, TI. Au arătat că împotriva pârâtei au formulat acţiune în evacuare,
soluţionată prin sentinţa civilă nr.1816/2003. In anul 2006 au formulat
prezenta acţiune în revendicare. Consideră că începând cu anul 2003 cursul
prescripţiei s-a întrerupt iar termenul necesar pentru constatarea uzucapiunii
nu s-a împlinit.
Prin decizia civilă nr.812/2008 a Tribunalului Galaţi s-a admis
recursul şi a schimbat în tot sentinţa civilă nr.2372/2007 a Judecătoriei
Tecuci. In rejudecare s-a respins excepţia uzucapiunii şi s-a admis acţiunea,
pârâta fiind obligată să lase reclamanţilor în deplină proprietate şi paşnică
folosinţă suprafaţa de 200 m.p. teren situat în mun.Tecuci, str.Petru Rareş,
nr.22 şi să-şi ridice construcţiile edificate pe această suprafaţă.
Instanţa de recurs a avut în vedere următoarele considerente:
Acţiunea în revendicare poate fi paralizată prin invocarea
uzucapiunii, lucru pe care pârâta l-a făcut la termenul de judecată din data de
05.10.2007. Apărătorul său a invocat uzucapiunea de 30 ani. pentru a opera
această uzucapiune, trebuie îndeplinite următoarele condiţii: să existe o
posesie de 30 ani iar posesie să fie utilă, adică neviciată. Nu se cere nicio
altă condiţie. Posesorul poate fi de bună credinţă ori de rea-credinţă şi fără
nici un titlu.
Din înscrisul denumit „ chitanţă” şi depus la dosar, ca şi din
depoziţiile martorilor audiaţi în cauză rezultă că pârâta şi soţul său au locuit
în imobil din anul 1978.
In aceste condiţii, termenul de 30 ani, necesar pentru
dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, trebuia să se
împlinească în anul 2008. In anul 2003, reclamanta MM a promovat o
acţiune în revendicare, respinsă printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi
irevocabilă. Prescripţia achizitivă nu a fost întreruptă la această dată, ci în
anul 2000, când MM a deposedat-o pe pârâtă de o parte din suprafaţa de
teren pe care o deţinea.
Nefiind îndeplinit termenul pentru a prescrie şi întrucât cele
două condiţii trebuie îndeplinite cumulativ, nu se mai impune analizarea
celei de-a doua condiţii.
In cauză a existat şi o opinie separată.
In opinia separată s-a considerat că pârâta trebuia să fie
obligată să lase reclamanţilor în proprietate şi paşnică folosinţă terenul în
suprafaţă de 200 m.p., dar că trebuia respins ca nefondat capătul de cerere
privind obligarea pârâtei la ridicarea construcţiilor.
S-a motivat această opinie prin aceea că la momentul când
pârâta a început să deţină imobilul – teren a luat în posesie şi construcţiile
ce se aflau pe acel teren şi care fuseseră edificate de autorul reclamanţilor.
Este adevărat că în timp aceştia au mai edificat şi alte camere sau anexe
gospodăreşti dar buna credinţă a intimatei s-a păstrat având în vedere
greşita ei reprezentare că este proprietară.
La capătul de cerere privind revendicarea, în opinia separată s-
a făcut observaţia că termenul de prescripţie achizitivă nu s-a întrerupt la
data ocupării imobilului în anul 2000 de către reclamanta MM, care a ocupat
doar o parte din teren, ci la data de 02.10.2005, când a fost înregistrată
prezenta acţiune pe rolul Judecătoriei Tecuci, acţiune ce reprezintă o
opoziţie clară a proprietarilor faţă de posesia terţului.
