Invocarea uzucapiunii pe cale de excepţie – art.1841 C.civ. Acţiunea în revendicare poate fi paralizată prin invocarea uzucapiunii, dacă aceasta îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege: să existe o posesie de 30 ani, iar posesia …


DREPT CIVIL

Dosar nr. 1341/324/2007

Sentinţa civilă nr. 2372/2007

Invocarea uzucapiunii pe  cale  de  excepţie –  art.1841 C.civ. 

Acţiunea  în revendicare  poate  fi paralizată  prin invocarea uzucapiunii, dacă 

aceasta  îndeplineşte  condiţiile  prevăzute  de  lege:  să existe o posesie de  30

ani,  iar posesia  să  fie  utilă ( neviciată).

Prin cererea  înregistrată la  Judecătoria  Tecuci  sub  număr  de 

înregistrare  RJ/1341/324/2007  din  19.04.2007 reclamanţii TPP, TV,  TI  şi

MM  au  chemat  în  judecată pe  pârâta HI  pentru a  fi  obligată să le  lase  în

deplină  proprietate  şi  posesie  terenul  în suprafaţă de 200  m.p.  situat  în 

Tecuci, str.Petru  Rareş, nr.22  şi să-şi  ridice  construcţiile  edificate pe  acest 

teren, cu cheltuieli de  judecată.

In motivare, reclamanţii au  arătat că  sunt  proprietarii  terenului

pe  care  îl revendică conform  titlului  de  proprietate  nr.1013-91704.04.2002. 

terenul  pe  care  îl revendică este  posedat de  pârâtă  încă  din  anul  1978,  fără 

nici un drept.

In drept,  şi-au  întemeiat  cererea pe  disp.art.480  şi  483 şi

următoarele  C.civ.

În dovedirea acţiunii au  solicitat  proba  cu  înscrisuri,  cu 

martori, expertiză  tehnică, cercetare locală  şi  cu  interogatoriul  pârâtei.

Cauza  a  parcurs  un  prim  ciclu procesual, însă sentinţa  civilă

413/2006 a  Judecătoriei  Tecuci a  fost casată  prin  decizia civilă nr.788/2006  a 

Tribunalului  Galaţi  şi s-a dispus trimiterea  cauzei spre  rejudecare la  aceeaşi 

instanţă.

In speţă,  în rejudecare,  pârâta  prin apărător a invocat excepţia

uzucapiunii motivată  de faptul  că aceasta locuieşte în  imobil de  aproximativ 

30  ani.

Prin sentinţa  civilă  nr.2372/2007  pronunţată de  Judecătoria 

Tecuci a  fost admisă  excepţia uzucapiunii invocată  de  pârâtă şi a  fost

respinsă  acţiunea  ca fiind  nefondată.

S-a  reţinut  în motivarea hotărârii  că:

Din coroborarea  concluziilor  raportului  de  expertiză

topometrică  cu declaraţiile  martorilor  audiaţi,  CM  şi  GO  şi înscrisul  sub 

semnătură  privată  intitulat  „chitanţă”, a  rezultat  că  pârâta  locuieşte  în 

imobilul  casă de locuit, având  teren aferent  în  suprafaţă de 188 m.p., la 

adresa din str.Petru  Rareş,  nr.22,  din anul  1978.

Din declaraţiile  martorilor a  mai rezultat că  pârâta  a  stăpânit în

mod  continuu  terenul aferent  casei d e locuit,  nefiind  tulburată  până  în 

urmă  cu  aproximativ 8  ani  când reclamanta MM  i-a luat  deja  o parte  din 

teren.

Făcând  o  socoteală  sumată,  instanţa a constatat că sunt

îndeplinite condiţiile  prev. de art.1890 C.civ.  cu  privire la  uzucapiunea de 30

de  ani, posesia  pârâtei fiind o  posesie  utilă.

Cum  uzucapiunea  poate  fi invocată  şi pe  cale  de excepţie,  aşa

cum rezultă  din  disp.art.1841 C.civ.  şi apreciind  că  această  excepţie a fost

dovedită  de  pârâtă,  instanţa  a admis  excepţia  invocată  şi a respins  acţiunea 

ca  atare.

Impotriva  acestei hotărâri au declarat apel reclamanţii MM, TPP,

TV, TI.  Au  arătat că  împotriva  pârâtei  au  formulat  acţiune  în evacuare,

soluţionată  prin sentinţa civilă nr.1816/2003.  In  anul  2006 au formulat

prezenta  acţiune  în revendicare.  Consideră că începând  cu  anul  2003  cursul

prescripţiei  s-a  întrerupt  iar termenul  necesar pentru constatarea  uzucapiunii 

nu  s-a  împlinit.

Prin  decizia  civilă  nr.812/2008 a  Tribunalului  Galaţi s-a admis

recursul  şi a  schimbat în tot  sentinţa  civilă nr.2372/2007 a Judecătoriei

Tecuci.  In rejudecare s-a  respins excepţia uzucapiunii şi s-a  admis acţiunea, 

pârâta fiind  obligată să  lase reclamanţilor  în deplină  proprietate  şi  paşnică 

folosinţă suprafaţa de 200 m.p.  teren  situat  în  mun.Tecuci, str.Petru  Rareş, 

nr.22  şi  să-şi  ridice construcţiile edificate pe  această  suprafaţă.

Instanţa  de  recurs a  avut în  vedere următoarele considerente:

Acţiunea în revendicare  poate  fi paralizată  prin invocarea

uzucapiunii,  lucru pe  care pârâta l-a făcut la  termenul de  judecată din data  de 

05.10.2007.  Apărătorul său a invocat uzucapiunea  de  30  ani.  pentru a  opera 

această uzucapiune,  trebuie  îndeplinite următoarele condiţii:  să existe  o 

posesie  de  30  ani  iar posesie să fie  utilă, adică  neviciată. Nu se  cere  nicio

altă condiţie.  Posesorul  poate fi de  bună  credinţă ori de  rea-credinţă  şi  fără

nici un  titlu.

Din înscrisul denumit „ chitanţă”  şi depus  la  dosar,  ca  şi  din

depoziţiile  martorilor  audiaţi în  cauză  rezultă că  pârâta  şi  soţul  său au locuit 

în imobil  din  anul  1978.

In aceste condiţii,  termenul  de 30  ani,  necesar pentru

dobândirea dreptului  de proprietate  prin uzucapiune,  trebuia  să se 

împlinească  în  anul 2008.  In  anul 2003, reclamanta MM a promovat o 

acţiune  în revendicare, respinsă  printr-o  hotărâre judecătorească definitivă  şi

irevocabilă. Prescripţia achizitivă  nu a  fost întreruptă la  această  dată,  ci în 

anul 2000,  când MM a deposedat-o pe  pârâtă  de  o parte  din  suprafaţa  de 

teren  pe  care o  deţinea.

Nefiind  îndeplinit  termenul  pentru a  prescrie  şi întrucât  cele

două  condiţii  trebuie  îndeplinite  cumulativ, nu se  mai impune  analizarea

celei de-a  doua condiţii.

In  cauză a  existat  şi o  opinie  separată.

In  opinia  separată  s-a considerat  că pârâta  trebuia  să fie 

obligată să  lase reclamanţilor  în  proprietate şi paşnică  folosinţă  terenul  în

suprafaţă de 200 m.p., dar  că trebuia  respins ca  nefondat capătul de cerere 

privind obligarea pârâtei  la  ridicarea  construcţiilor.

S-a  motivat această opinie  prin aceea că la  momentul când 

pârâta a  început  să deţină  imobilul –  teren a  luat  în  posesie  şi  construcţiile 

ce  se aflau  pe acel teren  şi  care fuseseră edificate  de  autorul reclamanţilor. 

Este adevărat  că  în  timp aceştia  au  mai edificat  şi  alte  camere sau  anexe 

gospodăreşti  dar buna  credinţă  a  intimatei  s-a  păstrat  având  în  vedere 

greşita  ei reprezentare  că este  proprietară.

La  capătul de cerere  privind  revendicarea, în opinia  separată s-

a  făcut  observaţia  că  termenul de  prescripţie achizitivă  nu s-a întrerupt  la 

data ocupării  imobilului  în anul 2000 de  către reclamanta  MM, care a  ocupat 

doar o  parte  din teren,  ci la data de  02.10.2005,  când a  fost înregistrată

prezenta  acţiune  pe  rolul Judecătoriei  Tecuci, acţiune ce  reprezintă  o

opoziţie  clară  a  proprietarilor  faţă  de  posesia terţului.