Potrivit art. 69 alin. 1 din Codul de procedură civilă, recunoaşterile privitoare la drepturile în judecată nu se pot face decât în temeiul unei procuri speciale.
în lipsa unui mandat în acest sens, instanţa nu poate considera ca fiind legală şi valabilă o astfel de recunoaştere în numele unei persoane juridice.
(Decizia nr. 1272 din 10 octombrie 2002 – Secţia a Vl-a comercială)
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Bucureşti – Secţia comercială sub nr. 11875/2001, creditoarea S.C. “D.” S.R.L. a solicitat deschiderea procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului împotriva debitoarei S.C. “R.” S.A.
Prin Sentinţa civilă nr. 204 din 31.01.2002, Tribunalul Bucureşti, prin judecător-sindic, a dispus, în temeiul art. 79 alin. (1) coroborat cu art. 59 alin. (5) din Legea nr. 64/1995, republicată, trecerea la faliment a creditoarei, a numit lichidatorul cu atribuţiile prevăzute de art. 18 din lege, cu un onorariu de 10% din valoarea bunurilor recuperate, a dispus notificarea debitoarei, creditoarei şi a C.C.I.R.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs debitoarea, întemeiat pe dispoziţiile art. 3041 din Codul de procedură civilă.
Examinând actele dosarului, în raport de dispoziţiile art. 3041 din şi art. 306 alin. 2 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Prin cererea introductivă, creditoarea a invocat o creanţă în valoare de 6.366.718.960 lei, care rezultă din facturile fiscale depuse la dosar.
în privinţa acestei creanţe, creditoarea nu a produs nici un fel de dovezi din care să rezulte că are o creanţă certă, lichidă şi exigibilă.
Mai mult, în dosarul de fond se află o prin care debitoarea S.C. “R.” S.A. împuterniceşte pe domnul B.B. să o reprezinte în faţa Tribunalului Bucureşti -Secţia a Vll-a comercială, în Dosarul nr. 11875/2001 cu termen de judecată la 31.01.2002. Conform menţiunilor cuprinse în practicaua sentinţei recurate, “debitoarea, prin apărător, învederează instanţei că recunoaşte debitul şi este de acord cu trecerea la faliment”.
Această recunoaştere nu este valabilă din punct de vedere juridic, deoarece, potrivit art. 69 alin. 1 din Codul de procedură civilă, recunoaşterile privitoare la drepturile în judecată nu se pot face decât în temeiul unei procuri speciale.
Ca atare, tribunalul, în mod greşit, şi-a întemeiat hotărârea pe această recunoaştere, în lipsa altor dovezi din care să rezulte că intimata-creditoare are o creanţă certă, lichidă şi exigibilă conform art. 29 alin. (1) din Legea nr. 64/1995, republicată.
în speţă, pretenţiile creditoarei nu au fost probate, astfel că instanţa nu poate verifica dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 64/1995, republicată, astfel încât, în temeiul art. 312 alin. 1 din Codul de procedură civilă, coroborat cu art. 3041 din Codul de procedură civilă, Curtea va admite recursul şi va modifica în tot sentinţa recurată, în sensul că va respinge cererea introductivă a creditoarei, ca neîntemeiată.
