Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi sub nr. 847/99/2010 reclamanta S.C. G E R S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta ITM solicitând – anularea procesului verbal de control şi a măsurilor obligatorii dispuse în anexa 3 la acest proces verbal de control; – suspendarea executării procesului verbal de control şi a măsurilor obligatorii dispuse în anexa 3 la acest proces verbal de control, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a prezentei acţiuni;
Prin sentinţa nr. 647/ca/30 Iunie 2010 a fost respinsa in totalitate acţiunea formulată .
In motivare s-a retinut ca prin actul administrativ atacat – procesul – verbal de control inspectorii din cadrul I.T.M. au constatat că o serie de persoane desfăşoară fără forme legale activitate în cadrul societăţii reclamante şi au dispus o serie de măsuri obligatorii:
a.) Conform măsurii de la punctul 1.1 reclamanta are obligaţia de a încheia în formă scrisă contracte individuale de muncă cu data reală de începere a activităţii pentru cele 207 de persoane cu care au fost încheiate convenţii civile de prestări servicii.
b.) Conform măsurii de la punctul 2.2 se impune subscrisei obligaţia de a înregistra la I.T.M. contracte individuale de muncă încheiate cu data reală de începere a activităţii pentru cele 207 persoane.
c.) Conform măsurii de la punctul 9.4, pentru aceleaşi persoane menţionate la punctul 1.1 se impune obligaţia reclamantei de a transmite în format electronic, registrul general de evidenţă a salariaţilor, conform H.G. 161/2006 cu modificările ulterioare.
d.) Conform măsurii de la punctul 10.3. pentru aceleaşi persoane de la punctul 1.1 angajatorul este obligat a face dovada executării contractelor de muncă, conform Legii 130/99 R.
e.) Conform măsurii de la punctul 11.3, pentru cele 207 persoane, menţionate la punctul 1.1 reclamantei i se impune obligaţia calculării şi achitării comisionului de 0,75% din fondul de salarii datorat I.T.M. Iaşi, corespunzător perioadei cu care aceste persoane au desfăşurat sau desfăşoară activitatea.
f.) Conform măsurii de la punctul 12.3 pentru aceleaşi 207 persoane menţionate la punctul 1.1, reclamanta are obligaţia de a calcula şi achita majorări şi penalităţi de întârziere datorate la plata comisionului de 0,75% din fondul de salarii, corespunzător perioadei în care aceste persoane au desfăşurat sau desfăşoară activitate.
g.) Conform măsurii de la punctul 13.3, tot pentru persoanele menţionate la punctul 1.1, subscrisa are obligaţia de a depune la I.T.M declaraţiile rectificative lunare privind stabilirea şi plata comisionului datorat I.T.M. Iaşi pentru acestea, corespunzător perioadei în care au desfăşurat sau desfăşoară activitate.
Aspectele de nelegalitate şi netemeinicie ale procesului – verbal de control invocate de reclamantă prin acţiunea introductivă nu pot fi reţinute de către instanţă.
Tribunalul apreciază că în mod corect inspectorii de muncă în baza atribuţiilor expres date în sarcina lor prin dispoziţiile art. 15 lit. e) din H.G. nr. 1377/2009 au constatat că societatea reclamantă deşi beneficia de prestată de un număr de 207 persoane a înţeles să încheie cu aceştia doar contracte civile de prestări servicii în scopul eludării dispoziţiilor imperative prevăzute de Codul muncii şi legislaţia specifică raporturilor de muncă precum şi a reglementărilor legale în materie de fiscalitate.
Se invocă de către reclamantă faptul că raporturile între aceasta şi persoanele cu care a încheiat convenţiile civile de prestări de serviciu nu sunt specifice unor raporturi de muncă acest fapt fiind datorat în mare parte specificului aparte al obiectului principal de activitate al societăţii comerciale “activităţi specifice ale centrelor de intermediere telefonică CAEN 7486”.
S-a invocat că activitatea desfăşurată nu este una continuă, permanentă şi nici predictibilă mai ales în actualul contract economic.
În primul rând Tribunalul reţine faptul că prin el însuşi contextul economic actual nu poate justifica eludarea dispoziţiilor legale imperative create în vederea protejării intereselor salariaţilor în faţa abuzurilor angajatorilor.
Orice societate comercială trebuie să-şi realizeze previziuni cu privire la propria activitate şi să-şi stabilească o politică de personal conformă cu necesităţile proprii care însă să respecte legislaţia muncii.
Avem aici în vedere faptul că în Codul muncii s-au stabilit în mod flexibil diverse forme pe care le poate îmbrăca un contract individual de muncă (contract individual de muncă, cu program redus de lucru zilnic, C.I.M. pe durată determinată sau folosirea salariaţilor temporari pentru activităţi specializate, sezoniere sau ocazionale).
Reclamanta face vorbire de lipsa de continuitate, permanenţă şi predictibilitate fără să aducă dovezi în acest sens.
Din înscrisurile depuse la dosar rezultă faptul că până în anul 2008 societatea şi-a realizat obiectul de activitate doar cu personal propriu cu care încheiase contracte de muncă. Ulterior, începând cu anul 2009 măsura încetării raporturilor de muncă ale unor angajaţi s-a suprapus cu încheierea convenţiilor civile de prestări servicii, o parte din acestea fiind chiar cu foştii salariaţi.
Evidenţele orelor prestate de colaboratori pentru perioada mai – septembrie 2009 (singurele puse la dispoziţie de către societatea reclamantă) precum şi borderourile de plată vin să confirme susţinerile inspectorilor I.T.M. Iaşi şi să le infirme pe cele ale petentei, acestea făcând dovada caracterului permanent şi continuu al activităţii desfăşurate, prestatorii de servicii preluând în mare parte acelaşi volum de activitate ca al foştilor angajaţi contractuali.
S-a invocat că nu am fi în prezenţa unor raporturi de muncă datorită caracterului flexibil al programului de lucru, fapt ce este infirmat de dispoziţiile art. 101 din Codul muncii, programul de lucru flexibil regăsindu-se şi în cazul angajaţilor de bază de contract de muncă.
Instanţa apreciază că între angajatorul S.C. G E R S.R.L. şi “colaboratori” se regăsesc toate elementele esenţiale ale unui raport de muncă caracterizat prin prestarea unei munci, plata unui salariu (care se face lunar în funcţie de numărul de ore prestate), continuitatea activităţii (convenţii încheiate pe durata unui an cu posibilitatea prelungirii) şi subordonarea faţă de angajator (art. 1.4 din Regulamentul intern).
S-a invocat faptul că activitatea se desfăşoară în baza unei disponibilităţi exclusive a prestatorului fapt ce nu poate fi reţinut având în vedere dispoziţiile art. 5.2 din convenţiile încheiate, dispoziţii care conţin în concret veritabile măsuri disciplinare pentru situaţiile în care nu este respectat programul de lucru.
Faptul că suntem în prezenţa unor raporturi de muncă deghizate rezultă şi din alte probe administrate în cauză: declaraţiile unor angajaţi luate de către inspectorii I.T.M. în care se face vorbire de existenţa unui program de lucru, a unui repaus săptămânal etc., faptul că persoanele ce au încheiat convenţiile de prestări servicii sunt subordonate unor conducători de proiect similar unei subordonări ierarhice, conţinutul anunţului de recrutare emis de societate, faptul că întreaga activitate se desfăşoară doar la sediul societăţii cu ajutorul mijloacelor puse la dispoziţie de aceasta, obligativitatea respectării metodologiei interne de lucru (art. 3 pct. b din convenţii).
În concret prin modalitatea de lucru aleasă de societate aceasta face reduceri de cheltuieli cu personalul angajat, lipseşte lucrătorii de drepturi fundamentale, eludează dispoziţiile legale în materie de fiscalitate şi intră într-o concurenţă incorectă şi nelegală cu ceilalţi agenţi economici de bună – credinţă care îşi desfăşoară activitatea respectând dispoziţiile imperative ale Codului muncii.
În concret:
1. nu se fac cheltuieli pentru serviciile de medicina muncii prealabile angajării şi periodic pe toată durata executării contractului;
2. nu se fac cheltuieli pentru serviciile de securitate şi sănătate în muncă la angajare şi nici ulterior, periodic pe toată durata executării contractului deşi o parte din colaboratori petrec sute de ore lunar vorbind la telefon;
3. nu se acordă concediul de odihnă şi nu se plăteşte salariaţilor indemnizaţia pentru acest concediu şi nici nu se achită contribuţiile specifice acestei indemnizaţii;
4. nu mai există obligaţia de a se respecta salariul minim pe economie sau coeficienţii de ierarhizare prevăzuţi în contractele colective de muncă;
5. nu se achită indemnizaţia pentru primele zile de concediu medical pentru incapacitate temporară de muncă pentru boală obişnuită sau pentru îngrijirea copilului bolnav;
6. nu se achită indemnizaţia pentru primele zile de concediu medical pentru incapacitatea temporară de muncă provocată prin accidentele de muncă şi bolile profesionale;
7. nu se acordă şi nu se plăteşte concediul de paternitate;
8. nu se fac nici un fel de cheltuieli pe care le implică legislaţia privitoare la protecţia maternităţii;
9. nu se acordă şi nu se plăteşte indemnizaţia de maternitate;
10. nu se fac cheltuieli cu formarea profesională continuă;
11. nu se acordă sporurile stabilite prin contractele colective de muncă, alte drepturi salariale şi nici compensaţiile de concediere;
12. nu se acordă şi nu se plătesc zilele libere stabilite prin contractele colective de muncă;
13. agentul economic nu mai are obligaţia să plătească lunar către bugetul de stat o sumă reprezentând 50% din salariul de bază minim brut pe ţară înmulţit cu numărul de locuri de muncă în care nu au angajat persoane cu conform dispoziţiilor legale.
De asemenea, nu se plătesc de către angajator contribuţiile raportate la fondul total de salarii, stabilite în sarcina sa privind:
1. CAS – 20,8%;
2. CASS – 5,2%,
3. Contribuţie aferentă concediilor şi indemnizaţiilor CASS – 0,85%;
4. Contribuţie la bugetul pentru şomaj – 0,5%;
5. Contribuţie la fondul de garantare pentru plata creanţelor salariale – 0,25%;
6. Contribuţie pentru de accidente de muncă şi boli profesionale – de la 0,15% la 0,85%;
7. Comision I.T.M. pentru completarea sau certificarea carnetelor de muncă – 0,75%.
Tot astfel, nu se avansează ca salarii brute sumele reprezentând contribuţiile datorate de salariaţi, nu se reţin acestora şi nu se virează aceste sume (în afara impozitului pe salarii şi a contribuţiei CASS pe care angajatorul le-a reţinut de la “colaboratori”:
1. CAS – 10,5%;
2. Contribuţie la bugetul pentru şomaj.
A fost respinsă şi cererea de suspendare a executării actului administrativ, lipsa temeiurilor de nelegalitate ale procesului – verbal de control excluzând existenţa unui caz bine justificat şi deci neîndeplinirea uneia din condiţiile imperativ prevăzute de dispoziţiile art. 15 raportat la dispoziţiile art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
