Majorarea termenelor prevazute de art.62 alin.1 lit.b, c si d din Legea nr.85/2006.
– Legea nr.85/2006, art. 62 alin.2
Majorarea termenelor stabilite pentru depunerea cererilor pentru înregistrarea creantelor asupra averii debitorului, pentru verificarea creantelor, întocmirea, afisarea si comunicarea tabelului preliminar si a termenului de definitivare a acestui tabel se poate face doar prin raportare la datele fixate de judecatorul sindic prin sentinta de deschidere a procedurii si în continuarea acestora.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A VI-A CIVILA
DECIZIA CIVILA nr. 1276 din 21.05.2012) – Domeniu – Faliment.
I. Prin Încheierea de sedinta pronuntata la 14.12.2011, în dosarul nr. 48113/3/2010, de Tribunalul Bucuresti – Sectia a VII-a Civila, s-a dispus, în baza art. 62 alin.2 din Legea nr. 85/2006, prelungirea termenelor stabilite prin sentinta comerciala nr. 2010/16.03.2011, respectiv: b) termenul-limita pentru înregistrarea cererii de admitere a creantelor asupra averii debitorului – 13.01.2012; c) termenul de verificare a creantelor, de întocmire, afisare si comunicare a tabelului preliminar de creante – 27.01.2012; d) termenul de definitivare a tabelului creantelor – 10.02.2012.
În cuprinsul aceleiasi încheieri, între altele, judecatorul sindic a constatat ca ramasa fara obiect cererea creditoarei BRD GSG SA de convocare a adunarii creditorilor în vederea solutionarii contestatiei la procesul-verbal al comitetului creditorilor din data de 18.10.2011, cu motivarea ca la acelasi termen se solutioneaza contestatia împotriva procesului verbal al adunarii creditorilor din 18.10.2011.
II. Împotriva acestei încheieri de sedinta, în termen legal, a formulat recurs creditoarea BRD – GSG S.A., solicitând modificarea în parte a hotarârii atacate, în sensul majorarii termenelor stabilite prin sentinta comerciala nr. 2010/16.03.2011 cu 30, 15, respectiv 15 zile, calculate de la datele stabilite prin sentinta de deschidere a procedurii insolventei, precum si de a se constata ca, cererea creditoarei BRD, adresata administratorului judiciar, pentru convocarea adunarii creditorilor în vederea solutionarii contestatiei împotriva hotarârii comitetului creditorilor din data de 18.10.2011, nu era ramasa fara obiect.
În motivarea recursului, în ceea ce priveste dispozitia judecatorului sindic de majorare a termenelor prevazute de art. 62 alin.1 lit. b), c) si d) din Legea nr.85/2006, creditoarea BRD a aratat ca solutia instantei prin care termenele au fost prelungite cu aproape 8 luni este nelegala, fiind adoptata în scopul protejarii intereselor altor creditori care au stat în pasivitate si nu au formulat cererea de înscriere la masa credala înauntrul termenului fixat prin sentinta de deschidere a procedurii.
În ceea ce priveste aprecierea instantei ca a ramas fara obiect solicitarea creditoarei de convocare a adunarii creditorilor în vederea solutionarii contestatiei împotriva hotarârii comitetului creditorilor din data de 18.10.2011, recurenta a aratat ca a formulat o contestatie împotriva hotarârii comitetului creditorilor, iar nu împotriva unei hotarâri a adunarii creditorilor, iar potrivit art. 17 alin.6 din Legea nr. 85/2006, competenta de solutionare a acestei contestatii revenea adunarii creditorilor si nu judecatorului sindic.
III. La data de 24.04.2012, intimata-debitoare S.C. M I S.R.L., prin administrator judiciar D I S.P.R.L., a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat.
În ceea ce priveste motivul de recurs referitor la majorarea termenelor prevazute de art. 62 alin.1 lit. b), c) si d) din Legea nr.85/2006, intimata a aratat ca, la fiecare termen de judecata în procesul de insolventa, creditoarea BRD a formulat diferite cereri si contestatii, îngreunând înaintarea în procedura. Întrucât s-au formulat contestatii împotriva tabelului preliminar, termenul de întocmire a tabelului definitiv a trebuit amânat pâna dupa solutionarea contestatiilor, conform art. 74 alin.1 din Legea nr. 85/2006.
În ceea ce priveste motivul de recurs referitor la ramânerea fara obiect a solicitarii de convocare a adunarii creditorilor, intimata a sustinut ca era de competenta judecatorului sindic sa solutioneze contestatia la procesul-verbal din 18.10.2011.
IV. Verificând hotarârea atacata în raport de actele dosarului si de motivele invocate de recurenta, Curtea apreciaza recursul întemeiat, însa în limitele si pentru urmatoarele considerente:
1. Prin Sentinta comerciala nr. 2010/16.03.2011, Tribunalul Bucuresti – Sectia a VII-a Comerciala a deschis procedura generala a insolventei împotriva debitoarei S.C. M I S.R.L.; prin aceeasi sentinta, a stabilit termenul limita pentru înregistrarea cererilor de admitere a creantelor la data de 29.04.2011, termenul limita pentru verificarea creantelor, întocmirea, afisarea si comunicarea tabelului preliminar la data de 19.05.2011 si termenul pentru definitivarea tabelului creantelor la data de 03.06.2011.
În cuprinsul raportului de activitate nr. 1, întocmit pentru termenul din 22.06.2011, administratorul judiciar desemnat a solicitat prelungirea termenelor stabilite pentru admiterea si verificarea creantelor, precum si pentru întocmirea, afisarea si publicarea tabelului definitiv, conform art. 62 alin.2 din Legea nr. 85/2006.
Prin încheierea atacata, judecatorul-sindic a fixat termenul-limita pentru înregistrarea cererii de admitere a creantelor asupra averii debitorului la 13.01.2012; termenul de verificare a creantelor, de întocmire, afisare si comunicare a tabelului preliminar de creante la 27.01.2012; termenul de definitivare a tabelului creantelor la 10.02.2012.
Termenele astfel stabilite încalca însa prevederile art. 62 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, potrivit carora, judecatorul-sindic poate hotarî “o majorare a termenelor prevazute la alin. 1 lit. b), c) si d) cu maximum 30, 15, respectiv 15 zile”. Aceasta înseamna ca majorarea termenelor-limita se poate face doar prin raportare la datele fixate prin sentinta de deschidere a procedurii si în continuarea acestora.
Interpretarea intimatilor nu poate fi primita întrucât majorarea termenelor limita prin raportare la momentul pronuntarii încheierii de admitere a cererii administratorului judiciar echivaleaza cu stabilirea unor noi termene, cele fixate prin sentinta de deschidere a procedurii fiind deja împlinite. Judecatorul-sindic a procedat în mod nelegal la majorarea termenelor-limita prin raportare la data pronuntarii încheierii, fara a respecta continuitatea termenelor fixate prin sentinta de deschidere a procedurii, pentru ca respectarea unei asemenea continuitati ar însemna în speta majorarea termenelor cu peste 8 luni.
În consecinta, în temeiul art. 312 alin.1-3 si art. 304 pct.9 C.pr.civ., Curtea a admis recursul, a modificat în parte încheierea atacata, în sensul ca a majorat termenele stabilite prin Sentinta comerciala nr. 2010/16.03.2011, pronuntata de Tribunalul Bucuresti Sectia a VII-a Comerciala în dosarul nr. 48113/3/2010, dupa cum urmeaza:
– termenul-limita pentru înregistrarea cererii de admitere a creantelor asupra averii debitorului – 29.05.2011;
– termenul de verificare a creantelor, de întocmire, afisare si comunicare a tabelului preliminar de creante – 03.06.2011;
– termenul de definitivare a tabelului creantelor – 18.06.2011.
2. În ceea ce priveste motivul de recurs referitor la ramânerea fara obiect a solicitarii de convocare a adunarii creditorilor în vederea solutionarii contestatiei împotriva hotarârii comitetului creditorilor din data de 18.10.2011, la termenul din data de 21.05.2012 aparatorul recurentei a precizat ca nu mai sustine aceasta critica.
De altfel, Curtea constata ca motivul de recurs era nefondat, întrucât prin Sentinta civila nr. 9893/21.12.2011, în baza art. 17 alin.6 din Legea nr. 85/2006, a fost respinsa ca tardiv formulata contestatia creditoarei BRD GSG SA împotriva procesului-verbal al comitetului creditorilor din data de 18.10.2011.
Prin precizarile formulate la 11.05.2012, recurenta a recunoscut ca nu a formulat recurs împotriva Sentintei civile 9893/21.12.2011, aceasta ramânând irevocabila.
Or, ramânerea fara obiect a solicitarii de convocare a adunarii creditorilor în vederea solutionarii contestatiei anterior mentionate s-a întemeiat pe faptul ca judecatorul sindic a solutionat aceasta contestatie.
Celelalte dispozitii ale încheierii atacate, neformând obiect al criticii în recurs, au fost mentinute.
