următoarele condiţii:
1. să existe probe sau indicii temeinice din care să rezulte suspiciunea rezonabilă că o persoană a
săvârşit o infracţiune, cerinţă prev. de art.202 alin.1 şi art.223 alin.1 cod procedură penală;
2. să existe vreunul din cazurile de aplicare a măsurii arestării preventive prev. de art.223 alin.1
lit.a)-d), alin.2 cod procedură penală;
3. măsura arestării preventivă să fie proporţională cu gravitatea acuzaţiei aduse şi necesară
pentru realizarea unuia dintre scopurile prev. de art.202 alin.1 cod procedură penală menţionate mai
sus, cerinţă prev. de art.202 alin.3 cod procedură penală.
Conform art.218 alin.(2) Cod procedură penală: „Aprecierea îndeplinirii condiţiilor prevăzute la
alin.(1) se face ţinându-se seama de gradul de pericol al infracţiunii, de scopul măsurii, de sănătatea,
vârsta, situaţia familială şi alte împrejurări privind persoana faţă de care de ia măsura”.
Deşi infracţiunea de trafic de influenţă are un grad de pericol social ridicat, totuşi infracţiunile
pentru care este cercetat inculpatul […] nu sunt infracţiuni care vizează securitatea naţională, acte de
terorism sau infracţiuni de violenţă (contra vieţii, sănătăţii sau integrităţii corporale, de viol sau lipsire
de libertate) pentru care s-ar putea aprecia că se impune ca lipsirea de libertate a inculpatului să se
facă în regim de detenţie pentru a se înlătura un pericol real de tulburare a ordinii publice în cazul
eliberării inculpatului (cauza CEDO Jiga contra României).
Art.202 şi art.223 Cod procedură penală
Art.227 alin.(1), (2) Cod procedură penală
I. Date privind sesizarea judecătorului de drepturi şi libertăţi
La data de 11.06.2014 s-a înregistrat pe rolul Curţii de Apel Constanţa propunerea
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională
Anticorupţie – Serviciul Teritorial Constanţa privind luarea măsurii preventive a
arestului la domiciliu faţă de inculpata […] şi măsura arestării preventive faţă de
inculpatul […] pe o durată de câte 30 de zile.
În motivarea propunerii formulate s-a arătat că s-a dispus începerea urmării penale
şi ulterior prin ordonanţa nr.193/P/2013 din data de 10.06.2014 a DNA – ST Constanţa s-
16
a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpatul […] sub aspectul săvârşirii
infracţiunilor de trafic de influenţă, prevăzută de art.6 din Legea nr.78/2000 raportat la
art.291 alin.l C.pen. cu aplicarea art.5 alin.l C.pen., constând în aceea că la data de
06.11.2013, a pretins suma de 15.000 euro de la martorul […] pentru ca, folosindu-şi
influenţa pe care afirma că o avea asupra judecătoarelor […] şi […] din cadrul Curţii de
Apel Constanţa, să le determine pe acestea să respingă recursul declarat de Parchetul de
pe lângă Judecătoria Constanţa împotriva sentinţei de achitare pronunţate de Judecătoria
Constanţa în dosarul nr. 31563/212/2011 în care făptuitorul […] fusese judecat pentru
săvârşirea infracţiunii de viol, trafic de influenţă, prevăzută de art.6 din Legea nr.78/2000
raportat la art.291 alin.l C.pen. cu aplicarea art.5 alin.l C.pen., constând în aceea că, în
luna iunie a anului 2011, a pretins şi a primit de la martorul […] suma de 6.500 euro,
lăsându-1 pe acesta să creadă că are influenţă asupra judecătorilor […] şi […] din cadrul
Secţiei Penale a Curţii de Apel Constanţa şi că poate să intervină pe lângă ei pentru a-i
determina să dispună o soluţie favorabilă faţă de fiul său, […], judecat pentru săvârşirea
unei infracţiuni de tentativă la omor calificat, în dosarul nr.8261/118/2010, aflat în faza
apelului şi trafic de influenţă, prevăzută de art.6 din Legea nr.78/2000 raportat la art.291
alin.l C.pen., constând în aceea că, în luna mai a anului 2013, acesta din urmă a pretins şi
a primit sume de bani de la martorul […], lăsându-1 pe acesta să creadă că are influenţă
asupra judecătorului […] din cadrul Secţiei Penale a Curţii de Apel Constanţa şi că o poate determina pe aceasta din urmă să dea o soluţie favorabilă inculpaţilor în dosarul nr.936/36/2012, toate cu aplicarea art.38 alin.l C.pen. şi art.10 din Legea nr.l87/2012.
Prin ordonanţa nr.l93/P/2013 din data de 10.06.2014 a DNA – ST Constanţa s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpata […] sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de trafic de influenţă, prevăzută
de art.6 din Legea nr.78/2000 raportat la art.291 alin.l C.pen. cu aplicarea art.5
alin.l C.pen., constând în aceea că, în luna septembrie a anului 2012, a pretins şi a primit
de la martorul […] suma de 20.000 euro, lăsându-1 pe acesta să creadă că are influenţă
asupra judecătorilor […], […] şi […] din cadrul Secţiei Penale a Curţii de Apel Constanţa
şi că poate să intervină pe lângă ei pentru a-i determina să îndeplinească acte care intrau
în îndatoririle lor de serviciu, respectiv să dispună o soluţie de trimitere a dosarului
nr.936/36/2012 spre rejudecare Tribunalului Constanţa şi şantaj, prevăzută de art.207
alin.l C.pen., constând în aceea că, în luna aprilie 2014, a exercitat ameninţări cu
săvârşirea de acte violenţă asupra martorului […] dar şi cu privarea sa de libertate,
urmărind pe această cale să îl determine pe martor să renunţe la demersul constând în
sesizarea Direcţiei Naţionale Anticorupţie cu privire la posibile infracţiuni de corupţie
săvârşite de către ea, ambele cu aplicarea art.38 alin.l C.pen. şi art.10 din Legea nr.l87/2012. S-a mai arătat ca ambii inculpaţi se află în situaţiile prevăzute de art.223 alin.l lit.b C.proc.pen. şi art.223 alin.2 din C.proc.pen., iar comiterea faptelor rezultă din
următoarele probe: declaraţiile martorilor; înscrisuri, înregistrări în mediul ambiental şi
procese verbale de redare, raport de constatare tehnico-ştiinţifică,alte procese verbale, in temeiul dispoziţiilor art.224 C.proc.pen., art.223 alin.l lit.b şi alin.2 din C.proc.pen.
raportat la art. 202 alin. 1 şi 3 din C.proc.pen. şi în temeiul dispoziţiilor art.219
C.proc.pen., art. 223 alin.l lit.b şi alin.2 din C.proc.pen. raportat la art. 202 alin.l şi 3 din
C.proc.pen. solicită luarea măsurii arestării preventive pe o perioadă de 30 de zile,
începând cu data de 11.06.2014 şi până la data de 10.07.2014, inclusiv, faţă de
inculpatul […], pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de influenţă, prevăzută de art.6
din Legea nr.78/2000 raportat la art.291 alin.l C.pen. cu aplicarea art.5 alin.l C.pen.,
trafic de influenţă, prevăzută de art.6 din Legea nr.78/2000 raportat la art.291 alin.l
C.pen. cu aplicarea art.5 alin.l C.pen. şi trafic de influenţă, prevăzută de art.6 din Legea
nr.78/2000 raportat la art.291 alin.l C.pen., toate cu aplicarea art.38 alin.l C.pen. şi art. 10
din Legea nr.l87/2012 şi respectiv luarea măsurii arestului la domiciliu, pe o perioadă
de 30 de zile, începând cu data de 11.06.2014 şi până la data de 10.07.2014, inclusiv,
faţă de inculpata […], pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de influenţă, prevăzută
de art.6 din Legea nr.78/2000 raportat la art.291 alin.l C.pen. cu aplicarea art.5 alin.l
C.pen. şi şantaj, prevăzută de art.207 alin.l C.pen., ambele cu aplicarea art.38 alin.l
C.pen. şi art.10 din Legea nr.l87/2012, deoarece din probe rezultă suspiciunea rezonabilă
că inculpaţii au săvârşit infracţiunile pentru care au fost acuzaţi şi se află în situaţiile
prevăzute de art.223 alin.l lit.b C.proc.pen. şi art. 223 alin.2 C.proc.pen., din probele
administrate până în acest moment rezultând suspiciunea rezonabilă că aceştia au săvârşit
infracţiuni de corupţie, au încercat să influenţeze martorii şi, pe baza evaluării gravităţii
faptei, a modului şi a circumstanţelor de comitere a acesteia, a mediului din care
inculpaţii provin şi a altor împrejurări privitoare la persoana acestora, se constată că
privarea lor de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru
ordinea publică.
In ceea ce priveşte cazul prevăzut de art.223 alin.l lit.b C.proc.pen. se reţine că, la
data de 24.12.2014, inculpatul […] 1-a influenţat pe martorul […], convingându-1 pe
acesta să nu colaboreze cu Direcţia Naţională Anticorupţie pentru aflarea adevărului cu
privire la infracţiunea de trafic de influenţă reţinută în sarcina sa; astfel cum rezultă din
cuprinsul discuţiei purtate între inculpat şi martor, cel dintâi i-a comunicat secundului că
organele de urmărire penală nu pot să obţină probe cu privire la infracţiunea respectivă
fără colaborarea sa; de asemenea, inculpatul i-a spus martorului că o eventuală declaraţie
dată în cauză ar putea atrage consecinţe negative şi asupra soţiei sale; tot în cadrul
întâlnirii din data de 24.12.2013, inculpatul […] a stabilit cu martorul ca acesta să dea
declaraţii în ancheta aflată în desfăşurare în prezenta cauză, dar acestea să fie
necorespunzătoare adevărului, respectiv că inculpatul nu a pretins şi nu a primit de la
martor decât onorariul şi că a fost forţat să dea declaraţii care să îl incrimineze deoarece
fusese forţat de către reprezentanţii DNA; totodată, în schimbul acestei atitudini,
inculpatul s-a obligat să achite martorului, lunar, o sumă de bani până la momentul
eliberării sale din penitenciar.
La rândul ei, inculpata […] a exercitat ameninţări care îl vizau pe martorul […], după
ce a aflat că acesta sesizase organele de urmărire penală cu privire la săvârşirea unor
18
potenţiale de corupţie de către ea, scopul acestor ameninţări fiind acela de a-l determina
pe martor să renunţe la acest demers, inculpata urmărind lipsirea de eficienţă a
denunţului care a stat la baza constituirii dosarului nr.37/P/2014.
In ceea ce priveşte starea de pericol pentru ordinea publică, s-a arătat în primul rând
natura gravă a infracţiunilor de corupţie reţinute în sarcina inculpaţilor, constatată in
abstracto de către legiuitor.
S-a mai arătat că trebuie să se reţină că cei doi inculpaţi au afirmat că au influenţă
asupra unei mari părţi a secţiei penale a Curţii de Apel Constanţa, respectiv asupra
magistraţilor […], […], […] şi […], toţi din cadrul Curţii de Apel Constanţa.
În schimbul influenţei pe care au pretins că o aveau asupra judecătorilor, cei doi
inculpaţi au pretins sume mari de bani, urmărind obţinerea unor foloase materiale
importante; relevantă sub acest aspect este discuţia dintre inculpatul […] şi membrii
familiei […], în cadrul căreia cel dintâi a afirmat că pentru suma de 3000 euro el
prestează activităţi licite, specifice calităţii de avocat, pentru traficarea influenţei asupra
judecătorilor fiind necesare sume mai mari.
O asemenea stare de fapt nu poate avea decât consecinţe negative asupra normalei
funcţionări a Curţii de Apel Constanţa, asupra imaginii judecătorilor respectivi care se
identifică cu imaginea justiţiei penale constănţene dar mai ales asupra încrederii
publicului larg în mecanismele corectei înfăptuiri a actului de justiţie.
Astfel cum rezultă din probele administrate în cauză, împrejurarea că inculpaţii
puteau influenţa decizia judecătorilor Curţii de Apel Constanţa era de notorietate în
rândul justiţiabililor; de altfel, pentru a întări convingerea clienţilor cu privire la
posibilitatea lor de a interveni asupra magistraţilor, inculpaţii au relatat discuţii despre
care au afirmat că au fost purtate cu judecătorii respectivi; deosebit de sugestivă este
folosirea de către inculpatul […] a expresiei ai mei cu privire la judecătorii Curţii de Apel
Constanţa.
În aceste condiţii, opinia justiţiabililor nu putea fi în alt sens decât că inculpaţii
aveau posibilitatea reală a influenţa actul de justiţie, că judecătorii Curţii de Apel
Constanţa puteau fi corupţi şi că soluţiile date de aceştia în dosare nu se bazau pe probe ci
pe intervenţiile unor avocaţi.
S-a mai arătat că prin Decizia nr.2/2014 a Curţii Constituţionale a României s-a
statuat că fenomenul corupţiei este considerat a fi una dintre cele mai grave
ameninţări cu privire la instituţiile statului de drept, democraţie, drepturile omului,
echitatea şi justiţia socială, cu efecte negative asupra activităţii autorităţilor şi
instituţiilor publice şi asupra funcţionării economiei de piaţă.
De altfel, statul român s-a obligat printr-o serie de tratate internaţionale să ia măsuri
pentru combaterea fenomenului corupţiei, cum ar fi Convenţia penală cu privire la
corupţie, adoptată de Consiliul Europei la 27 ianuarie 1999, la Strasbourg, ratificată de
România prin Legea nr. 27/2002.
19
Din probatoriul administrat până în prezent în cursul urmăririi penale, apreciem că
există indicii temeinice care conturează bănuiala rezonabilă în sensul art.5 pct.l lit. c din
CEDO că inculpaţii au săvârşit infracţiunile reţinute în sarcina lor.
În raport cu prevederile art.5 din CEDO, măsura lipsirii de libertate a unei persoane
se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârşit o infracţiune sau
există motive temeinice de a crede în posibilitatea săvârşirii de noi infracţiuni, fiind
necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor,
desfăşurarea în bune condiţii a procesului penal.
Din probatoriul administrat până în prezent rezultă că este îndeplinită şi această
condiţie necesară privării preventive de libertate a inculpaţilor […] şi […].
S-a mai arătat că se solicită ca privarea de libertate a inculpatei […] să se facă
la domiciliul acesteia, această solicitare întemeiindu-se în primul rând pe
împrejurarea că în sarcina inculpatei […] a fost reţinută o singură infracţiune de
corupţie faţă de trei câte i se impută inculpatului […]., precum şi pe faptul că din
înscrisurile medicale depuse la dosar inculpata […] suferă de mai multe afecţiuni
medicale serioase care necesită tratament medical de specialitate şi care trebuie
administrat zilnic; de asemenea, inculpata […] este mama unui copil de doi ani iar
soţul său suferă de o boală cu potenţial letal, astfel încât sarcina creşterii minorului
îi revine în totalitate.
În consecinţă, s-a apreciat că încarcerarea inculpatei ar fi de natură să producă
acesteia suferinţe nejustificate şi deci să ridice probleme în ceea ce priveşte
respectarea dreptului garantat de art.3 din Convenţia CEDO.
2. Competenţa de soluţionare a cauzei
Potrivit art.224 alin.2 cod procedură penală, propunerea de arestare preventivă a
inculpatului în cursul urmăririi penale, împreună cu dosarul cauzei „se prezintă
judecătorului de drepturi şi libertăţi de la instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece
cauza în primă instanţă sau de la instanţa corespunzătoare în grad acesteia în a cărei
circumscripţie se află locul de reţinere, locul unde s-a constatat săvârşirea infracţiunii ori
sediul parchetului din care face parte procurorul care a întocmit propunerea”.
Potrivit art.219 alin.1 cod procedură penală „judecătorul de drepturi şi libertăţi de la
instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă sau de la instanţa
corespunzătoare în grad acesteia în a cărei circumscripţie se află locul unde s-a constatat
săvârşirea infracţiunii ori sediul parchetului din care face parte procurorul care
efectuează sau supraveghează urmărirea penală poate dispune, la propunerea motivată a
procurorului, arestul la domiciliu al inculpatului”.
În ceea ce priveşte competenţa materială după calitatea persoanei (având în vedere
calitatea de avocat a inculpatului […] în cadrul Baroului Constanţa şi calitatea de avocat a
inculpatului […] în cadrul Baroului Bucureşti la data comiterii presupuselor fapte),
Curtea constată că sunt incidente prev. art.281
pct.1 lit.b) cod procedură penală 1969 (în
vigoare la data sesizării instanţei) care prevăd că: „Curtea de Apel: pct.1 judecă în
20
primă instanţă: … b) infracţiunile săvârşite de judecătorii de la judecătorii şi tribunale
şi de procurorii de la parchetele care funcţionează pe lângă aceste instanţe, precum şi
de avocaţi, notari publici, executori judecătoreşti şi de controlorii financiari ai Curţii de
Conturi”.
În ceea ce priveşte competenţa teritorială, Curtea constată că sunt incidente prev.
art.30 alin.1 lit.a) cod procedură penală 1969 (în vigoare la data sesizării instanţei) care
prevăd că: „(1) Competenţa după teritoriu este determinată de: a) locul unde a fost
săvârşită infracţiunea”, cu menţiunea că prin ordonanţele de punere în mişcare a acţiunii
penale s-a reţinut că presupusele infracţiuni au fost săvârşite în Mun. Constanţa.
Coroborând cele două criterii de stabilire a competenţei (competenţa materială după
calitatea persoanei şi competenţa teritorială), Curtea constată că competenţa de
soluţionare a prezentei cauzei revine judecătorului de drepturi şi libertăţi din cadrul
Curţii de Apel Constanţa, raportat la calitatea de avocat a inculpaţilor […] şi […], la faptul
că inculpatul […] este reţinut în Centrul de Reţinere şi Arestare Preventivă din cadrul
I.P.J. Constanţa, la faptul că presupusele infracţiuni au fost comise în Mun. Constanţa şi
la faptul că propunerea a fost făcută de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de
Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Constanţa.
3. Date privind procedura în faţa judecătorului de drepturi şi libertăţi
Termenul de judecată a fost fixat pentru data de 11.06.2014, înainte de expirarea
duratei reţinerii inculpatului […], fiind respectate astfel prev. art.225 alin.2 teza I cod
procedură penală.
Soluţionarea propunerii Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie –
Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Constanţa privind luarea măsurii
preventive a arestului la domiciliu faţă de inculpata […] şi măsura arestării preventive
faţă de inculpatul […] pe o durată de câte 30 de zile s-a făcut în prezenţa ambilor
inculpaţi, care au fost asistaţi de către avocaţi aleşi, şi cu participarea procurorului, fiind
respectate prev. art.220 alin.2,3 cod procedură penală şi art.225 alin.4,5,6 cod procedură
penală.
La termenul fixat din data de 11.06.2014 inculpaţii […] şi […] au precizat precizat
personal că nu doresc să dea declaraţie, uzând de dreptul la tăcere.
Inculpatul […], prin avocat, a depus la dosar înscrisuri în circumstanţiere constând în
acte de stare de civilă în copie (certificat de căsătorie şi certificat de naştere a fiicei sale)
şi acte medicale în copie privind afecţiunile de sănătate şi tratamentele părinţilor săi.
La acelaşi termen au avut loc dezbaterile, inculpaţilor […] şi […] acordându-li-se
ultimul cuvânt.
4. Dispoziţii legale aplicabile
Dispoziţiile legale aplicabile sunt următoarele:
Art.202 alin.4 cod procedură penală prevede categoriile măsurilor preventive care
pot fi dispuse în cursul procesului penal: „Măsurile preventive sunt: …. d) arestul la
domiciliu; e) arestarea preventivă”.
21
Scopul şi condiţiile generale de aplicare a măsurilor preventive sunt reglemenate de
prev. art. 202 alin. (1) cod procedură penală: „măsurile preventive pot fi dispuse dacă
există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a
săvârşit o infracţiune şi dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfăşurări a
procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea
penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârşirii unei alte infracţiuni.”
Potrivit alin. (3) al art. 202 cod procedură penală “orice măsură preventivă trebuie să
fie proporţională cu gravitatea acuzaţiei aduse persoanei faţă de care este luată şi
necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia”.
Condiţiile şi cazurile de aplicare a măsurii arestării preventive sunt prevăzute de
art.223 alin.1,2 cod procedură penală.
Astfe, conform art. 223 alin. (1) cod procedură penală „măsura arestării preventive
poate fi luată de către judecătorul de drepturi şi libertăţi, în cursul urmăririi penale, …
numai dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârşit o infracţiune
şi există una dintre următoarele situaţii:
a) inculpatul a fugit ori s-a ascuns, în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală
sau de la judecată, ori a făcut pregătiri de orice natură pentru astfel de acte;
b) inculpatul încearcă să influenţeze un alt participant la comiterea infracţiunii, un
martor ori un expert sau să distrugă, să altereze, să ascundă ori să sustragă mijloace
materiale de probă sau să determine o altă persoană să aibă un astfel de comportament;
c) inculpatul exercită presiuni asupra persoanei vătămate sau încearcă să realizeze o
înţelegere frauduloasă cu aceasta;
d) există suspiciunea rezonabilă că, după punerea în mişcare a acţiunii penale
împotriva sa, inculpatul a săvârşit cu intenţie o nouă infracţiune sau pregăteşte săvârşirea
unei noi infracţiuni.”
Potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, „măsura arestării preventive a inculpatului poate
fi luată şi dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârşit o infracţiune
intenţionată contra vieţii, o infracţiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau
moartea unei persoane, o infracţiune contra securităţii naţionale prevăzută de Codul
penal şi alte legi speciale, o infracţiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de
persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, şantaj,
viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, ultraj, ultraj judiciar, o infracţiune de
corupţie, o infracţiune săvârşită prin mijloace de comunicare electronică sau o altă
infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare şi, pe
baza evaluării gravităţii faptei, a modului şi a circumstanţelor de comitere a acesteia, a
anturajului şi a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale şi a altor
împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este
necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.”
Condiţiile generale de luare a măsurii arestului la domiciliu sunt prevăzute de
art.218 alin.(1), (2) cod procedură penală:
22
„(1) Arestul la domiciliu se dispune de către judecătorul de drepturi şi libertăţi, de
către judecătorul de cameră preliminară sau de către instanţa de judecată, dacă sunt
îndeplinite condiţiile prevăzute la art.223 şi luarea acestei măsuri este necesară şi
suficientă pentru realizarea unuia dintre scopurile prevăzute la art.202 alin.(1).
(2) Aprecierea îndeplinirii condiţiilor prevăzute la alin.(1) se face ţinându-se seama
de gradul de pericol al infracţiunii, de scopul măsurii, de sănătatea, vârsta, situaţia
familială şi alte împrejurări privind persoana faţă de care de ia măsura”.
5. Examinarea condiţiilor privind luarea măsurii arestului la domiciliu faţă de
inculpata […]
5.1. Existenţa probelor sau indiciilor temeinice din care rezultă suspiciunea
rezonabilă că inculpata […] a săvârşit o infracţiune
Judecătorul de drepturi şi libertăţi reţine că prin ordonanţa nr. 37/P/2014 din data de
26.05.2014 s-a dispus:
– efectuarea în continuarea a urmăririi penale faţă de suspecta […], fiica lui …,
născută la data de … în mun.Bucureşti, domiciliată în …, avocat în cadrul Baroului …,
pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art.6 din Legea
nr.78/2000 raportat la art.291 alin.l C.pen., constând în aceea că, în luna septembrie a
anului 2012, a pretins şi a primit de la martorul […] suma de 20.000 euro, lăsându-1 pe
acesta să creadă că are influenţă asupra judecătorilor […], […] şi […] din cadrul Secţiei
Penale a Curţii de Apel Constanţa şi că poate să intervină pe lângă ei pentru a-i
determina să îndeplinească acte care intrau în îndatoririle lor de serviciu, respectiv să
dispună o soluţie de trimitere a dosarului nr.936/36/2012 spre rejudecare Tribunalului
Constanţa;
– extinderea urmăririi penale faţă de suspecta […], sub aspectul săvârşirii infracţiunii
de şantaj, prevăzută de art.207 alin.l C.pen., constând în aceea că, în luna aprilie 2014, a
exercitat ameninţări cu săvârşirea de acte violenţă asupra martorului […] dar şi cu
privarea sa de libertate, urmărind pe această cale să îl determine pe martor să renunţe la
demersul constând în sesizarea Direcţiei Naţionale Anticorupţie cu privire la posibile
infracţiuni de corupţie săvârşite de către ea.
Prin ordonanţa nr.193/P/2013 din data de 10.06.2014 a DNA – ST Constanţa s-a
dispus punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpata […] sub aspectul săvârşirii
infracţiunilor de sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de trafic de influenţă, prevăzută
de art.6 din Legea nr.78/2000 raportat la art.291 alin.l C.pen. cu aplicarea art.5
alin.l C.pen., constând în aceea că, în luna septembrie a anului 2012, a pretins şi a primit
de la martorul […] suma de 20.000 euro, lăsându-1 pe acesta să creadă că are influenţă
asupra judecătorilor […], […] şi […] din cadrul Secţiei Penale a Curţii de Apel Constanţa
şi că poate să intervină pe lângă ei pentru a-i determina să îndeplinească acte care intrau
în îndatoririle lor de serviciu, respectiv să dispună o soluţie de trimitere a dosarului
nr.936/36/2012 spre rejudecare Tribunalului Constanţa şi şantaj, prevăzută de art.207
23
alin.l C.pen., constând în aceea că, în luna aprilie 2014, a exercitat ameninţări cu
săvârşirea de acte violenţă asupra martorului […] dar şi cu privarea sa de libertate,
urmărind pe această cale să îl determine pe martor să renunţe la demersul constând în
sesizarea Direcţiei Naţionale Anticorupţie cu privire la posibile infracţiuni de corupţie
săvârşite de către ea, ambele cu aplicarea art.38 alin.l C.pen. şi art.10 din Legea
nr.187/2012.
Din examinarea mijloacelor de probă administrate în cursul urmării penale
până în prezent, judecătorul de drepturi şi libertăţi constată că rezultă suspiciunea
rezonabilă că inculpata […] a săvârşit infracţiunile pentru care s-a dispus punerea în
mişcare a acţiunii penale prin ordonanţa procurorului menţionată mai sus, fiind astfel
îndeplinită condiţia prev. de art.218 alin.1 rap. la art.223 alin.1 cod procedură penală
privind luarea măsurii arestului la domiciliu.
5.1.1. Cu privire la infracţiunea de trafic de influenţă prevăzută de art.6 din
Legea nr.78/2000 raportat la art.291 alin.l C.pen. cu aplicarea art.5 alin.l C.pen.
Judecătorul de drepturi şi libertăţi constată că suspiciunea rezonabilă că
inculpata […] a săvârşit această infracţiune de trafic de influenţă, constând în aceea că în
luna septembrie a anului 2012, a pretins şi a primit de la martorul […] suma de 20.000
euro, lăsându-1 pe acesta să creadă că are influenţă asupra judecătorilor […], […] şi […]
din cadrul Secţiei Penale a Curţii de Apel Constanţa şi că poate să intervină pe lângă ei
pentru a-i determina să îndeplinească acte care intrau în îndatoririle lor de serviciu,
respectiv să dispună o soluţie de trimitere a dosarului nr.936/36/2012 spre rejudecare
Tribunalului Constanţa, reiese din coroborarea mijloacelor de probă administrate până în
prezent în cursul urmării penale:
Judecătorul de drepturi şi libertăţi constată că nu este întemeiată susţinerea
inculpatei […] în sensul că suma primită de 20.000 de euro ar fi constituit doar onorariul
său de avocat, din conţinutul înregistrării întâlnirii care a avut loc la sfârşitul lunii mai –
începutul lunii iunie 2013 cu martorii […], […] Ion şi […] reieşind indicii temeinice în
sensul că a pretins această sumă şi pentru ca o parte să fie dată pentru obţinerea unei
soluţii favorabile pentru membrii familiei […] care aveau calitatea de inculpaţi în dosarul
aflat pe rolul Curţii de Apel Constanţa.
Nu este întemeiată nici susţinerea inculpatei […] în sensul că din acea discuţie
înregistrată reiese că ar fi afirmat că nu o cunoaşte pe judecătoarea […] sau pe
vreun alt judecător, atâta timp cât din aspectele menţionate mai sus reiese că a
făcut afirmaţii referitoare la faptul că traficarea influenţei pe lângă judecătoarea
[…] se face prin intermediul inculpatului […] sau a avocatului […].
Este adevărat că martorii […], […], […] au calitatea de inculpaţi în dosarul
nr.936/36/2012 aflat în prezent în apel pe rolul Curţii de Apel Constanţa şi că este
posibil ca aceştia să fie interesaţi în formularea declaraţiilor împotriva inculpatei
[…] şi a inculpatului […] privind săvârşirea de către aceştia a infracţiunilor de trafic
de influenţă pentru a putea beneficia de dispoziţiile art.19 din Legea nr.682/2002
24
privind înjumătăţirea limitelor de pedeapsă pentru infracţiunile pentru care sunt
judecaţi, însă nu înseamnă în mod implicit că aspectele arătate în declaraţiile date
nu sunt reale, atâtat timp cât se coroborează cu aspectele menţionate mai sus care
reiese din conţinutul înregistrării întâlnirii care a avut loc la sfârşitul lunii mai –
începutul lunii iunie 2013 cu martorii […], […] Ion şi […], pe fondul şi al convingerii
acestora că inculpata […] nu a făcut ce a promis prin pretinderea şi primirea sumei de
20.000 euro.
Judecătorul de drepturi şi libertăţi constată că în practica judiciară şi în literatura
juridică s-a stabilit că infracţiunea de influenţă se săvârşeşte şi atunci când inculpatul lasă
să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar, ceea ce se întâmplă atunci când, fără
a avea trecere pe lângă acel funcţionar, creează persoanei falsa credinţă că s-ar bucura de
această trecere, nefiind important dacă inculpatul a precizat sau nu numele funcţionarului
asupra căruia a lăsat să se creadă că are influenţă, fiind suficient să-l fi determinat numai
prin calitatea acestuia deoarece ceea ce este important este ca influenţa presupusă a
inculpatului să fi constituit pentru persoana interesată motivul important al tranzacţiei.
Curtea mai reţine că actul pentru care inculpata […] a promis intervenţia intra în
atribuţiile de serviciu ale judecătorilor din dosarul respectiv (respectiv pronunţarea unei
hotărâri), practica judiciară şi literatura juridică stabilind că nu are importanţă dacă
intervenţia promisă a avut sau nu loc, dacă prin intervenţie s-a urmărit efectuarea de către
funcţionar a unui act legal sau a unui act ilegal şi nici dacă acel act a fost efectuat sau nu,
fiind suficient ca folosul să fi fost pretins sau primit pentru a-l determina pe funcţionar în
sensul celor dorite de persoana interesată.
5.1.2. Cu privire la infracţiunea de şantaj prevăzută de art.207 alin.l C.pen.
Judecătorul de drepturi şi libertăţi constată că suspiciunea rezonabilă că
inculpata […] a săvârşit această infracţiune de şantaj, constând în aceea că în luna aprilie
2014, a exercitat ameninţări cu săvârşirea de acte violenţă asupra martorului […] dar şi cu
privarea sa de libertate, urmărind pe această cale să îl determine pe martor să renunţe la
demersul constând în sesizarea Direcţiei Naţionale Anticorupţie cu privire la posibile
infracţiuni de corupţie săvârşite de către ea, reiese din coroborarea mijloacelor de probă
administrate până în prezent în cursul urmării penale.
Judecătorul de drepturi şi libertăţi reţine că atât în literatura juridică cât şi în practica
judiciară s-a stabilit că pentru existenţa infracţiunii de şantaj este necesar ca inculpatul
să urmărească dobândirea folosului în mod injust, cerinţa legii fiind îndeplinită chiar
dacă folosul este just, dar inculpatul a urmărit să-l dobândească în mod injust, iar din
mijloacele de probă expuse mai sus reiese că inculpata […] a dorit să obţină în mod injust
modificarea plângerii penale formulată de către […] împotriva ei iar ameninţările
transmise părţii vătămate […] au fost de natură să îi provoace o stare de temere având în
vedere calitatea de avocat a inculpatei […].
25
5.2 Existenţa cazurilor de luare a măsurii arestului la domiciliu
Pentru luarea măsurii preventive a arestului la domiciliu trebuie să existe şi unul din
cazurile prev. de art.218 cod procedură penală cu referire la art.223 alin.1,2 cod
procedură penală.
În acest sens, judecătorul de drepturi şi libertăţi reţine că potrivit art.218 alin.(1), (2)
cod procedură penală:
„ (1) Arestul la domiciliu se dispune de către judecătorul de drepturi şi libertăţi, de
către judecătorul de cameră preliminară sau de către instanţa de judecată, dacă sunt
îndeplinite condiţiile prevăzute la art.223 şi luarea acestei măsuri este necesară şi
suficientă pentru realizarea unuia dintre scopurile prevăzute la art.202 alin.(1).
Art. 223 alin. (1) cod procedură penală prevede că „măsura arestării preventive
poate fi luată de către judecătorul de drepturi şi libertăţi, în cursul urmăririi penale, …
numai dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârşit o infracţiune
şi există una dintre următoarele situaţii:
a) inculpatul a fugit ori s-a ascuns, în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală
sau de la judecată, ori a făcut pregătiri de orice natură pentru astfel de acte;
b) inculpatul încearcă să influenţeze un alt participant la comiterea infracţiunii, un
martor ori un expert sau să distrugă, să altereze, să ascundă ori să sustragă mijloace
materiale de probă sau să determine o altă persoană să aibă un astfel de comportament;
c) inculpatul exercită presiuni asupra persoanei vătămate sau încearcă să realizeze o
înţelegere frauduloasă cu aceasta;
d) există suspiciunea rezonabilă că, după punerea în mişcare a acţiunii penale
împotriva sa, inculpatul a săvârşit cu intenţie o nouă infracţiune sau pregăteşte săvârşirea
unei noi infracţiuni.”
Potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, „măsura arestării preventive a inculpatului poate
fi luată şi dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârşit o infracţiune
intenţionată contra vieţii, o infracţiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau
moartea unei persoane, o infracţiune contra securităţii naţionale prevăzută de Codul
penal şi alte legi speciale, o infracţiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de
persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, şantaj,
viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, ultraj, ultraj judiciar, o infracţiune de
corupţie, o infracţiune săvârşită prin mijloace de comunicare electronică sau o altă
infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare şi, pe
baza evaluării gravităţii faptei, a modului şi a circumstanţelor de comitere a acesteia, a
anturajului şi a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale şi a altor
împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este
necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Prin propunerea făcută de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie –
Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Constanţa privind luarea măsurii
preventive a arestului la domiciliu faţă de inculpata […] s-a solicitat să se constate
26
existenţa cazurilor prev. de art.223 alin.1 lit.b) cod procedură penală şi art.223 alin.2 cod
procedură penală.
Raportat la actele şi lucrărilor dosarului, judecătorul de drepturi şi libertăţi constată
că se poate reţine cu privire la inculpata […] doar existenţa cazului prev. de art.223 alin.2
cod procedură penală, nu şi a cazului prev. de art.223 alin.1 lit.b) cod procedură penală,
pentru următoarele:
5.2.1. În ceea ce priveşte cazul prev. de art.223 alin.2 Cod procedură penală, se
constată că, raportat la aspectele expuse mai sus la punctele 5.1.1. şi 5.1.2., din probele
administrate până în prezent în cursul urmăririi penale rezultă presupunerea rezonabilă că
inculpata […] a comis infracţiunile de trafic de influenţă şi de şantaj pentru care s-a
dispus punerea în mişcare a acţiunii penale, ambele infracţiuni fiind menţionate în
enumerarea infracţiunilor făcută de legiuitor în art.223 alin.2 cod procedură penală
pentru care se poate lua această măsură preventivă, fiind îndeplinită astfel condiţia
obiectivă a acestui caz.
În ceea ce priveşte condiţia subiectivă, judecătorul de drepturi şi libertăţi constată că
raportat la:
– gravitatea faptelor (care reiese din natura acestor infracţiuni, de corupţie şi de
şantaj, cu legătură directă cu actul de justiţie),
– la modul şi circumstanţele de comitere a acestor fapte (raportat la cuantumul sumei
solicitate – 20.000 euro, la crearea convingerii martorilor că pentru această sumă de bani
se va interveni pe lângă judecătorii din cadrul Curţii de Apel Constanţa pentru obţinerea
unei soluţii favorabile pentru ei într-un dosar penal în care au caliatea de inculpaţi, iar în
ceea ce priveşte infracţiunea de şantaj că poate obţine o soluţie de condamnare în regim
de detenţie a părţii vătămate […] care îi formulase o plângere penală),
– la calitatea de avocat a inculpatei (calitate de natură a spori convingerea martorilor
că are posibilitatea de a interveni pe lângă judecători),
– privarea de libertate a inculpatei […] (privare de libertatea urmând a se face la
domiciliul acesteia) este necesară în acest moment procesual pentru înlăturarea unei stări
de pericol pentru ordinea publică.
Judecătorul de drepturi şi libertăţi mai are în vedere în ceea ce o priveşte pe
inculpata […] că prin infracţiunile care i-au fost reţinute s-a creat o percepţie a
justiţiabililor a existenţei unei corupţii în justiţie, în sensul că actul de justiţie poate fi
influenţat prin oferirea unor sume de bani judecătorilor pentru a influenţa hotărârile care
se vor pronunţa în diferite cauze penale, aspecte natură a crea o percepţie publică
negativă asupra actului de justiţie în general şi o lipsă de încredere în general asupra
actului de justiţie.
Măsura arestării la domiciliu este justificată şi din perspectiva exigenţelor Curţii
Europene a Drepturilor Omului care, într-o jurisprudenţă constantă, a subliniat că uneori,
prin deosebita lor gravitate şi prin reacţia publicului faţă de săvârşirea lor, anumite
infracţiuni pot produce o tulburare socială, ce justifică detenţia provizorie pentru o
27
perioadă de timp, necesară pentru apărarea ordinii publice, a drepturilor şi libertăţilor
cetăţenilor, dar şi pentru desfăşurarea în bune condiţii a procesului penal. Instanţa
europeană a mai statuat că existenţa unui pericol real de tulburare a ordinii publice în
cazul eliberării celui în cauză constituie un motiv pertinent şi suficient pentru prelungirea
detenţiei preventive (cauza Jiga contra României).
În acest sens, judecătorul de drepturi şi libertăţi are în vedere că fenomenul de
corupţie reprezentând un fenomen deosebit de amplu care se manifestă în domenii
diverse în societatea românească, care afectează o normală dezvoltare a societăţii şi
pentru care s-au luat multiple măsuri pentru diminuarea acestui fenomen infracţional atât
la nivelul reglementărilor interne din România cât şi la nivel european.
Curtea apreciază că toate măsurile luate pentru diminuarea acestui fenomen
infracţional al corupţiei nu îşi ating scopul dacă infracţiunile de corupţie descoperite nu
sunt sancţionate într-un mod aspru, inclusiv sub aspectul măsurilor preventive, pentru ca
membrii societăţii civile să constate că instituţiile statului acţionează prompt şi cu
eficienţă pentru depistarea şi combaterea acestui fenomen infracţional.
5.2.2. În ceea ce priveşte cazul prev. de art.223 alin.1 lit.b) cod procedură
penală, judecătorul de drepturi şi libertăţi constată că nu se poate reţine acest caz în ceea
ce o priveşte pe inculpata […].
În acest sens, se constată că din actele şi lucrările dosarului nu se reiese că inculpata
[…] a încercat să-l inflenţeze pe inculpatul […], vreunul dintre martorii audiaţi în cauză,
iar în cauză nu a fost desemnat vreun expert pentru a se putea reţine că ar fi încercat să-l
influenţeze; nu reiese nici că a încercat să distrugă, să altereze, să ascundă ori să sustragă
mijloace materiale de probă sau că ar fi încercat să determine o altă persoană să aibă un
astfel de comportament.
Prin referatul procurorului de luare a măsurii arestului la domiciliu faţă de inculpata
[…], s-a apreciat că ambii inculpaţi au încercat să influenţeze martorii.
Judecătorul de drepturi şi libertăţi constată că această încercare de influenţare a
martorului trebuie să fie de actualitate (aspecte care reiese din folosirea timpului prezent
a verbului „încearcă”), iar în prezenta cauză ameninţările adresate de inculpata […]
martorului […] prin intermediul rudelor acestuia pentru ca […] să revină asupra plângerii
penale pe care o formulase împotriva ei la DNA pentru comiterea infracţiunea de trafic
de influenţă nu sunt de actualitatea, ameninţările fiind formulate în urmă cu câteva luni,
în momentul în care inculpata a fost audiată la DNA cu privire la plângerea penală
formulată de către martorul […], iar de atunci nu a mai existat nici o încercare de
influenţare a martorului […].
5.3. Necesitatea şi suficienţa luării măsurii arestului la domiciliu pentru
realizarea scopului măsurii preventive
28
Judecătorul de drepturi şi libertăţi constată că potrivit art.218 alin.1 cod procedură
penală luarea măsurii arestului la domiciliu trebuie să fie necesară şi suficientă pentru
realizarea unuia dintre scopurile prev. de art.202 alin.1 cod procedură penală, respectiv:
– asigurarea bunei desfăşurări a procesului penal,
– împiedicarea sustragerii suspectului sau inculpatului de la urmărirea penală sau de
la judecată,
– prevenirea săvârşirii unei alte infracţiuni.
Raportat la aspectele expuse la punctele 5.1. şi 5.2., judecătorul de drepturi şi
libertăţi apreciază că măsura arestului la domiciliu este necesară şi suficientă pentru
realizarea scopurilor prev. de art.202 alin.1 cod procedură penală.
În acest sens, se are în vedere stadiul cercetării penale, respectiv că în a doua
jumătate a lunii mai 2014 au fost audiaţi martorii cu privire la infracţiunile pentru care
este cercetată inculpata […], că acţiunea penală a fost pusă în mişcare în data de
10.06.2014, iar raportat la aspectele expuse la punctul 5.2.1., pentru buna desfăşurare a
procesului penal în acest moment procesual este necesară privarea de libertate la domiciu
a inculpatei, prevenindu-se astfel şi săvârşirea unei alte infracţiuni asemănătoare, având
în vedere calitatea de avocat a inculpatei.
Judecătorul de drepturi şi libertăţi mai reţine că potrivit art.218 alin.(2) cod
procedură penală: „Aprecierea îndeplinirii condiţiilor prevăzute la alin.(1) se face
ţinându-se seama de gradul de pericol al infracţiunii, de scopul măsurii, de sănătatea,
vârsta, situaţia familială şi alte împrejurări privind persoana faţă de care de ia măsura”.
Raportat la starea de sănătate a inculpatei […] (care suferă de diferite afecţiuni
medicale care necesită tratament medical de specialitate şi care trebuie administrate
zilnic, la faptul că soţul ei suferă de o boală incurabilă cu potenţial letal şi că are un copil
minor, judecătorul de drepturi şi libertăţi apreciază că măsura preventivă a arestului la
domiciliu este suficientă pentru asigurarea scopului măsurii preventive prev. de art.202
alin.1 cod procedură penală, raportat şi la faptul că se va impune inculpatei şi respectarea
obligaţiilor prev. de art.221 alin.2 lit.a), b) cod penal.
Faţă de aspectele expuse mai sus, se constată că nu este întemeiată solicitarea
inculpatei […] de luare a măsurii preventive a controlului judiciar prev. de art.202 alin.4
lit.b) cod procedură penală, raportat la stadiul cercetării penale şi la momentul recent al
punerii în mişcare a acţiunii penale.
Faţă de susţinerea inculpatei […] în sensul că este nevoită să se deplaseze la din trei
unităţi medicale din Bucureşti pentru efectuarea tratamentului medical (…), judecătorul
de drepturi şi libertăţi constată că nu se impune să se dispună prin prezenta încheiere
acordarea permisiunii inculpatei pentru părăsirea imobilului pentru a se deplasa la una
dintre unităţile medicale precizate, având în vedere că din interpretarea prev. art.221
alin.6 cod procedură penală reiese că această permisiune se acordă de judecătorul de
drepturi şi libertăţi printr-o încheiere ulterioară în urma formulării unei cereri de către
inculpată pentru acordarea permisiunii de a părăsi imobilul în condiţiile stabilirii unui
program cert al efectuării acestui tratament medical.
29
În prezent, inculpata […] nu a fost în măsură să precizeze datele exacte când trebuie
făcut tratamentul medical şi la care dintre cele trei unităţi sanitare, astfel că sunt
aplicabile prev. art.221 alin.7 cod procedură penală: „În cazuri urgente, pentru motive
întemeiate, inculpatul poate părăsi imobilul, fără permisiunea judecătorului de drepturi şi
libertăţi, a judecătorului de cameră preliminară sau a instanţei de judecată, pe durata de
timp strict necesară, informând imediat despre aceasta instituţia, organul sau autoritatea
desemnată cu supravegherea sa şi organul judiciar care a luat măsura arestului la
domiciliu ori în faţa căruia se află cauza”.
6. Examinarea condiţiilor privind luarea măsurii arestării preventive a
inculpatului […]
6.1. Existenţa probelor sau indiciilor temeinice din care rezultă suspiciunea
rezonabilă că inculpatul […] a săvârşit o infracţiune
Judecătorul de drepturi şi libertăţi reţine că prin rezoluţia nr.193/P/2013 din data de
24.12.2013 a DNA – Serviciul Teritorial Constanţa s-a dispus începerea urmăririi penale
faţă de suspectul […], avocat în cadrul Baroului Constanţa, sub aspectul săvârşirii
infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art.6 din Legea nr.78/2000 raportat la
art.257 alin.l C.pen., constând în aceea că, la data de 06.11.2013, a pretins suma de
15.000 euro de la făptuitorul […] pentru ca, folosindu-şi influenţa pe care afirma că o
avea asupra judecătoarelor […] şi […] din cadrul Curţii de Apel Constanţa, să le
determine pe acestea să respingă recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria
Constanţa împotriva sentinţei de achitare pronunţate de Judecătoria Constanţa în dosarul
nr.31563/212/2011 în care făptuitorul […] fusese judecat pentru săvârşirea infracţiunii de
viol.
Prin ordonanţa nr.193/P/2013 din data de 03.02.2014 a DNA – ST Constanţa s-a
dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina suspectului […], din
infracţiunea de trafic de influenţă, prevăzută de art.6 din Legea nr.78/2000 raportat la
art.257 alin.l C.pen. în infracţiunea de trafic de influenţă, prevăzută de art.6 din Legea
nr.78/2000 raportat la art.291 alin.l C.pen., constând în aceea că la data de 06.11.2013, a
pretins suma de 15.000 euro de la martorul […] pentru ca, folosindu-şi influenţa pe care
afirma că o avea asupra judecătoarelor […] şi […] din cadrul Curţii de Apel Constanţa, să
le determine pe acestea să respingă recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria
Constanţa împotriva sentinţei de achitare pronunţate de Judecătoria Constanţa în dosarul
nr.31563/212/2011 în care făptuitorul […] fusese judecat pentru săvârşirea infracţiunii de
viol.
Prin ordonanţa nr. 37/P/2014 din data de 26.05.2014 s-a dispus extinderea urmăririi
penale faţă de suspectul […], avocat în cadrul Baroului Constanţa, sub aspectul săvârşirii
infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art.6 din Legea nr.78/2000 raportat la
art.291 alin.l C.pen., constând în aceea că, în luna iunie a anului 2011, a pretins şi a
primit de la martorul […] suma de 6.500 euro, lăsându-l pe acesta să creadă că are
30
influenţă asupra judecătorilor […] şi […] din cadrul Secţiei Penale a Curţii de Apel
Constanţa şi că poate să intervină pe lângă ei pentru a-i determina să dispună o soluţie
favorabilă faţă de fiul său, […], judecat pentru săvârşirea unei infracţiuni de tentativă la
omor calificat, în dosarul nr.8261/118/2010, aflat în faza apelului.
Prin ordonanţa nr.37/P/2014 din data de 26.05.2014 a DNA – Serviciul Teritorial
Constanţa s-a dispus conexarea acestei cauze la dosarul nr. 193/P/2013 al DNA –
Serviciul Teritorial Constanţa.
Prin ordonanţa nr.193/P/2013 din data de 10.06.2014 a DNA – ST Constanţa s-a
dispus punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpatul […] sub aspectul săvârşirii
infracţiunilor de trafic de influenţă, prevăzută de art.6 din Legea nr.78/2000 raportat la
art.291 alin.l C.pen. cu aplicarea art.5 alin.l C.pen., constând în aceea că la data de
06.11.2013, a pretins suma de 15.000 euro de la martorul […] pentru ca, folosindu-şi
influenţa pe care afirma că o avea asupra judecătoarelor […] şi […] din cadrul Curţii de
Apel Constanţa, să le determine pe acestea să respingă recursul declarat de Parchetul de
pe lângă Judecătoria Constanţa împotriva sentinţei de achitare pronunţate de Judecătoria
Constanţa în dosarul nr.31563/212/2011 în care făptuitorul […] fusese judecat pentru
săvârşirea infracţiunii de viol, trafic de influenţă, prevăzută de art.6 din Legea nr.78/2000
raportat la art.291 alin.l C.pen. cu aplicarea art.5 alin.l C.pen., constând în aceea că, în
luna iunie a anului 2011, a pretins şi a primit de la martorul […] suma de 6.500 euro,
lăsându-1 pe acesta să creadă că are influenţă asupra judecătorilor […] şi […] din cadrul
Secţiei Penale a Curţii de Apel Constanţa şi că poate să intervină pe lângă ei pentru a-i
determina să dispună o soluţie favorabilă faţă de fiul său, […], judecat pentru săvârşirea
unei infracţiuni de tentativă la omor calificat, în dosarul nr.8261/118/2010, aflat în faza
apelului şi trafic de influenţă, prevăzută de art.6 din Legea nr.78/2000 raportat la art.291
alin.l C.pen., constând în aceea că, în luna mai a anului 2013, acesta din urmă a pretins şi
a primit sume de bani de la martorul […], lăsându-1 pe acesta să creadă că are influenţă
asupra judecătorului […] din cadrul Secţiei Penale a Curţii de Apel Constanţa şi că o
poate determina pe aceasta din urmă să dea o soluţie favorabilă inculpaţilor în dosarul
nr.936/36/2012, toate cu aplicarea art.38 alin.l C.pen. şi art.10 din Legea nr.
l87/2012.
Prin ordonanţa de reţinere din data de 10.06.2014 a DNA – ST Constanţa s-a dispus
reţinerea inculpatului […] pe o durată de 24 ore, începând din data de 10.06.2014, ora
18:10, până la data de 11.06.2014, ora 18:10.
Din examinarea mijloacelor de probă administrate în cursul urmării penale
până în prezent, judecătorul de drepturi şi libertăţi constată că rezultă suspiciunea
rezonabilă că inculpatul […] a săvârşit infracţiunile pentru care s-a dispus punerea în
mişcare a acţiunii penale prin ordonanţa procurorului menţionată mai sus, fiind astfel
îndeplinită condiţia prev. de art.223 alin.1 cod procedură penală.
31
6.1.1. Cu privire la infracţiunea de trafic de influenţă prevăzută de art.6 din
Legea nr.78/2000 raportat la art.291 alin.l C.pen. cu aplicarea art.5 alin.l C.pen. comisă
la data de 06.11.2013
Judecătorul de drepturi şi libertăţi constată că suspiciunea rezonabilă că
inculpatul […] a săvârşit această infracţiune de trafic de influenţă, constând în aceea că la
data de 06.11.2013, a pretins suma de 15.000 euro de la martorul […] pentru ca,
folosindu-şi influenţa pe care afirma că o avea asupra judecătoarelor […] şi […] din
cadrul Curţii de Apel Constanţa, să le determine pe acestea să respingă recursul declarat
de Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa împotriva sentinţei de achitare pronunţate
de Judecătoria Constanţa în dosarul nr. 31563/212/2011 în care făptuitorul […] fusese
judecat pentru săvârşirea infracţiunii de viol, reiese din coroborarea mijloacelor de probă
administrate până în prezent în cursul urmării penale.
Judecătorul de drepturi şi libertăţi constată că nu este întemeiată apărarea
inculpatului […] în sensul că la data de 24.12.2013 era avocatul martorului […] şi în
consecinţă discuţia dintre el şi martorul […] nu poate fi folosită ca mijloc de probă
potrivit art.91 alin.6 cod procedură penală 1969 (în vigoare la data interceptării aceleri
discuţii în mediu ambiental), dispoziţii care îşi au corespondent în prev. art.139 alin.4
teza I cod procedură penală în vigoare începând cu data de 01.02.2014, atâta timp cât din
acea discuţie nu reies date date că avocatul […] săvârşea o infracţiune sau pregătea
săvârşirea unei infracţiuni ci reieşeau date cu privire la comiterea unei infracţiuni anterior
acelei discuţii.
În acest sens, judecătorul de drepturi şi libertăţi are în vedere că delegaţia de avocat
a inculpatului […] […] i-a încetat la data de 15.11.2013 când s-a pronunţat decizia penală
nr. 994/P/15.11.2013 de către Curtea de Apel Constanţa, în dosar nr.31563/212/2011.
Prin urmare, atâta timp cât nu există la dosar în acest moment vreo dovadă că
discuţia din data de 24.12.2013 cu martorul […] a avut-o în calitate de avocat a acestuia,
se constată că acea discuţie nu mai este protejată de relaţia avocat-client.
Nu sunt întemeiate nici apărările invocate de către avocaţii inculpatului […] cu
privire la înregistrarea declaraţiei date de către martorul […] la data de 23.01.2014 în
sensul că procurorul de caz ar fi exercitat ameninţări asupra martorului […] sau că i-ar fi
făcut promisiuni în sensul că “poate să-l ferească de belele”, susţinându-se că sunt
incidente prev. art.102 alin. 2 cod procedură penală: “Probele obţinute în mod nelegal nu
pot fi folosite în procesul penal”.
În acest sens, judecătorul de drepturi şi libertăţi constată că din cuprinsul acestei
discuţii nu reiese că procurorul de caz ar fi adresat vreo ameninţare martorului […] cu
privire la îngreunarea condiţiilor de detenţie, iar afirmaţia procurorului: “Asta e! Ţi-am
zis! De ajutat n-am cum să te ajut … Pot în schimb să te feresc de belele … Dacă simţi
că careva vrea să-ţi facă vreo cheie … să-ţi facă rău degeaba fără motiv, anunţă-mă!”
a fost făcută la afirmaţia anterioară a martorului […]: “Deci vedeţi… De unde să ştiu ce
vorbesc … că aude ăla ce probleme am eu…” şi prin urmare nu reprezintă o promisiune
de favorizare martorului ci o asigurare a protecţiei martorului că declaraţiile pe care le va
32
da cu privire la faptele inculpatului […] nu vor avea consecinţe negative faţă de el din
partea altor deţinuţi, nefiind astfel incidente prev. art.102 alin.1, 2 cod procedură penală.
6.1.2. Cu privire la infracţiunea de trafic de influenţă prevăzută de art.6 din
Legea nr.78/2000 raportat la art.291 alin.l C.pen. cu aplicarea art.5 alin.l C.pen. comisă
în luna iunie 2011
Judecătorul de drepturi şi libertăţi constată că suspiciunea rezonabilă că
inculpatul […] a săvârşit această infracţiune de trafic de influenţă, constând în aceea că în
luna iunie a anului 2011, a pretins şi a primit de la martorul […] suma de 6.500 euro,
lăsându-l pe acesta să creadă că are influenţă asupra judecătorilor […] şi […] din cadrul
Secţiei Penale a Curţii de Apel Constanţa şi că poate să intervină pe lângă ei pentru a-i
determina să dispună o soluţie favorabilă faţă de fiul său, […], judecat pentru săvârşirea
unei infracţiuni de tentativă la omor calificat, în dosarul nr.8261/118/2010, aflat în faza
apelului, reiese din coroborarea mijloacelor de probă administrate până în prezent în
cursul urmării penale.
Judecătorul de drepturi şi libertăţi constată că nu este întemeiată susţinerea
inculpatului […] cu privire la nulitatea înregistrării efectuate de către martorul […].
În acest sens, judecătorul de drepturi şi libertăţi constată din conţinutul discuţiei
dintre martorul […] şi inculpatul […] reiese indicii că această discuţie are loc la data
precizată de martorul […], respectiv în luna mai sau iunie 2013, având în vedere că în
discuţia respectivă se face referire la faptul că inculpata […] nu i-a dat banii înapoi şi
raportat la momentul în care au apărut neînţelegeri între inculpata […] şi membrii familiei
[…] care o suspectau că ar fi făcut o înţelegere cu procurorul […] în favoarea inculpatului
[…].
În consecinţă, sunt aplicabile prevederile art.139 alin.3 cod procedură penală:
„Înregistrările prevăzute în prezentul capitol, efectuate de părţi sau de alte persoane,
constituie mijloace de probă când privesc propriile convorbiri sau comunicări pe care leau
purtat cu terţii. Orice alte înregistrări pot constitui mijloace de probă dacă nu sunt
interzise de lege”, înregistrarea efectuată de către martorul […] constituind o înregistrare
a unei comunicări pe care le-a purtat cu avocatul […] în luna mai sau iunie 2013, deci
înainte de a se dispune începerea urmării penale la data de 24.12.2013 faţă de suspectul
[…], neputându-se astfel reţine că această discuţie a fost iniţiată de către organele de
cercetare penală sau că a bebeficiat de sprijinul logistic a organelor statului şi nefiind
incidente astfel prev. art.101 alin.3 cod procedură penală: “Este interzis organelor
judiciare penale sau altor persoane care acţionează pentru acestea să provoace o
persoană să săvârşească ori să continue săvârşirea unei fapte penale, în scopul
obţinerii de probe”.
Nu sunt incidente nici hotărârea CEDO din 08.04.2003 în cauza M.M. c. Olandei
sau hotărârea CEDO din 25 octombrie 2007 în cauza Van Vodel c. Olandei, atâta timp
cât martorul […] nu a primit din partea autorităţilor echipamentul tehnic sau instrucţiunile
de folosire.
33
Nu este întemeiată nici susţinerea apărătorului inculpatului […], în sensul că sunt
aplicabile prev. art.139 alin.4 cod procedură penală în sensul că raportul dintre avocat şi
persoana pe care o asistă sau o reprezintă nu poate forma obiectuil supravegherii tehnice.
În acest sens, judecătorul de drepturi şi libertăţi constată că înregistrările efectuate
de părţi sau de alte persoane cu privire la propriile convorbiri sau comunicări cu alte
persoane constituie mijloace de probă potrivit art.139 alin.3 cod procedură penală, pentru
acestea nefiind necesară o autorizare de către un judecător de drepturi şi libertăţi,
autorizare care se dispune doar la cererea procurorului, potrivit art.140 alin.1 cod
procedură penală, şi nici nu se poate dispune de procuror în condiţiile art.141 cod
procedură penală atâta timp cât procurorul nu a fost sesizat cu privire la comiterea de
către o persoană a unei fapte penale.
Prin urmare, prev. art.139 alin.4 cod procedură penală au incidenţă doar în cazul în
care se dispune supravegherea tehnică de către judecătorul de drepturi şi libertăţi în
condiţiile art.139 alin.1 cod procedură penală sau de către procuror în condiţiile art.141
cod procedură penală, nu şi în cazul înregistrările efectuate de părţi sau de alte persoane
cu privire la propriile convorbiri sau comunicări cu alte persoane.
Faţă de aspectele expuse mai sus, judecătorul de drepturi şi libertăţi constată că nu
este întemeiată nici susţinerea apărătorului inculpatului […], în sensul că sunt aplicabile
prev. art.102 alin.2 cod procedură penală, neputându-se reţine că înregistrarea discuţiei
dintre martorul […] şi […] făcută de către martorul […] Ion, anterior sesizării organelor
de cercetare penală cu privire la săvârşirea unei fapte penale, ar fi nulă, această
convorbire constituin mijloc de probă în condiţiile art.139 alin.3 cod procedură penală.
Sunt aplicabile şi pentru inculpatul […] argumentele expuse la punctul 5.1.1. în
sensul că este adevărat că martorii […], […], […] au calitatea de inculpaţi în dosarul
nr.936/36/2012 aflat în prezent în apel pe rolul Curţii de Apel Constanţa şi că este
posibil ca aceştia să fie interesaţi în formularea declaraţiilor împotriva inculpatului
[…] privind săvârşirea de către acesta a infracţiunii de trafic de influenţă pentru a
putea beneficia de dispoziţiile art.19 din Legea nr.682/2002 privind înjumătăţirea
limitelor de pedeapsă pentru infracţiunile pentru care sunt judecaţi, însă nu
înseamnă în mod implicit că aspectele arătate în declaraţiile date nu sunt reale,
atâtat timp cât se coroborează cu aspectele menţionate mai sus care reiese din
conţinutul înregistrării întâlnirii care a avut loc în luna mai sau iunie 2013 cu martorii
[…] şi […] Ion din care reiese că inculpatul […] a confirmat că a primit suma de 6.500
euro pentru a interveni la completul de apel format din judecătorii […] şi […] din cadrul
Curţii de Apel Constanţa pentru a da o hotărâre favorabilă pentru partorul […] care avea
calitatea de inculpat în acel dosar, după care a restituit suma de 6.500 euro deoarece
completul de apel a majorat pedeapsa aplicată lui […] de la 5 ani şi l6 luni închisoare la 7
ani şi 6 luni închisoare.
Nu este întemeiată apărarea inculpatului în sensul că a confirmat afirmaţia făcută de
martorul […] cu privire la primirea, şi ulterior restituirea sumei de 6.500 euro doar pentru
a scăpa de scandalul pe care îl făceau aceşti martori când veneau la cabinetul său
34
avocaţial; în acest sens, judecătorul de drepturi şi libertăţi apreciază că experienţa
profesională a inculpatului […] l-ar fi determinat să nege în mod ferm aceste afirmaţii
dacă într-adevăr ar fi fost false sau dacă suma de 6.500 de euro primită ar fi constituit
onorariul său de avocat.
Judecătorul de drepturi şi libertăţi mai constată că în practica judiciară şi în literatura
juridică s-a stabilit că infracţiunea de influenţă se săvârşeşte şi atunci când inculpatul lasă
să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar, ceea ce se întâmplă atunci când, fără
a avea trecere pe lângă acel funcţionar, creează persoanei falsa credinţă că s-ar bucura de
această trecere, nefiind important dacă inculpatul a precizat sau nu numele funcţionarului
asupra căruia a lăsat să se creadă că are influenţă, fiind suficient să-l fi determinat numai
prin calitatea acestuia deoarece ceea ce este important este ca influenţa presupusă a
inculpatului să fi constituit pentru persoana interesată motivul important al tranzacţiei.
Curtea mai reţine că actul pentru care inculpatul […] a promis intervenţia intra în
atribuţiile de serviciu ale judecătorilor din dosarul respectiv (respectiv pronunţarea unei
hotărâri), practica judiciară şi literatura juridică stabilind că nu are importanţă dacă
intervenţia promisă a avut sau nu loc, dacă prin intervenţie s-a urmărit efectuarea de către
funcţionar a unui act legal sau a unui act ilegal şi nici dacă acel act a fost efectuat sau nu,
fiind suficient ca folosul să fi fost pretins sau primit pentru a-l determina pe funcţionar în
sensul celor dorite de persoana interesată.
6.1.3. Cu privire la infracţiunea de trafic de influenţă prevăzută de art.6 din
Legea nr.78/2000 raportat la art.291 alin.l C.pen. cu aplicarea art.5 alin.l C.pen. comisă
în luna mai 2013
Judecătorul de drepturi şi libertăţi constată că suspiciunea rezonabilă că
inculpatul […] a săvârşit această infracţiune de trafic de influenţă, constând în aceea că în
luna mai a anului 2013, acesta din urmă a pretins şi a primit sume de bani de la martorul
[…], lăsându-l pe acesta să creadă că are influenţă asupra judecătorului […] din cadrul
Secţiei Penale a Curţii de Apel Constanţa şi că o poate determina pe aceasta din urmă să
dea o soluţie favorabilă inculpaţilor în dosarul nr.936/36/2012, reiese din coroborarea
mijloacelor de probă administrate până în prezent în cursul urmării penale.
Judecătorul de drepturi şi libertăţi constată că sunt incidente şi aici aspectele expuse
mai sus cu privire la netemeinicia apărărilor inculpatului cu privire la nulitatea
înregistrării efectuate de către martorul […], cu privire la existenţa infracţiunii de trafic
de influenţă şi la motivaţia martorilor […] şi […] de a da declaraţii cu privire la comiterea
de către inculpatul […] a infracţiunii de trafic de influenţă.
Nu este întemeiată nici apărarea inculpatului în sensul că judecătoarea […] nu mai
făcea parte din completul de apel în luna mai 2013, din verificarea sistemului ECRIS
reieşind că la termenul de judecată din data de 28.05.2013 completul de apel în dosarul
penal nr. 936/36/2012 al Curţii de Apel Constanţa fiind format din judecătorii […] şi […],
aspect care alături de celelate aspecte prezentate de martorii […] şi […] conduce la
concluzia că există indicii temeinice că această discuţie a avut loc în luna mai 2013.
35
Nu este întemeiată nici apărarea inculpatului […] cu privire la faptul că nu este
posibil să fie cercetat pentru comiterea a trei infracţiuni de trafic de influenţă în condiţiile
în care nu s-au formulat plângeri, judecătorul de drepturi şi libertăţi reţinând din actele
dosarului de urmărire penală că:
– procurorul s-a sesizat din oficiu la data de 24.12.2013 cu privire la infracţiunea de
trafic de influenţă precizată la punctul 6.1.1. în urma informaţiilor strânse de
investigatorul sub acoperire,
– în urma declaraţiilor date de către martorii […], […] şi […] în cursul lunii mai 2014
şi prin punerea la dispoziţia procurorului a înregistrărilor particulare făcute de către
martorul […] a discuţiei avute cu inculpatul […] în luna mai 2013, prin ordonanţa
procurorului nr. 37/P/2014 din data de 26.05.2014 s-a dispus extinderea urmăririi penale
faţă de suspectul […], avocat în cadrul Baroului Constanţa, cu privire la infracţiunea de
trafic de influenţă precizată la punctul 6.1.2. iar prin ordonanţa procurorului
nr.193/P/2013 din data de 10.06.2014 a DNA – ST Constanţa s-a dispus extinderea
urmăririi penale faţă de suspectul […], avocat în cadrul Baroului Constanţa, cu privire la
infracţiunea de trafic de influenţă precizată la punctul 6.1.2.,
– pentru exercitarea acţiunii penale pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de
influenţă prev. de art.6 din Legea nr.78/2000 rap. la art.291 alin.1 cod penal nefiind
necesară existenţa unei plângeri penale, acţiunea penală putând fi exercitată din oficiu de
către procuror pentru această infracţiune potrivit art.305 cod procedură penală.
De asemenea, pentru infracţiunea menţionată la punctul 6.1.1., judecătorul de
cdreptui şi libertăţi constată că din procesul verbal de redare a înregistrării discuţiei
purtate între inculpatul […] şi martorul […] la data de 24.12.2013 interceptată şi
înregistrată ambiental în baza autorizaţiei provizorii nr.193/P/2013 din 24.12.2013
(confirmată prin încheierea nr.351/27.12.2013 a Curţii de Apel Bucureşti) reiese că
inculpatul […] l-a influenţat pe martorul […] în sensul de a nu colabora cu D.N.A.,
dându-i indicaţii martorului […] ca în situaţia în care va fi audiat să dea declaraţii într-un
anumit fel, existând date că pentru aceasta inculpatul […] plăteşte lunar o sumă de bani
familiei aflată în libertate a martorului […], astfel că în aceste condiţii martorul […] nu
avea interes să dea declaraţii împotriva inculpatului […].
6.2 Existenţa cazurilor de luare a măsurii arestării preventive
Pentru luarea măsurii arestării preventive trebuie să existe şi unul din cazurile prev.
de art.223 alin.1,2 cod procedură penală.
Art. 223 alin. (1) cod procedură penală prevede că „măsura arestării preventive
poate fi luată de către judecătorul de drepturi şi libertăţi, în cursul urmăririi penale, …
numai dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârşit o infracţiune
şi există una dintre următoarele situaţii:
a) inculpatul a fugit ori s-a ascuns, în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală
sau de la judecată, ori a făcut pregătiri de orice natură pentru astfel de acte;
36
b) inculpatul încearcă să influenţeze un alt participant la comiterea infracţiunii, un
martor ori un expert sau să distrugă, să altereze, să ascundă ori să sustragă mijloace
materiale de probă sau să determine o altă persoană să aibă un astfel de comportament;
c) inculpatul exercită presiuni asupra persoanei vătămate sau încearcă să realizeze o
înţelegere frauduloasă cu aceasta;
d) există suspiciunea rezonabilă că, după punerea în mişcare a acţiunii penale
împotriva sa, inculpatul a săvârşit cu intenţie o nouă infracţiune sau pregăteşte săvârşirea
unei noi infracţiuni.”
Potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, „măsura arestării preventive a inculpatului poate
fi luată şi dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârşit o infracţiune
intenţionată contra vieţii, o infracţiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau
moartea unei persoane, o infracţiune contra securităţii naţionale prevăzută de Codul
penal şi alte legi speciale, o infracţiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de
persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, şantaj,
viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, ultraj, ultraj judiciar, o infracţiune de
corupţie, o infracţiune săvârşită prin mijloace de comunicare electronică sau o altă
infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare şi, pe
baza evaluării gravităţii faptei, a modului şi a circumstanţelor de comitere a acesteia, a
anturajului şi a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale şi a altor
împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este
necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Prin propunerea făcută de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie –
Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Constanţa privind luarea măsurii
preventive a arestării preventive faţă de inculpatul […] s-a solicitat să se constate
existenţa cazurilor prev. de art.223 alin.1 lit.b) cod procedură penală şi art.223 alin.2 cod
procedură penală.
Raportat la actele şi lucrărilor dosarului, judecătorul de drepturi şi libertăţi constată
că se impune reţinerea cu privire la inculpatul […] a existenţei cazurilor prev. de art.223
alin.1 lit.b) cod procedură penală şi art.223 alin.2 cod procedură penală, pentru
următoarele:
6.2.1. În ceea ce priveşte cazul prev. de art.223 alin.2 cod procedură penală, se
constată că, raportat la aspectele expuse mai sus la punctele 6.1.1. şi 6.1.2., din probele
administrate până în prezent în cursul urmăririi penale rezultă presupunerea rezonabilă că
inculpatul […] a comis infracţiunile de trafic de influenţă pentru care s-a dispus punerea
în mişcare a acţiunii penale, această infracţiune fiind menţionată în enumerarea
infracţiunilor făcută de legiuitor în art.223 alin.2 cod procedură penală pentru care se
poate lua această măsură preventivă, fiind îndeplinită astfel condiţia obiectivă a acestui
caz.
În ceea ce priveşte condiţia subiectivă, judecătorul de drepturi şi libertăţi constată că
raportat la:
37
– gravitatea faptelor (care reiese din natura acestor infracţiuni, de corupţie, cu
legătură directă cu actul de justiţie),
– la modul şi circumstanţele de comitere a acestor fapte (raportat la cuantumul
sumelor solicitate – 15.000 euro, 6.500 euro, la crearea convingerii martorilor că pentru
această sumă de bani se va interveni pe lângă judecătorii din cadrul Curţii de Apel
Constanţa pentru obţinerea unei soluţii favorabile pentru ei într-un dosar penal în care au
caliatea de inculpaţi),
– la calitatea de avocat a inculpatului (calitate de natură a spori convingerea
martorilor că are posibilitatea de a interveni pe lângă judecători),
– privarea de libertate a inculpatului […] fiind necesară în acest moment procesual
pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Sunt incidente şi în cazul inculpatului […] aspectele expuse mai sus la punctul 5.2.1.
cu privire la inculpata […], Judecătorul de drepturi şi libertăţi având în vedere că prin
infracţiunile care i-au fost reţinute inculpatului […] s-a creat o percepţie a justiţiabililor a
existenţei unei corupţii în justiţie, în sensul că actul de justiţie poate fi influenţat prin
oferirea unor sume de bani judecătorilor pentru a influenţa hotărârile care se vor
pronunţa în diferite cauze penale, aspecte natură a crea o percepţie publică negativă
asupra actului de justiţie în general şi o lipsă de încredere în general asupra actului de
justiţie.
Măsura arestării (preventive sau la domiciliu) este justificată şi din perspectiva
exigenţelor Curţii Europene a Drepturilor Omului care, într-o jurisprudenţă constantă, a
subliniat că uneori, prin deosebita lor gravitate şi prin reacţia publicului faţă de săvârşirea
lor, anumite infracţiuni pot produce o tulburare socială, ce justifică detenţia provizorie
pentru o perioadă de timp, necesară pentru apărarea ordinii publice, a drepturilor şi
libertăţilor cetăţenilor, dar şi pentru desfăşurarea în bune condiţii a procesului penal.
Instanţa europeană a mai statuat că existenţa unui pericol real de tulburare a ordinii
publice în cazul eliberării celui în cauză constituie un motiv pertinent şi suficient pentru
prelungirea detenţiei preventive (cauza Jiga contra României).
În acest sens, judecătorul de drepturi şi libertăţi are în vedere că fenomenul de
corupţie reprezentând un fenomen deosebit de amplu care se manifestă în domenii
diverse în societatea românească, care afectează o normală dezvoltare a societăţii şi
pentru care s-au luat multiple măsuri pentru diminuarea acestui fenomen infracţional atât
la nivelul reglementărilor interne din România cât şi la nivel european.
Curtea apreciază că toate măsurile luate pentru diminuarea acestui fenomen
infracţional al corupţiei nu îşi ating scopul dacă infracţiunile de corupţie descoperite nu
sunt sancţionate într-un mod aspru, inclusiv sub aspectul măsurilor preventive, pentru ca
membrii societăţii civile să constate că instituţiile statului acţionează prompt şi cu
eficienţă pentru depistarea şi combaterea acestui fenomen infracţional.
6.2.2. În ceea ce priveşte cazul prev. de art.223 alin.1 lit.b) cod procedură
penală, judecătorul de drepturi şi libertăţi constată că se impune reţinerea acestui caz în
38
ceea ce îl priveşte pe inculpatul […]: „inculpatul încearcă să influenţeze … un martor
…”.
În acest sens, faţă de aspectele expuse la punctul 6.1.1., se constată că din procesul
verbal de redare a înregistrării discuţiei purtate între inculpatul […] şi martorul […] la
data de 24.12.2013 interceptată şi înregistrată ambiental în baza autorizaţiei provizorii
nr.193/P/2013 din 24.12.2013 (confirmată prin încheierea nr.351/27.12.2013 a Curţii de
Apel Bucureşti) reiese că inculpatul […] l-a influenţat pe martorul […] în sensul de a nu
colabora cu D.N.A., dându-i indicaţii martorului […] ca în situaţia în care va fi audiat să
dea declaraţii într-un anumit fel: „Da, da …, Nu i-am dat, nu mi-a cerut. Onorariul iam
dat şi …”, existând date că pentru aceasta inculpatul […] plăteşte lunar o sumă de
bani familiei aflată în libertate a martorului […].
Judecătorul de drepturi şi libertăţi constată că aceste demersuri de influenţare a
martorului […] au fost eficiente, având în vedere că din procesul verbal de redare a
înregistrării având ca obiect audierea martorului […] de către procurorul […] la data de
23.01.2014 (interceptată şi înregistrată ambiental în baza autorizaţiei provizorii
nr.193/P/2013 din 24.12.2013) reiese că martorul […] nu a relatat aspecte importante cu
privire la activitatea infracţională a inculpatului […], menţionând că ar putea spune mai
multe lucruri despre inculpatul […] dar nu poate decât în condiţii de siguranţă.
Judecătorul de drepturi şi libertăţi constată că această încercare de influenţare a
martorului […] de către inculpatul […] este de actualitate, până în prezent martorul […]
nedând alte declaraţii, impunându-se în consecinţă reţinerea cazului prev. de art.223
alin.1 lit.b) cod procedură penală faţă de inculpatul […].
6.3. Necesitatea luării măsurii arestării preventive pentru realizarea scopului
măsurii preventive; analiza unor măsuri preventive alternative
Judecătorul de drepturi şi libertăţi constată că potrivit art.202 alin.1 cod procedură
penală luarea măsurii arestării preventive trebuie să fie necesară pentru realizarea unuia
dintre scopurile prev. de art.202 alin.1 cod procedură penală, respectiv:
– asigurarea bunei desfăşurări a procesului penal,
– împiedicarea sustragerii suspectului sau inculpatului de la urmărirea penală sau de
la judecată,
– prevenirea săvârşirii unei alte infracţiuni.
Prin urmare, judecătorul de drepturi şi libertăţi constată că pentru a se dispune
luarea măsurii arestării preventive trebuie să fie îndeplinite următoarele condiţii:
1. să existe probe sau indicii temeinice din care să rezulte suspiciunea rezonabilă că
o persoană a săvârşit o infracţiune, cerinţă prev. de art.202 alin.1 şi art.223 alin.1 cod
procedură penală;
2. să existe vreunul din cazurile de aplicare a măsurii arestării preventive prev. de
art.223 alin.1 lit.a)-d), alin.2 cod procedură penală;
39
3. măsura arestării preventivă să fie proporţională cu gravitatea acuzaţiei aduse şi
necesară pentru realizarea unuia dintre scopurile prev. de art.202 alin.1 cod procedură
penală menţionate mai sus, cerinţă prev. de art.202 alin.3 cod procedură penală.
Judecătorul de drepturi şi libertăţi constată că cele trei condiţii trebuie să fie
îndeplinite cumulativ, nefiind suficient să fie îndeplinite doar primele două condiţii şi cea
de a treia condiţie să nu fie îndeplinită.
Raportat la aspectele expuse la punctele 6.1. şi 6.2., judecătorul de drepturi şi
libertăţi apreciază că sunt îndeplinite primele două condiţii în ceea ce-l priveşte pe
inculpatul […], însă apreciază că asigurarea scopului măsurii preventive (respectiv buna
desfăşurare a procesului penal, împiedicarea sustragerii inculpatului de la urmărirea
penală – raportat la faptul că s-a reţinut cazul prev. de art.223 alin.1 lit.b) cod procedură
penală, prevenirea săvârşirii unei noi infracţiuni – raportat la natura infracţiunilor reţinute
şi la calitatea de avocat a inculpatului […]) se poate realiza şi prin luarea măsurii
preventive a arestului la domiciliu prev. de art.202 alin.4 lit.d) cod procedură penală,
raportat şi la faptul că se va impune inculpatului […] şi respectarea obligaţiilor prev. de
art.221 alin.2 lit.a), b) cod penal, neimpunându-se luarea măsurii arestării preventive.
Prin urmare, se constată că este întemeiată cererea inculpatului […] de luare a unei
alte măsuri preventive, respectiv cea a arestului la domiciliu prev. de art.202 alin.4 lit.d)
cod procedură penală.
În acest sens, se are în vedere stadiul cercetării penale, respectiv că în a doua
jumătate a lunii mai 2014 au fost audiaţi martorii cu privire la infracţiunile pentru care
este cercetat inculpatul […], că acţiunea penală a fost pusă în mişcare în data de
10.06.2014.
Faţă de aspectele expuse mai sus, se constată că nu este întemeiată solicitarea
inculpatului […] de luare a măsurii preventive a controlului judiciar prev. de art.202
alin.4 lit.b) cod procedură penală, raportat la existenţa cazurilor prev. de art.223 alin.1
lit.b) cod procedură penală şi art.223 alin.2 cod procedură penală, stadiul cercetării
penale şi la momentul recent al punerii în mişcare a acţiunii penale.
Sunt aplicabile, în consecinţă, dispoziţiile art.227 alin.(1), (2) cod procedură penală:
„(1) Judecătorul de drepturi şi libertăţi, dacă apreciază că nu sunt îndeplinite
condiţiile prevăzute de lege pentru arestarea preventivă a inculpatului, respinge, prin
încheiere motivată, propunerea procurorului, dispunând punerea în libertate a
inculpatului reţinut.
(2) Dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege, judecătorul de drepturi şi
libertăţi poate dispune aplicarea uneia dintre măsuriel preventive prevăzute la art.202
alin.(4) lit.b)-d).”
De asemenea, judecătorul de drepturi şi libertăţi constată că măsura arestului la
domiciliu prev. de art.218 alin.1 cod procedură penală face trimitere la cazurile de
aplicare a măsurii arestării preventive prev. de art.223 alin.1,2 cod procedură penală,
acestea fiind analizate mai sus la punctele 6.2.1. şi 6.2.2.
40
Judecătorul de drepturi şi libertăţi mai reţine că potrivit art.218 alin.(2) cod
procedură penală: „Aprecierea îndeplinirii condiţiilor prevăzute la alin.(1) se face
ţinându-se seama de gradul de pericol al infracţiunii, de scopul măsurii, de sănătatea,
vârsta, situaţia familială şi alte împrejurări privind persoana faţă de care de ia măsura”.
Raportat la aceste criterii, judecătorul de drepturi şi libertăţi constată că din
înscrisurile depuse la dosar la termenul de judecată din data de 11.06.2014 (f.41-80
d.u.p.) inculpatul […] este căsătorit, are un copil minor în vârstă de 2 ani şi are părinţii
bolnavi, tatăl său (în vârstă de 72 de ani) aflându-se într-o stare de sănătate precară,
suferind un infarct cerebral datorită trombozei arterelor cerebrale (f.43-44 dosar
instanţă).
În acelaşi sens, judecătorul de drepturi şi libertăţi mai reţine că deşi infracţiunea de
trafic de influenţă are un grad de pericol social ridicat, totuşi infracţiunile pentru care
este cercetat inculpatul […] nu sunt infracţiuni care vizează securitatea naţională, acte de
terorism sau infracţiuni de violenţă (contra vieţii, sănătăţii sau integrităţii corporale, de
viol sau lipsire de libertate) pentru care s-ar putea aprecia că se impune ca lipsirea de
libertate a inculpatului să se facă în regim de detenţie pentru a se înlătura un pericol real
de tulburare a ordinii publice în cazul eliberării inculpatului (cauza CEDO Jiga contra
României).
În ceea ce priveşte practica judiciară a instanţelor cu privire la natura măsurii
preventive luate faţă de inculpaţi (având calitatea de avocaţi) cercetaţi pentru comiterea
unor infracţiuni de trafic de influenţă, judecătorul de drepturi şi libertăţi constată că
există hotărâri prin care s-a dispus luarea unei alte măsuri preventive decât cea a arestării
preventive pentru inculpaţi (avocaţi) care şi-au trafic influenţa pentru sume comparabile
cu cele pretinse şi primite de inculpatul […] (în jurul sumei de 10 euro), dispunându-se
arestarea preventivă a unor inculpaţi (avocaţi) care au pretins sau primit sume într-un
cuantum mult mai ridicat.
În acest sens, judecătorul de drepturi şi libertăţi reţine că prin încheierea de şedinţă
pronunţată la data de 23.10.2012 de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-a dispus
casarea încheierii de şedinţă din data de 17.10.2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti
în dosarul nr. 7774/2/2012 şi s-a dispus punerea în libertate a inculpatului […] (avocat în
cadrul Baroului Constanţa, cercetat pentru comiterea a 4 infracţiuni de trafic de influenţă
constând în pretinderea şi primirea unor sume de bani cuprinse între 2.500 euro şi 5.000 euro
pentru a interveni pe lângă organe de cercetare penală şi judecător pentru obţinerea unor
soluţii facvorabile) şi luarea faţă de acesta a măsurii obligării de a nu părăsi ţara, cu
menţiunea că la acea dată nu era reglementată măsura preventivă a arestului la domiciliu,
măsură preventivă introdusă prin codul de procedură penală în vigoare de la data de
01.02.2014.
De asemenea, prin hotărârea din 22.04.2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a
desfiinţat încheierea pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti şi s-a dispus înlocuirea măsurii
arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu pentru inculpatul M.V., avocat şi fost
preşedinte al Camerei de Comerţ şi Industrie a României şi arbitru în cadrul Curţii de
41
Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României,
cercetat pentru comiterea unei infarcţiuni de trafic de influenţă constând în pretinderea de
la un martor denunţător a suma de 1.000.000 euro, din care a primit 200.000 euro la 18
martie 2014 pentru obţinerea unei soluţii favorabile într-un dosar al Curţii de Arbitraj
Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României; cu
privire la această ultimă hotărâre, se impune menţiunea că inculpatul … s-a aflat aprox.
30 de zile în stare de arest preventiv (diferenţa faţă de prezenta cauză fiind şi cuantumul
mult mai mare a sumei pretinse şi primite), interval după care Înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie a apreciat că scopul măsurilor preventive prev. de art.202 alin.1 cod procedură penală
se poate realiza şi prin măsura preventivă a arestului la domiciliu.
Faţă de ansamblul considerentelor expuse, în baza art. 219 alin.7 cod procedură
penală, judecătorul de drepturi şi libertăţi va admite propunerea Parchetului de pe lângă
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial
Constanţa privind luarea măsurii preventive a arestului la domiciliu faţă de inculpata […].
În baza art. 219 cod procedură penală raportat la art. 218 cod procedură penală şi
art. 223 alin.2 cod procedură penală, se va dispune luarea măsurii arestului la domiciliu
faţă de inculpata […] pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 11.06.2014 şi până la
data de 10.07.2014 inclusiv.
În baza art.227 alin.1 cod procedură penală, se va respinge ca neîntemeiată
propunerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia
Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Constanţa de arestare preventivă a
inculpatului […].
În baza art.227 alin.2 cod procedură penală cu referire la art.202 alin.(4) lit.d) cod
procedură penală, art. 219 cod procedură penală raportat la art. 218 cod procedură penală
şi art. 223 alin.1 lit.b), alin.2 cod procedură penală, judecătorul de drepturi şi libertăţi va
dispune luarea măsurii preventive a arestului la domiciliu faţă de inculpatul […] pe o
durată de 30 de zile, începând cu data de 11.06.2014 şi până la data de 10.07.2014
inclusiv.
În baza art.227 alin.1 cod procedură penală, va dispune punerea în libertate a
inculpatului […] de sub puterea ordonanţei de reţinere nr. 193/P/2013 emisă de Parchetul
de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul
Teritorial Constanţa la data de 10 iunie 2014, dacă nu este reţinut sau arestat preventiv în
altă cauză.
În baza art. 221 alin. (1) cod procedură penală, judecătorul de drepturi şi libertăţi va
impune:
– inculpatului […] obligaţia de a nu părăsi imobilul din Mun. Constanţa, …,
– inculpatei […] obligaţia de a nu părăsi imobilul din …,
fără permisiunea organului judiciar care a dispus măsura sau în faţa căruia se află
cauza.
În baza art. 221 alin. (2) cod procedură penală, pe durata arestului la domiciliu,
inculpatul […] va avea următoarele obligaţii:
a) să se prezinte în faţa organului de urmărire penală, a judecătorului de drepturi şi
libertăţi, a judecătorului de cameră preliminară sau a instanţei de judecată ori de câte ori
este chemat;
b) să nu comunice cu inculpata […], cu martorii […], […], […], precum şi cu membrii
familiilor acestora.
În baza art. 221 alin. (2) cod procedură penală, pe durata arestului la domiciliu,
inculpata […] va avea următoarele obligaţii:
a) să se prezinte în faţa organului de urmărire penală, a judecătorului de drepturi şi
libertăţi, a judecătorului de cameră preliminară sau a instanţei de judecată ori de câte ori
este chemat;
b) să nu comunice cu inculpatul […], cu persoana vătămată […], cu martorii […],
[…], precum şi cu membrii familiilor acestora.
În baza art.125 din Legea nr. 254/2013, judecătorul de drepturi şi libertăţi va
desemna organ de supraveghere privind respectarea măsurii arestării la domiciliu şi a
obligaţiilor impuse:
– Biroul Supravegheri Judiciare din cadrul I.P.J. Constanţa pentru inculpatul […],
– Biroul Supravegheri Judiciare din cadrul I.P.J. Ilfov pentru inculpata […],
raportat la localităţile unde cei doi inculpaţi vor locui.
În baza art. 221alin. (4) cod procedură penală, judecătorul de drepturi şi libertăţi va
atrage atenţia inculpaţilor […] şi […] că, în caz de încălcare cu rea-credinţă a măsurii sau
a obligaţiilor care le revin, măsura arestului la domiciliu poate fi înlocuită cu măsura arestării preventive.
În baza art.275 alin. (3) cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat
vor rămâne în sarcina acestuia.
