Natura litigiului de revocare a actului fraudulos încheiat de administratorul social, a cărui răspundere a fost antrenată în faliment, cu privire la un bun din patrimoniul personal. Competenţă.


Deşi antrenarea răspunderii administratorului social, pentru datoriile societăţii aflate în faliment, s-a făcut în cadrul dosarului de faliment, executarea silită a patrimoniului său nu are loc în cadrul procedurii instituite de Legea 64/1995R, ci, conform dispoziţiilor codului de procedură civilă, aşa cum prevede art.140 din Legea 64/1995 R.

Prin acţiunea de revocare a contractului de înstrăinare a unor bunuri din patrimoniul acestuia, întemeiată pe dispoziţiile art. 975 C.civ., se tinde la  readucerea bunului înstrăinat în patrimoniul administratorului, în vederea executării acestuia.

Cum contractul ce face obiectul litigiului este încheiat între două persoane fizice şi cum temeiul  juridic al acţiunii se regăseşte în art.975 C.civ., natura litigiului este civilă şi nu comercială.

Lichidatorul judiciar BV, desemnat să lichideze averea societăţii debitoare SC NI SRL,  şi creditorul social SC U L J SRL  au solicitat instanţei revocarea contractului de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 165/25 ian.2002, încheiat între AC – administratorul social al societăţii debitoare aflate în faliment, şi fiica sa, pârâta ADT.

În motivare s-a arătat că prin sentinţa nr. 218/21 sept 2001, s-a antrenat răspunderea personală a administratorului social AC pentru pasivul societăţii debitoare şi, deşi s-a instituit sechestru asupra imobilului proprietatea acestuia din Craiova, str. Chiţu nr.7, pârâtul l-a înstrăinat, astfel  că  sunt aplicabile dispoziţiile  art. 23 lit. c din Legea 64/1995 R, art.975 Cod civil şi art.56 C.com.

Judecătorul-sindic a constatat că  nu este competent să  judece pricina, a scos cauza de pe rol şi a înaintat-o Tribunalului Dolj, cauza fiind înregistrată sub nr. 1424/COM/2004.

Pârâtul AC a invocat excepţia de necompetenţă a Tribunalului Dolj în soluţionarea cauzei, invocând că  litigiul este de natură civilă şi nu comercială iar competenţa aparţine  judecătoriei.

Prin sentinţa nr.19 din 26 ianuarie 2005, pronunţată în dosarul nr. 1424/COM/2004, Tribunalul Dolj şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei  în favoarea Judecătoriei Craiova.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere, a cărei revocare se cere, este un contract de natură civilă, încheiat între două persoane  fizice şi, în consecinţă,  acţiunea promovată  are natură civilă.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs creditorul social SC U L J SRL,  cu motivarea că, în mod greşit s-a declinat competenţa, pentru că dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Dolj ca urmare a declinării competenţei materiale de către judecătorul-sindic şi, deşi la data de  19 ianuarie 2005 a formulat cerere de amânare, cu motivarea că pe rolul Curţii de  Apel Craiova era în curs de judecată dosarul nr. 186/F/2/2004, ce avea ca obiect recursul împotriva declinării  competenţei de către judecătorul sindic, nu s-a acordat termen ci cauza a fost soluţionată.

Curtea va respinge recursul ca nefondat, pentru următoarele considerente:

Prin încheierea din 13 oct. 2004, judecătorul-sindic a scos cauza de pe rol şi a înaintat-o Secţiei Comerciale şi de Contencios Administrativ a Tribunalului Dolj, reţinând că  nu are în competenţă  soluţionarea cererii de revocare a contractului de vânzare-cumpărare ce face obiectul litigiului, temeiul juridic fiind art.975 C.civ. Această încheiere de scoatere de pe rol nu poate fi atacată separat, chiar dacă judecătorul-sindic a menţionat că este dată cu recurs, fiind doar o măsură cu caracter administrativ de trecere a unei cauze de la un complet la altul în cadrul aceluiaşi tribunal, iar prin decizia nr. 114/31 ianuarie 2005 a Curţii de Apel Craiova, s-a respins recursul declarat de SC U L J SRL, împotriva acestei încheieri.

Tribunalul,  fiind investit cu judecarea acţiunii prin încheierea din 13 oct.2004, în mod corect şi-a verificat competenţa.

Este adevărat, că s-a dispus antrenarea răspunderii intimatului AC, în calitate de administrator social, pentru datoriile societăţii aflate în faliment, dar executarea silită a patrimoniului său nu are loc în cadrul procedurii instituite de Legea 64/1995R, ci, conform Codului de procedură civilă, aşa cum prevede art.140 din Legea 64/1995 R.

În cazul de faţă, prin acţiunea de revocare a contractului întemeiat pe dispoziţiile art. 975 C.civ., se tinde la  readucerea bunului înstrăinat în patrimoniul intimatului AC, împotriva căruia există o hotărâre judecătorească, în vederea executării silite.

Cum contractul ce face obiectul litigiului este încheiat între două persoane fizice şi cum temeiul  juridic al acţiunii se regăseşte în art.975 C.civ., în mod corect tribunalul a apreciat că natura litigiului este civilă şi nu comercială, art.56 C.com. găsindu-şi aplicarea doar pentru actele comerciale.

Astfel fiind, în baza dispoziţiilor art. 312 C.pr.civ,  recursul va fi respins ca nefondat.