Necomunicarea cererii de deschidere a procedurii reorganizării judiciare.
Publicarea sentinţei în buletinul procedurilor de insolvenţă. Termenul de
recurs.
Art. 7 şi 8 din Legea nr. 85/2006
Art. 87 şi urm. Cod pr. Civilă
Nu i se poate imputa recurentei faptul că nu a urmărit publicaţiile
specializate ce asigurau comunicarea actelor de procedură de vreme ce nu a
fost în măsură să cunoască de existenţa litigiului, aşa încât termenul de
recurs împotriva sentinţei prin care s-a dispus deschiderea procedurii
insolvenţei curge de la comunicarea sentinţei potrivit normelor generale de
procedură civilă.
(Decizia nr. 958 din 14 octombrie 2009 )
Prin sentinţa nr.481/F/2009, Tribunalul Comercial Argeş a admis cererea
formulată de creditoarea SC A.C. S.R.L., a deschis procedura de insolvenţă faţă de
debitoarea S.C. T.G.G. S.RL. şi a luat celelalte măsuri prevăzute de lege.
Împotriva sentinţei a declarat recurs debitoarea, invocând dispoziţiile
art.304 pct.5 şi 9 şi art.3041 Cod pr.civilă, în dezvoltarea cărora a susţinut
următoarele:
– judecata s-a făcut cu încălcarea normelor de procedură prevăzute sub
sancţiunea nulităţii;
– debitoarea nu are nicio datorie faţă de creditoare, aşa cum rezultă de
altfel dintr-o adresă a acesteia din 26 martie 2009.
Examinând criticile formulate, Curtea a apreciat că sunt fondate
pentru cele ce se vor arăta mai jos.
În conformitate cu dispoziţiile art.137 din Codul de procedură civilă,
urmează a fi verificată cu prioritate critica ce priveşte incidenţa în cauză a unei
excepţii şi care, dacă este reţinută, face inutilă cercetarea fondului.
Potrivit art.7 din Legea nr.85/2006, comunicarea actelor de procedură
din această materie se face, de regulă, prin Buletinul procedurilor de insolvenţă,
regulă la care există excepţii expres menţionate în lege printre care şi actele
anterioare deschiderii procedurii (alin.3).
Această dispoziţie procedurală îşi are raţiunea în respectarea dreptului
la apărare, oferind posibilitatea părţii să ia cunoştinţă de existenţa litigiului, să
conteste sau să recunoască starea de insolvenţă (art.33 alin.2) şi astfel, să urmărească
Buletinul procedurilor de insolvenţă sau să se prezinte la instanţă pentru a-şi
valorifica susţinerile.
Este adevărat că, în cauză, sentinţa criticată a fost comunicată în mod
corect prin Buletinul procedurilor de insolvenţă la 22 mai 2009 (fila 71), dată în
raport de care prezentul recurs apare ca tardiv formulat.
S-a mai făcut însă o comunicare şi potrivit normelor generale din
procedura civilă (fila 77) la 29 mai 2009, iar recursul s-a declarat la 6 iunie 2009,
deci, în raport de această dată, în interiorul termenului de recurs la care se referă
art.8 din Legea nr.85/2006.
Este adevărat că, strict legal, comunicarea ce produce consecinţe este
cea din 22 mai 2009, însă, trebuie reţinut că pe parcursul judecăţii de fond, până la
pronunţarea hotărârii criticate, recurenta-debitoare nu a fost citată şi nu a avut
posibilitatea să cunoască de existenţa cererii şi astfel, într-o diligenţă minimă, să
verifice Buletinul de insolvenţă.
În concluzie, se apreciază că nu i se poate imputa recurentei faptul că
nu a urmărit publicaţiile specializate ce asigurau comunicarea actelor de procedură
de vreme ce nu a fost în măsură să cunoască de existenţa litigiului, aşa încât se
apreciază că recursul a fost exercitat în termen.
Dincolo de această concluzie este întemeiată susţinerea referitoare la
încălcarea normelor de procedură privind citarea pe parcursul judecăţii, citare ce
urma să se facă în condiţiile art.87 şi urm.din Codul de procedură civilă şi care
asigura debitorului garanţia respectării dreptului la apărare, inclusiv accesul la
dispoziţiile art.33 din Legea nr.85/2006.
Concluzionând în sensul că este întemeiat primul motiv de recurs
privind incidenţa în cauză a disp.art.304 pct.5 Cod pr.civilă, Curtea a admis recursul
şi, în baza art.312 pct.5 din acelaşi act normativ, a casat sentinţa şi a trimis cauza
spre rejudecare aceluiaşi tribunal, care va avea în vedere şi critica de fond.
