C. proc. civ., art. 129 alin. 2 si 5
Admiterea excepţiei fără a se ţine seama de precizarea obiectului cererii de chemare în judecată consemnată în practicaua încheierii şi fără a se avea în vedere existenţa unui alt dosar în care s-a atacat decizia de soluţionare a contestaţiei, constituie o greşită soluţionare a excepţiei şi o nepronunţare asupra obiectului cauzei, aşa cum a fost precizat, impunându-se casarea cu trimitere spre rejudecare.
Prin Sentinţa nr. 1334/3.12.2010 a Tribunalului Mureş, s-a admis excepţia prematurităţii introducerii acţiunii, şi s-a respins acţiunea reclamantei S.F.D., formulată în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. – A.F.P. Târgu Mureş, ca prematur introdusă, reţinându-se în considerentele hotărârii atacate că, deşi reclamanta a solicitat anularea titlurilor de creanţă reprezentate de Deciziile de impunere nr. 26300102270005/12.10.2005, nr. 26300103144210/7.09.2006 şi nr. 26301077657144/18.09.2009, emise de pârâtă, în prezenta cauză nu a contestat şi Decizia nr. 32/31.03.2010 emisă de D.G.F.P. Mureş, prin care s-a soluţionat contestaţia reclamantei împotriva titlurilor de creanţă.
Întrucât, a atacat Decizia nr. 32/2010, ulterior, într-un alt dosar, s-a apreciat că reclamanta nu are deschisă calea acţiunii în contencios administrativ, în prezentul dosar, înainte de soluţionarea irevocabilă a acţiunii ce are ca obiect anularea actului administrativ jurisdicţional.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs în termenul legal, reclamanta, criticând hotărârea atacată ca nelegală, prin prisma art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, susţinând în esenţă că, instanţa de fond a omis să observe că Decizia nr. 32/2010 a fost contestată, astfel încât nu sunt motive pentru respingerea ca prematură a acţiunii, pentru simplul motiv că decizia în cauză a fost atacată în alt dosar decât în prezenta cauză.
Examinând hotărârea atacată, prin prisma acestor considerente, precum şi din oficiu, potrivit art. 3041 Cod procedură civilă, Curtea a constat următoarele:
Este cert că la termenul de judecată din 26.11.2010, reprezentanta reclamantei, a solicitat respingerea excepţiei prematurităţii acţiunii, invocate din oficiu de instanţa de judecată, la termenul din 24.09.2010, arătând că prin Decizia nr. 32/31.03.2010, emisă de D.G.F.P. Mureş, s-a soluţionat contestaţia formulată împotriva deciziilor de impunere, şi că, înţelege să conteste această decizie, susţineri consemnate în practicaua încheierii.
În aceste condiţii, date fiind noile împrejurări de fapt relevate de reclamantă, instanţa avea obligaţia, potrivit art. 129 alin. 2 şi 5 Cod procedură civilă, să consemneze precizarea de acţiune făcută de reclamantă la termenul respectiv, 26.11.2010, şi, în raport de obiectul acţiunii aşa cum a fost precizat, să procedeze la comunicarea către pârâtă a acesteia, acordând în acest sens un nou termen.
Mai mult, deşi s-a consemnat în practicaua încheierii solicitarea reclamantei, precum că înţelege să atace şi această decizie, instanţa a trecut la soluţionarea cauzei pe excepţie, acordând în acest sens un termen de pronunţare pentru 3 decembrie 2010, perioadă în care au fost depuse de către reclamantă, concluzii scrise, în cuprinsul cărora a arătat că a formulat o acţiune separată pentru anularea Deciziei nr. 32/2010, caz în care, se impunea repunerea cauzei pe rol, identificarea acelui dosar şi conexarea la prezenta cauză.
Or, procedând altfel, instanţa de fond a soluţionat cauza fără a se pronunţa cu privire la obiectul acţiunii aşa cum a fost precizat, respingând acţiunea, ca urmare a admiterii excepţiei prematurităţii, motiv pentru care, Curtea apreciază ca întemeiat recursul promovat în cauză, potrivit art. 312 alin.1 teza I Cod procedură civilă, urmând a-l admite ca atare şi, pe cale de consecinţă, a casat hotărârea atacată, dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe.
