Secţia civilă, sentinţa nr. 176 din 12 februarie 2015
Reclamantul T. G. a solicitat obligarea pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită în favoarea sa titlu de despăgubire , încorporând dreptul de creanţă pentru un teren situat în Galaţi. În motivare a arătat, în esenţă, că prin Dispoziţia nr. X a Primăriei Municipiului Galaţi s-a stabilit valoarea echivalentă a imobilului imposibil de restituit în natură, situat în Galaţi, respectiv suma de 212.368.319 ROL, în limita căreia se vor acorda titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau acţiuni la societăţi comerciale tranzacţionate pe piaţa de capital.
Prin sentinţa civilă nr. 176 din 12 februarie 2015 a fost admisă excepţia prematurităţii şi s-a dispus respingerea cererii ca prematur formulată.
S-a reţinut că prematuritatea este o sancţiune procedurală ce intervine atât pentru neparcurgerea unei proceduri prealabile obligatorii, cât şi pentru încălcarea unui termen dilatoriu sau prohibitiv. Astfel, prematuritatea unei acţiuni se transpune într-o condiţionare a exerciţiului dreptului la acţiune sub aspect suspensiv sau într-o afectare a dreptului procesual de un termen cu caracter suspensiv.
Potrivit art. 4 din legea nr. 165/2013, dispoziţiile aceste legi se aplică cererilor formulate şi depuse, în termen legal, la entităţile învestite de lege, nesoluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor, precum şi cauzelor aflate pe rolul Curţii Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunţată în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Dispoziţiile Legii nr. 165/2013 prevăd mai multe etape administrative care trebuie urmate, pentru constituirea comisiilor precum şi pentru soluţionarea cererilor formulate.
Din economia dispoziţiilor art. 17 alin. (1) lit. a şi b, precum şi art. 21 – 26 din lege, rezultă că procedura de soluţionare a dosarului de despăgubire se finalizează prin validarea sau invalidarea, în tot sau în parte, de către Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor a deciziei entităţii învestite de lege, prin care s-a propus acordarea de despăgubiri.
Totodată, potrivit prevederilor art. 21 alin. 6 din Legea nr.165/2013, “evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisiei Naţionale şi se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu.”
Numai în situaţia în care dosarul este validat de către Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, aceasta emite o decizie de compensare prin puncte a imobilului preluat abuziv conform art. 21 alin. 9 din lege.
Potrivit art. 34 alin.1 din Legea 165/2013 „dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei centrale pentru stabilirea despăgubirilor vor fi soluţionate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepţia dosarelor de fond funciar, care vor fi soluţionate în termen de 36 de luni.”
Potrivit art. 35 alin. 2 din actul normativ menţionat în cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute de art. 34, persoana care se consideră îndreptăţită se poate adresa instanţei judecătoreşti prevăzute la alin. 1 în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluţionarea cererilor.
Faţă de dispoziţiile legale enunţate, instanţa a reţinut că acestea condiţionează exerciţiul dreptului la acţiune sub aspect suspensiv, în sensul că reclamantul se poate adresa instanţei doar după expirarea termenului de 60 de luni, pe care îl are Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor pentru a emite decizia de compensare prin puncte.
Aceeaşi concluzie rezultă şi din interpretarea Deciziei nr. 269/2014 a Curţii Constituţionale potrivit căreia prevederile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituţionale în măsura în care termenele prevăzute la art. 34 alin. (1) din aceeaşi lege nu se aplică şi cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor la data intrării în vigoare a legii.
Aşadar, termenul cu caracter suspensiv de 60 de luni reglementat de art. 34 alin. 1 din Legea 165/2013 se aplică doar cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, înregistrate pe rolul instanţelor ulterior intrării în vigoare a legii (20.05.2013) cum este prezenta speţă.
