obligaţie de a face – necompetenţă materială în raport de caracterul neevaluabil al obligaţiei de a face şi de calitatea de autoritate publică centrală a pârâtei


INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Galaţi la data de 15.09.2014, sub nr. 18418, reclamanta N.A. a solicitat obligarea pârâtei Regia Autonomă Registrul Auto Român la eliberarea omologării respectiv eliberării Certificatului de Autenticitate a autoturismului marca BMW X6 cu nr de şasiu …. şi poansonarea acesteia conform reglementărilor în vigoare, precum şi eliberarea cărţii de identitate a autoturismului menţionat
În motivare, reclamanta a arătat că în cursul lunii iunie 2010 a achiziţionat din Italia de la o persoană privată autoturismul second hand marca BMW X6 de culoare neagră, având nr de înmatriculare … iar la punctul de trecere a frontierei dintre Slovenia şi Croaţia, autoturismul a fost reţinut de autorităţile croate din cauza unor suspiciuni în credibilitatea actelor de identificare, iar ca urmare a cercetărilor s-a stabilit că autoturismul figurează în bazele internaţionale ca fiind furat din Italia.
Reclamanta a menţionat că atât autorităţile croate cât şi autorităţile române au efectuat cercetări în cauză însă s-a stabilit că este cumpărător de bună credinţă şi i s-a restituit automobilul, cu toate acestea, reclamanta menţionează că nu a putut înmatricula şi folosi automobilul
În drept, reclamanta a invocat dispoziţiile art. 1164 NCC, art. 1516 NCC şi următoarele, art. 194 NCPC.
Reclamantul a alăturat cererii sale înscrisuri (filele 6-29).
La data de 20.03.2015, pârâta Registrul Auto Român a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia necompetenţei materiale şi teritoriale şi a solicitat declinarea competenţei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti şi pe fond, în măsura în care instanţa nu poate stabili identitatea validă a autovehiculului, să respingă acţiunea ca nefondată.
În susţinerea excepţiei, pârâta a invocat faptul că faţă de obiectul acţiunii, respectiv obligaţie de a face, competentă este Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.
A invocat pârâta art. 205 alin 2 C.proc.civ., O.G. nr. 78/2000.

Prin sentinţa civilă nr. 1747/12.02.2015 pronunţată de Judecătoria Galaţi în dosarul nr. 18418/233/2014 a fost admisă excepţia de necompetenţă  teritorială şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 1 Bucureşti. S-a reţinut că faţă de obiectul litigiului – obligaţiei de a face – competenţa revine judecătoriei, conform dispoziţiilor art. 94 alin 1 lit h C.proc.civ.
Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 02.03.2015, sub numărul 20328/299/2015.
Pârâta a depus la dosar note scrise la data de 20.03.2015 f.5-10.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în temeiul art. 248 alin. (1) prin prisma excepţiei invocate din oficiu, instanţa constată următoarele:
În temeiul art. 94 alin 1 lit h C.proc.civ., judecătoria judecă în primă instanţă cererile privind obligaţiile de a face şi de a nu face neevaluabile în bani, indiferent de izvorul lor contractual sau extra contractual, cu excepţia celor date în competenţa altor instanţe, iar în temeiul art. 96 curtea de apel judecă în primă instanţă şi cererile în materie de contencios administrativ şi fiscal, potrivit legii speciale.
De asemenea, instanţa reţine că, potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său sau prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri, precum şi prin refuzul de efectuare a unei anumite operaţiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.”
Art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ prevede că litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora, de până la 5 miliarde lei, se soluţionează, în fond, de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora, mai mari de 5 miliarde lei, se soluţionează, în fond, de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege specială nu se prevede altfel.
În speţă, instanţa apreciază că obiectul cererii introductive nu se circumscrie unei obligaţii de a face cu caracter civil, potrivit art. 1073 C.civ. Astfel, petitele privind obligarea pârâtei la eliberarea certificatului de autenticitate şi eliberarea cărţii de identitate pentru autoturismul achiziţionat de reclamantă privesc obligaţia autorităţii de a emite acte administrative, iar petitul privind obligarea pârâtei la poansonarea seriei de caroserie reprezintă obligaţia de a efectua o anumită operaţiune tehnico-administrativă de către autoritatea publică.
Având în vedere cele menţionate mai sus, în temeiul art. 132 C.proc.civ., instanţa va admite excepţia necompetenţei materiale şi va declina soluţionarea cererii în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, pârâtul Registrul Auto Român fiind o autoritate publică centrală.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE

Admite excepţia necompetenţei materiale a instanţei.
Declină competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta N.A., cu domiciliul ales …. şi pe pârâta REGIA AUTONOMĂ REGISTRUL AUTO ROMÂN, cu sediul în Bucureşti, Calea Griviţei nr.391A, sector 1, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 25.03.2015.