Obligaţie de plată a preţului. Natura juridică. Daune cominatorii. Inadmisibilitate


Obligaţia de plată a preţului este o obligaţie de a da (de a plăti o sumă de bani), care se poate executa silit.

Daunele cominatorii sunt admisibile doar în cazul obligaţiilor a căror silită în natură este imposibilă, aşa cum sunt obligaţiile de a face sau de a nu face.

(Decizia nr. 418 din 18 martie 2002 – Secţia a V-a comercială)
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti – Secţia comercială, sub nr. 6538 din 11.07.2001, reclamanta S.C. “E.” S.A. a chemat-o în judecată pe pârâta S.C. “I.” S.R.L., solicitând pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună obligarea pârâtei să-şi execute obligaţiile de plată a preţului echipamentelor livrate şi la plata de daune cominatorii în cuantum de 2.000.000 lei pe zi de întârziere.

Prin Sentinţa civilă nr. 8172 din 25.10.2001, tribunalul a admis acţiunea şi a obligat-o pe pârâtă să-şi îndeplinească obligaţia contractuală de achitare a ratelor lunare, conform contractului de vânzare-cumpărare, sub sancţiunea plăţii de daune cominatorii de 2.000.000 lei pe zi de întârziere în executarea obligaţiei de plată a preţului.

Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că pârâta utilizează echipamentele cumpărate, dar refuză să plătească ratele şi a avut în vedere ca temei de drept dispoziţiile art. 969, 970 şi 1073 din Codul civil.

împotriva acestei soluţii, pârâta a declarat recurs, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă.

Dezvoltând motivul de recurs, recurenta a arătat că obiectul său de activitate este furnizarea de servicii, iar susţinerile intimatei că s-ar fi utilizat echipamentele trimise sunt neîntemeiate.

Sentinţa a mai fost criticată şi prin prisma faptului că dispozitivul acesteia nu poate fi pus în executare.

Recurenta a mai susţinut că, în speţă, este vorba despre o obligaţie de a da şi nu-i pot fi aplicabile prevederile referitoare la daunele cominatorii.

Intimata a depus întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca fiind temeinică şi legală.

Curtea, analizând actele dosarului şi faţă de motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9, urmează a admite recursul pentru următoarele considerente:

Daunele cominatorii sunt admisibile doar în cazul obligaţiilor a căror executare silită în natură este imposibilă, aşa cum sunt obligaţiile de a face sau de a nu face.

în speţă este vorba despre o obligaţie de a da, de a plăti o sumă de bani, şi care se poate executa silit.

Cât priveşte primul capăt al cererii de chemare în judecată, acesta este neîntemeiat, întrucât reclamanta are la dispoziţie o acţiune în pretenţii, şi nu o acţiune întemeiată pe o obligaţie de a face.

Pentru cele reţinute, sentinţa atacată a fost modificată în tot, iar acţiunea a fost respinsă, ca neîntemeiată.