Tribunalul Olt – Secţia Comercială, prin Încheierea din 3 noiembrie 2008, a respins cererea administratorului judiciar de plată a sumei de 30076 lei reprezentând onorariu şi cheltuieli de procedură, pe considerentul că nu există temei legal pentru acordarea respectivelor cheltuieli, chiar dacă au fost efectuate unele activităţi specifice, atâta timp cât sentinţa de deschidere a procedurii a fost modificată în recurs în sensul respingerii cererii.
Urmare a recursului formulat de administratorul judiciar, a fost casată încheierea din 3 noiembrie 2008 a Tribunalului Olt şi s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Obiectul reglementării art. 4 din Legea nr. 85/2006, îl reprezintă sursele financiare pentru acoperirea cheltuielilor necesare desfăşurării procedurii şi modul lor de utilizare.
Potrivit acestui text legal, două sunt sursele principale ale suportării cheltuielilor necesare procedurii insolvenţei, respectiv averea debitorului şi fondul de lichidare.
Din dispoziţiile legale de mai sus rezultă că această cerere de acordare a cheltuielilor, formulată de fostul administratorul judiciar trebuia soluţionată în raport cu debitorul, din averea căruia urmau să fie suportate aceste cheltuieli.
Atâta timp, cât cererea de deschidere a procedurii reglementată de fusese respinsă, administratorul judiciar nu-l mai reprezenta pe debitor, care trebuia conceptat şi citat de sine stătător, ceea ce în speţă nu s-a realizat .
