ONORARIU FIX ŞI VARIABIL AL PRACTICIANULUI ÎN
INSOLVENŢĂ. COMPETENŢA STABILIRII. ÎNTINDEREA
ONORARIULUI VARIABIL.
Art. 11 lit.c şi art.19 alin.2 din Legea nr.85/2006
Art.37 din OUG nr.86/2006
Judecătorul sindic este competent să numească
practicianul în insolvenţă şi să-i stabilească onorariul, însă aceste
măsuri au caracter provizoriu şi ele îşi produc efectele numai
până când comitetul creditorilor îşi exercită atribuţiile la care se
referă art.19 din Legea insolvenţei.
(Decizia nr.191/R/C din 2 martie 2007)
Prin cererea formulată la 15 martie 2006, creditoarea S.C.
„O.L.I.” S.R.L. Albeşti de Argeş a solicitat deschiderea procedurii
reorganizării judiciare şi a falimentului faţă de debitoarea S.C. „S.” S.A.
Curtea de Argeş şi angajarea răspunderii patrimoniale a organelor de
conducere ale acestei societăţi.
În motivare creditoarea a arătat că are faţă de debitoare o
creanţă certă, lichidă şi exigibilă, care depăşeşte cu mult pragul prevăzut
de lege, iar încercarea sa de executare silită nu s-a putut materializa, aşa
încât sunt îndeplinite cerinţele art.36 şi următoarele din Legea
nr.64/1995.
În ceea ce priveşte cel de-al doilea capăt de cerere s-a susţinut
că sunt îndeplinite cerinţele art.137 din actul normativ precitat.
Pronunţând sentinţa comercială nr.642/F/2006 – după
deschiderea procedurii – judecătorul sindic al Tribunalului Comercial
Argeş a dispus trecerea debitoarei la faliment, dizolvarea acesteia, a
confirmat administratorul judiciar în calitate de lichidator, păstrându-i
onorariul fix şi stabilind şi un onorariu de 12% din vânzări. Instanţa a
luat şi celelalte măsuri prevăzute de lege.
Prin sentinţa comercială nr.94/F/2007, a respins contestaţiile
la tabelul preliminar, contestaţii formulate de debitoare prin
administratorul special, împotriva creanţelor înscrise pentru D.G.F.P.
Argeş, S.C. „O.L.I.” S.R.L., S.C. „T.D.” S.R.L. şi AVAS Bucureşti.
Împotriva sentinţei nr.642/2006 a formulat recurs creditoarea
D.G.F.P. Argeş, criticând-o pentru motivul prev.de art.304 pct.9 Cod
pr.civilă, cale de atac ce a fost respinsă de Curtea de Apel Piteşti prin
decizia nr.191/R-C/2007.
Împotriva sentinţei nr.94/F/2007 a formulat recurs
debitoarea S.C. „S.” S.A. – prin administratorul judiciar, cale de atac a
cărei soluţionare nu se afla în stare de judecată, aşa încât, în conformitate
cu dispoziţiile art.165 din Codul de procedură civilă, s-a apreciat că se
impune disjungerea ei şi fixarea unui alt termen, în cadrul aceluiaşi dosar,
în conformitate cu prevederile art.8 din Legea nr.85/2006.
Este adevărat că, potrivit art.19 alin.2 din Legea nr.85/2006,
„la recomandarea comitetului creditorilor, în cadrul primei şedinţe a
adunării creditorilor sau ulterior, creditorii care deţin cel puţin 50% din
valoarea totală a creanţelor pot decide desemnarea unui administrator
judiciar/lichidator, stabilindu-i şi remuneraţia”.
Potrivit art.11 lit.c din acelaşi act normativ, printre atribuţiile
judecătorului sindic se numără şi acelea de a desemna dintre practicienii
în insolvenţă administratorul judiciar provizoriu sau lichidatorul, până la
înlocuirea sa de către adunarea creditorilor, stabilindu-i acestuia nu numai
atribuţiile, dar şi remuneraţia.
Interpretarea celor două texte, aparent contradictorii, nu
poate fi decât în sensul că judecătorul sindic este competent să numească
practicianul în insolvenţă şi să-i stabilească onorariul, aşa cum este el
definit de art.37 din OUG nr.86/2006, măsuri care au însă un caracter
provizoriu şi ele îşi produc efectele numai până când comitetul
creditorilor îşi exercită atribuţiile la care se referă art.19 din Legea
insolvenţei.
Faptul că în sentinţa criticată judecătorul sindic nu a
menţionat expres caracterul provizoriu al tuturor măsurilor dispuse, nu
poate impune concluzia că ele ar fi definitive, iar procedura insolvenţei
nu poate rămâne în nelucrare, în măsura în care comitetul creditorilor nu
înţelege să-şi exercite drepturile şi obligaţiile.
Sub acest aspect, aşadar, se apreciază că judecătorul sindic nu
şi-a depăşit competenţele stabilite de lege, iar măsurile luate de acesta,
sub aspectul stabilirii administratorului judiciar şi a onorariului cuvenit
acestuia, onorariu care cuprinde şi o componentă variabilă, au caracter
provizoriu.
Referitor la cea de-a doua critică, ce priveşte întinderea
onorariului de succes, se apreciază că nici ea nu poate fi primită.
Ordinul Ministrului Finanţelor Publice are valoarea unei
reglementări cu caracter intern, el nu a fost emis de unul din organele
legislative, şi stabileşte conduita pe care organele fiscale, atunci când îşi
exercită atribuţiile stabilite de art.19 din Legea nr.85/2006, trebuie să o
adopte.
Prin acest ordin nu s-a adăugat nici Legii nr.85/2006 şi nici
prevederilor OUG nr.86/2006 şi, de altfel, nici nu ar fi posibil în raport
de normele constituţionale şi cele ale Legii nr.24/2001, aşa încât
judecătorul sindic nu a încălcat o normă legală, apreciind în mod
provizoriu asupra unui onorariu de succes de 12%.
Pentru toate aceste considerente, s-a apreciat că este nefondat
recursul creditoarei D.G.F.P. Argeş şi, în baza art.312 alin.1 Cod
pr.civilă, a fost respins.
