Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Mizil la data de 22.08.2016 sub nr…..2016, reclamanta DNC a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâtul DV, ca prin hotărârea ce o va pronunţa, pârâtul să fie evacuat temporar din locuinţă, obligarea acestuia la păstrarea unei distanţe de cel puţin 10 m faţă de reclamantă şi faţă minora DGV. A mai solicitat reclamanta ca instanţa să se pronunţe cu privire la faptul că, în cazul în care minora doreşte, pârâtul să poată avea contact vizual cu minoră, dar numai în prezenţa reclamantei, precum şi cu privire la încuviinţarea contactului telefonic al pârâtului cu fiica sa minoră.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a învederat instanţei că pârâtul are o atitudine violentă faţă de ea şi minoră, agresând-o fizic şi verbal. Arată reclamanta că pârâtul a ameninţat-o chiar şi cu moartea şi simte un pericol permanent, atât pentru ea cât şi pentru minoră. De asemenea, a susţinut reclamanta că pârâtul are unde sa locuiască – la mama sa DA
În drept, au fost invocate dispoziţiile Legii nr.217/2003 şi Legea nr. 25/2012.
În dovedirea cererii au fost depuse la dosarul cauzei, în copie vizată conform cu originalul, certificatul de naştere al minorei DGV (fila 7), cărţile de identitate ale părţilor şi certificatul de căsătorie al părţilor.
În susţinerea cererii nu au fost solicitate probe.
Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru în conformitate cu disp. art 26 al.2 din Legea nr. 217/2003.
Fiind legal citat, pârâtul nu a depus întâmpinare, dar s-a prezentat personal în faţa instanţei, fiind asistat de avocat desemnat din oficiu, potrivit art. 27 al.4 din Legea nr. 217/2003.
În cauză a fost încuviinţată şi administrată proba cu înscrisuri.
Analizând cererea formulată de reclamantă, instanţa a constatat următoarele:
Potrivit art.23 al.1 din legea nr. 217/2003 privind prevenirea şi combaterea violenţei în familie, persoana a cărei viaţă, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violenţă din partea unui membru al familiei poate solicita instanţei ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecţie.
Instanţa a apreciat că textul de lege incident indică faptul că cererea de emitere a unui ordin de protecţie vizează o stare de pericol iminent, determinată de acte de violenţă grave şi actuale exercitate chiar de către un membru al familiei şi care reclamă o intervenţie urgentă din partea autorităţilor statului pentru protejarea celorlalţi membri.
În acest sens, instanţa a apreciat că trebuie avut în vedere faptul că, măsurile instituite prin actul normativ nu vizează orice formă de conflict între membrii unei familii, ordinul de protecţie neputând fi utilizat drept o metodă pentru reglarea diverselor nemulţumiri sau neînţelegeri între aceştia, având ca unică finalitate obţinerea evacuării rapide a unei persoane din domiciliu. Din această perspectivă, instanţa reţine că potrivit art. 249 C.pr.civ. sarcina probei incumbă celui care susţine o anumită situaţie de fapt sau existenţa unui anumit drept înaintea instanţei. Prin urmare, simpla susţinere a exercitării unor acte de violenţă, în lipsa unor mijloace de probă care să ateste o existenţa unei stări de pericol iminent, care să atragă incidenţa procedurii speciale a emiterii unui ordin de protecţie, nu poate fi primită de instanţă.
În speţă, instanţa a constatat că pârâtul DV este soţul reclamantei DNC şi locuiesc împreună în apartamentul situat în Mizil, str. ……, judeţul Prahova.
Potrivit art. 23 din Legea 217/2003 privind prevenirea şi combaterea violenţei în familie, persoana a cărei viaţă, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violenţă din partea unui membru de familie poate solicita instanţei ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecţie, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu una sau mai multe măsuri, obligaţii sau interdicţii(…). Aşadar, pentru a emite un astfel de ordin, instanţa trebuie să constate ca fiind îndeplinite cumulativ următoarele trei condiţii: să existe un act de violenţă în familie; actul de violenţă să provină din partea unui membru de familie; viaţa, integritatea fizică sau psihică ori libertatea victimei să fie pusă în pericol de actul de violenţă.
În ceea ce priveşte prima condiţie, potrivit Legii nr.217/2003, la art.3 al.1 legiuitorul înţelege prin „violenţă în familie” orice acţiune sau inacţiune intenţionată, cu excepţia acţiunilor de autoapărare ori de apărare, manifestată fizic sau verbal, săvârşită de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiaşi familii, care provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferinţe fizice, psihice, sexuale, emoţionale ori psihologice, inclusiv ameninţarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate.
Prin cererea de chemare în judecată reclamanta a susţinut că pârâtul are un comportament violent, manifestat în mod curent, mai ales la data de ……, când a fost lovită puternic. În acest sens, instanţa reţine că, deşi reclamanta nu a administrat probe pe acest aspect, pârâtul a recunoscut în şedinţă publică comportamentul său violent şi necorespunzător faţă de soţia sa, atât fizic, cât şi verbal, motivând că neînţelegerile s-ar datora faptului că, timp de o lună, nu a avut de lucru iar reclamanta îi reproşa acest lucru. A mai arătat reclamanta (iar pârâtul nu a contestat) că minora a asistat de mai multe ori, în decursul timpului, la violenţele exercitate de pârât asupra sa.
Analizând susţinerile părţilor şi probele administrate în cauză, instanţa apreciază că acţiunile pârâtului pot fi calificate drept acte de violenţă în familie, aşa cum sunt definite în Legea nr.217/2003 sub forma prevăzută de art.4 la lit.c din actul normativ menţionat – prin lovire, îmbrâncire, trântire.
Referitor la cea de-a doua condiţie, potrivit Legii nr.217/2003, la art. 5 lit.a, prin „membru de familie” care exercită acte de violenţă în familie se înţelege şi ascendenţii şi descendenţii, fraţii şi surorile, copiii acestora, precum şi persoanele devenite prin adopţie, potrivit legii, astfel de rude. Coroborând dispoziţii legale cu copiile actelor de stare civilă, instanţa constată condiţia îndeplinită, pârâtul fiind soţul reclamantei şi tatăl minorei DGV.
În ceea ce priveşte cea de-a treia condiţie, instanţa a apreciat că prin comportamentul violent al pârâtului – dovedit prin susţinerile reclamantei şi recunoaşterea pârâtului, integritatea fizică a reclamantei şi a minorei poate fi pusă în pericol de posibile acte de violenţă ce pot fi săvârşite de DV asupra lor.
Drept urmare, constatând că în cauză sunt îndeplinite cumulativ cele trei condiţii pentru emiterea unui ordin de protecţie, instanţa a admis cererea reclamantei, a dispus evacuarea temporară a pârâtului DV din imobilul situat în str……judeţul Prahova şi l-a obligat pe pârât să păstreze o distanţă minimă faţă de imobilul în care locuiesc soţia sa şi minora DGV.
Instanţa nu a admis celelalte cereri formulate de reclamantă, întrucât a apreciat că acestea nu vizează acte de violenţă care să creeze o stare de pericol pentru reclamantă şi pentru minora DGV, respectiv să le pună acestora în pericol viaţa, sănătatea, integritatea fizică, psihică ori libertatea.
Totodată, instanţa a dispus ca onorariul pentru apărătorul din oficiu, în cuantum de 260 lei, să fie avansat către Baroul Prahova din fondurile Ministerului Justiţiei.
În baza art. 453 C.pr.civ., partea care pierde procesul poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecata numai la cererea părţii adverse, iar în prezenta cauză, instanţa a luat act că reclamanta nu a solicitat obligarea pârâtului la plata vreunei cheltuieli.
