Prin cererea intregistrata pe rolul instantei Jud. Sector 6 creditoarea SC T.C.E in contradictoriu cu debitoarea SC M.Q.I a solicitat instantei de judecata ca, prin hotararea ce se va pronunta sa dipsuna emiterea unei ordonante de plata pentru suma de 4500 euro reprezentand contravaloarea facturilor fiscale .
In aparare, intimata a precizat faptul ca, fata de pretentiile reclamantei, intr-un prim aspect se impune sa se constate inadmisibilitatea cererii de emitere a unei oronante de plata, intrucat la cererea de emitere a ordonanţei de plată creditoarea nu a ataşat nici o dovadă a comunicării somaţiei expediate în condiţiile prevăzute de art. 1015 alin.1 C.pr. civ., ceea ce face ca cererea astfel formulată să fie inadmisibilă.
Creditoarea reclamanta a atasat o notificare urmata de o confirmare de primire care demonstreaza faptul ca aceasta nu a fost niciodata adusa la cunostinta intimatei, ceea ce confera un caracter inadmisibil actiunii, prin neacoperirea procedurii prealabile a disp. art. 1015 alin.1 Cpc. Faptul ca reclamanta face dovada achitarii din partea intimatei a unei facturi, nu acopera aceasta procedura prealabila si nici o recunoastere a creantei. Nu in ultimul rand, procedura prealabila indicate cu titlu imperativ de art. 1015 alin.1 Cpc nu poate fi acoperita nici de inregistrarea convorbirilor depuse in probatiune. In urma acestor precizari, intimata a solicitat in principal respingerea actiunii ca inadmisibila.
In subsidiar, intimata a solicitat sa se constate caracterul nefondat al cererii de chemare in judecata
- In primul rand, acţiunea creditoarei ridică probleme ce nu pot fi dezlegate pe calea procedurii speciale a ordonanţei de plată şi necesită suplimentarea probatoriului specific dreptului comun, aspect aratat de reclamanta insesi, prin probele pe care intelege sa isi sustina cauza.
Procedura ordonanţei de plată, aşa cum apare reglementată de art. 1014 şi următoarele din C.proc.civ., este o procedură specială, simplificată şi accelerată, pentru recuperarea creanţelor ale căror caracter cert, lichid şi exigibil rezultă din înscrisurile ataşate dosarului.
Potrivit art. 1014 C.proc.civ., procedura ordonanţei de plată poate fi folosită de orice creditor care deţine o creanţă certă, lichidă şi exigibilă constând în obligaţii de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist şi o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege.
Textul de lege menţionat stabileşte cadrul general de admisibilitate a cererii de emitere a unei ordonanţe de plată. În temeiul acestui text de lege, instanţa este datoare să verifice dacă pretenţia dedusă judecăţii constă în plata unei sume de bani, creanţa creditorului este certă, lichidă şi exigibilă, precum şi dacă izvorul acestei creanţe este reprezentat de un contract civil constatat printr-un înscris însuşit de părţi.
Potrivit art. 1020 alin. 2 C.Pr.Civ., în cazul în care apărările de fond formulate de debitor presupun administrarea altor probe, iar acestea ar fi admisibile, în procedura de drept comun, instanţa va respinge cererea creditorului privind ordonanţa de plată prin încheiere.
Astfel, în cauză, debitoarea contesta creanţa si menţioneaza că este necesară administrarea altor probe, în condiţiile în care intre cele doua societati nu au existat relatii contractuale in sensul celor indicate de art.1014 alin.1 Cpc.
Odata ce reclamanta intelege sa adminsitreze în prezenta cauza probe cu integistrari ale convorbirilor si alte documente care nu atesta existenta unui raport juridic civil de tipul unui contract si intimata are de administrat probe cu inscrisuri si cu martori, care sa ateste ce persoana anume aducea marfa, in ce conditii, ce raporturi avea cu societatea intimata- probe care nu se pot administra pe calea ordonantei de plata.
Reclamanta precizeaza ca intre cele doua societati a existat o colaborare- nu precizeaza in baza a ce document are reprezentarea acestei colaborari.
De asemenea, descrie obiectul de activitate constand in transportul de legume si fructe in baza unei comenzi ferme– insa nu depune dovada acestor comenzi ferme- in realitate, subscrisa nu a initiat niciodata o comanda de nicio natura reclamantei- firma reclamanta aducea marfa in punctul de lucru din A.. prin interpusi- unul dintre acestia era un angajat al subcrisei care, la momentul la care aducea marfa – fara comanda, fara termen, fara sa ma anunte in prealabil, fara sa platesc vreun avans- primeam marfa si o plateam.
Nu exisa nicio comanda telefoica si nici prin alt mijloc- pur si simplu aducea marfa la libera alegere, fara vreo discutie prealabila.
De altfel, documentele de transport dovedesc ca subscrisa nu are nicio implicare in comanda, transport, etc.
Avizul de insotire al marfurilor este un formular cu regim special care trebuie sa cuprinda informatii cu privire la furnizor, cumparator, datele de identificare a marfurilor (tip, cantitate, pret si valoare, dupa caz), date despre mijlocul de transport, semnatura expeditorului- reclamanta nu a depus un astfel de document care sa ateste ca subscrisa initia vreo comanda pe care o onora reclamanta.
- Documentatia depusa priveste un raport juridic dintre reclamanta si alta societate.
CMR –ul este destinat exclusiv transportului de marfuri cu autovehicule rutiere, (containerele si suprastructurile modulare nu sunt considerate vehicule). Scrisoarea de transport (CMR), constituie dovada materiala a conditiilor prevazute in contractul de transport in traficul rutier intern si international de marfuri, precum si dovada primirii marfii de catre transportator.- astfel ca, nu reprezinta un act care sa probeze ca subscria initia vreo comanda.
- Nu in ultimul rand, facturile emise de către creditoare nu au fost acceptate în mod expres la plată, prin semnătură.
Astfel, facturile invocate de către creditoare în susţinerea pretenţiilor sale, care nu au fost însuşite de către debitor, întrucât acestea nu cuprind nicio semnătură de primire, nu dovedesc, doar prin ele însele, raporturile juridice existente între părţi, şi, pe cale de consecinţă, nici asumarea de către debitor a obligaţiei de a plăti sumele evidenţiate în facturi, în lipsa altor înscrisuri, cum ar fi, de exemplu, contractul de furnizare în baza căruia au fost emise facturile.
În consecinţă, în lipsa unui contract încheiat între părţi, suma evidenţiată în facturile emise de către creditoare, dar care nu au fost acceptate în mod expres la plată de către debitor, nu constituie o creanţă certă, fiind necesare alte probe admisibile pe calea dreptului comun pentru a se stabili cu certitudine dacă debitorul a beneficiat sau nu de serviciile furnizate de creditoare. ( In acelasi rationament s-a pronuntat si Tribunalul Specializat Cluj in Incheierea civila nr. 283/2020 in Dos. Nr. 1084/1285/2019)
Fata de apararile inimatei debitoare, instanta respinge cererea de chemare in judecata a creditoarei SC T.C.E. prin S.civ. nr. 3545/2022 ramasa definitiva
