Potrivit art. 581 din Codul de procedură civilă, “Instanţa va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări”. Calea ordonanţei preşedinţiale este admisibilă, deşi conduce la luarea unei măsuri definitive, în cazul în care se urmăreşte înlăturarea unui act abuziv, cum este fapta pârâtei de a ocupa fără drept spaţiile comune şi de acces, respectiv scara principală şi de incendiu, şi de a desfiinţa conductele traseului de încălzire centrală.
(Decizia nr. 731 din 15 mai 2002 – Secţia a Vl-a comercială)
Prin acţiunea înregistrată la 7.01.2002, reclamanta S.C. “M.” S.A. a chemat-o în judecată pe pârâta S.C. “K.” S.R.L., solicitând instanţei obligarea pârâtei să desfiinţeze lucrările de construcţie neautorizate şi să refacă conductele traseului de încălzire desfiinţat fără drept.
Prin Sentinţa civilă nr. 1355 din 7.02.2002, Tribunalul Bucureşti a admis excepţia de inadmisibilitate şi a respins cererea de ordonanţă preşedinţială ca inadmisibilă, reţinând că în cauză nu este îndeplinită condiţia urgenţei. Astfel, tribunalul arată că pârâta a executat lucrările de amenajare în holul comun al blocului, în august 2000, iar acţiunea reclamantei a fost promovată la 7.01.2002, iar cu Adresa nr. 105 din 26.10.2001, pârâta a făcut dovada că şi-a manifestat disponibilitatea de a remedia situaţiile tehnice apărute.
împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta, arătând în motivare următoarele:
– Cererea tinde la stoparea actelor abuzive ale pârâtei şi readucerea spaţiului la starea iniţială, întrucât modul de blocare constituie un iminent pericol, aşa cum s-a stabilit prin adresele nr. 53628/2000 a Direcţiei de control, serviciul disciplină în construcţii şi nr. 326971 din 12.12.2001 a Ministerului de Interne – Brigada de pompieri.
– Urgenţa în luarea acestor măsuri o constituie starea de pericol în care se află în prezent imobilul, persoanele şi bunurile din incintă, datorită ocupării abuzive a părţilor comune şi a scării de incendiu. De asemenea, şi măsura desfiinţării conductei de încălzire prejudiciază persoanele din clădire.
Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a Vl-a comercială a admis recursul, a casat sentinţa civilă recurată şi a trimis cauza aceleiaşi instanţe, spre rejudecare, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit art. 581 din Codul de procedură civilă, “Instanţa va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări”.
Condiţiile de admisibilitate ale cererii sunt urgenţa, vremelnicia şi neprejudecarea fondului. Totodată, calea ordonanţei preşedinţiale este admisibilă, deşi conduce la luarea unor măsuri definitive, în cazul în care se urmăreşte înlăturarea unui act abuziv, cum este fapta pârâtei de a ocupa fără drept spaţiile comune şi de acces, respectiv scara principală şi de incendiu, şi de a desfiinţa conductele traseului de încălzire centrală.
în mod greşit, s-a apreciat de instanţa de fond că în speţă nu este îndeplinită condiţia de urgenţă, câtă vreme din adresele invocate de recurentă şi din ansamblul probator administrat a rezultat că pârâta a efectuat lucrări de construcţii, prin blocarea căii de acces şi a evacuării de pe scara principală, fiind schimbată destinaţia principală, fără a se fi obţinut avizul de prevenire şi stingere a incendiilor.
Urgenţa este astfel dovedită de pericolul la care sunt expuse persoanele din clădire şi imobilul în întregul său, fiind irelevantă data promovării cererii în raport de data execuţiei lucrărilor, starea de pericol fiind permanentă.
Faptul că pârâta şi-ar fi manifestat, în scris, disponibilitatea de a remedia situaţia creată este irelevant faţă de situaţia de fapt care persistă.
