Judecătorul nu este ţinut de titlul dat cererii, ci de conţinutul şi de temeiurile juridice corect indicate.
Art. 403 alin. 4 din condiţionează admisibilitatea unei suspendări provizorii de existenţa unei cereri de suspendare formulate în temeiul art. 300 din Codul de procedură civilă.
Executarea silită poate privi atât bunuri mobile sau imobile, cât şi sume de bani, iar împrejurarea că s-a renunţat la una din formele de nu înseamnă că s-a renunţat la orice formă de executare sau la însuşi dreptul pretins.
(Sentinţa nr. 77 din 28 iunie 2002 – Secţia a V-a comercială)
Prin cererea înregistrată pe rolul instanţei sub nr. 1070 din 18.06.2002, reclamanta A.N.S.V.M. l-a chemat în judecată pe pârâtul C.T., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să dispună suspendarea executării silite începute în temeiul Sentinţei civile nr. 4772 din 7.06.2001, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia comercială în Dosarul nr. 9567/2000, până la soluţionarea recursului în temeiul art. 300, 403, 581 şi art. 582 din Codul de procedură civilă. Temeiul de drept a fost precizat la 27.06.2002, indicându-se art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă.
în motivarea cererii, reclamanta a arătat că, prin Decizia nr. 3902 din 5.06.2002, Curtea Supremă de Justiţie a casat decizia pronunţată în recurs de către Curtea de Apel Bucureşti, cauza a fost trimisă spre rejudecare aceleiaşi instanţe, iar executarea silită a continuat împotriva reclamantei. S-a susţinut în continuare că părţile sociale ale reclamantei la S.C. “R.” S.R.L. sunt bunuri insesizabile, iar această societate este o piaţă secundară de capital organizată şi supravegheată de C.N.V.M.
Argumentul major invocat de reclamantă pentru admiterea cererii formulate este bazat pe faptul că întreaga piaţă de tranzacţionare a valorilor mobiliare este monitorizată de A.N.S.V.M., iar stoparea activităţii acesteia conduce la blocaje de informaţii, la dispariţia confidenţialităţii tranzacţiilor, la neîndeplinirea obligaţiei legale de informare a pieţei, cu privire la oferte publice şi achiziţii, şi conduce la pierderi importante de capital de către terţe persoane.
Reclamanta a anexat cererii certificatul emis de Curtea Supremă de Justiţie -Secţia comercială în Dosarul nr. 9272/2001, copia sentinţei civile – titlu executoriu, adresa emisă de Biroul Executori Judecătoreşti B.R.B. în Dosarul nr. 476/2001 către S.C. “R.” S.R.L., adresa emisă de acelaşi birou de executori către reclamantă, privitoare la continuarea executării silite prin poprire, încheierea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti pronunţată în Dosarul nr. 10510/2001, somaţie, statutul C.N.V.M. şi alte acte.
La 21.06.2002, pârâtul depune la dosar întâmpinare, prin care solicită respingerea cererii ca nefondată, întrucât a fost reluată numai executarea prin poprire, nu şi executarea asupra bunurilor mobile. Pârâtul mai arată că reclamanta nu poate invoca vătămarea unui drept, coroborat cu un interes legitim, în condiţiile continuării executării silite prin poprire, iar susţinerile reclamantei se referă exclusiv la executarea silită mobiliară. Pârâtul mai invocă dispoziţiile şi efectele Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 151/2001.
Pârâtul invocă dispoziţiile din Regulamentul nr. 4/2000 emis de C.N.V.M. şi art. 4, art. 6 lit. d) din Legea nr. 52/1994 şi arată că reclamanta debitoare cu intenţie şi vinovăţie s-a pus în poziţia de a nu respecta nici un fel de obligaţie legală.
Pârâtul a anexat copie cu privire la starea financiară a reclamantei şi extras din recursul în anulare, precum şi actele normative invocate.
Curtea, faţă de excepţiile invocate şi având în vedere prevederile art. 137 din Codul de procedură civilă, s-a pronunţat mai întâi asupra excepţiilor invocate de către pârât la 27.06.2002.
Excepţia lipsei competenţei materiale a fost respinsă, întrucât reclamanta şi-a întemeiat în drept cererea pe dispoziţiile art. 300, art. 403 alin. 4 şi art. 581 din Codul de procedură civilă, iar faptul că şi-o intitulează cerere de suspendare a executării silite nu poate avea nici o relevanţă. Judecătorul nu este ţinut de titlul dat cererii, ci de conţinutul şi de temeiul juridic indicat, precum şi de înscrisurile ce însoţesc cererea de chemare în judecată. Aşadar, instanţa se consideră legal învestită cu o cerere de ordonanţă preşedinţială întemeiată pe dispoziţiile legale mai sus arătate. înscrisurile depuse de reclamantă în susţinerea acţiunii formulate se referă inclusiv la executarea silită prin poprire, aşa că apărările pârâtului pe acest aspect urmează a fi înlăturate.
Concluzionând, a rezultat că reclamanta a învestit instanţa cu o cerere de ordonanţă preşedinţială, prin care cere suspendarea provizorie a executării hotărârii recurate, până la soluţionarea de către instanţă a cererii de suspendare, formulată în temeiul art. 300 din Codul de procedură civilă.
Excepţia prematurităţii a fost şi aceasta respinsă, întrucât art. 403 alin. 4 condiţionează admisibilitatea unei cereri de suspendare provizorie de existenţa unei cereri de suspendare formulate în temeiul art. 300 din Codul de procedură civilă. Cât priveşte regularitatea formulării acestei din urmă cereri şi existenţa sau inexistenţa unui dosar de recurs pe rolul acestei instanţe, urmează a se pronunţa instanţa învestită cu soluţionarea cererii de suspendare întemeiată pe dispoziţiile art. 300 din Codul de procedură civilă şi care formează obiectul Dosarului nr. 1137/2002, aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a V-a comercială. în prezenta cerere de ordonanţă preşedinţială, instanţa nu se poate pronunţa decât în limitele acţiunii cu care a fost învestită pentru că, dacă ar proceda altfel, ar încălca principiul disponibilităţii.
Şi excepţia lipsei de obiect a fost respinsă, întrucât reclamanta a învestit instanţa cu o cerere de suspendare provizorie a executării sentinţei recurate, iar executarea silită poate privi atât bunuri mobile sau imobile, cât şi sume de bani, iar împrejurarea că s-a renunţat la una din formele de executare nu înseamnă că s-a renunţat la orice formă de executare sau la însuşi dreptul pretins şi nu înseamnă că pârâtul nu poate face o nouă cerere de încetare a executării silite.
Cât priveşte fondul cauzei, cererea reclamantei a fost admisă, întrucât aceasta a făcut dovada că are înregistrată o cerere de suspendare a executării hotărârii până la soluţionarea recursului şi a depus cauţiunea stabilită de instanţă. Pe de altă parte, în situaţia în care cererea de suspendare ce formează obiectul Dosarului nr. 1137/2002 al acestei instanţe ar fi respinsă, pârâtul va putea cere să se îndestuleze din cauţiunea consemnată în prezentul dosar pentru prejudiciile suferite ca urmare a suspendării provizorii.
NOTĂ:
Hotărârea a rămas irevocabilă prin respingerea recursului prin Decizia nr. 7529 din 10.12.2002, pronuntată de Curtea Supremă de Justitie în Dosarul nr. 1895/2002.
