Codul civil de la 1864 se referă la partajul de proprietate; partajul de folosinţă este permis doar urmare a acordului copărtaşilor, dar şi în această ipoteză, coproprietarii decid (sau solicită) să se partajeze folosinţa bunului comun, asupra căruia poartă dreptul lor de proprietate concurent, iar nu bunuri pe care doar le folosesc, fără a putea pretinde drept de proprietate asupra acestora.
Dovada dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile se face prin înscrisurile prevăzute de lege, eventual înscrierea în cartea funciară, cu valoarea stabilită de lege la data acordului de voinţă asupra dobândirii bunului ori a săvârşirii altor fapte juridice concludente.
Aşadar, nu fac dovada proprietăţii nici certificatul de moştenitor (suprafeţele partajate de altfel nu corespund cu cele relevate în cuprinsul acestuia), nici adeverinţele de registru agricol, nici declaraţiile martorilor şi nici actele sub semnătură privată care nu îmbracă forma solemnă prevăzută de lege.
Dovada dreptului de proprietate al autorului asupra bunurilor ce compun masa succesorală este esenţial a fi administrată de cel care invocă o atare apartenenţă, în speţă reclamantele.”
DECIZIA CIVILĂ Nr. 140/A/1.04.2015
Prin sentinţa civilă nr. 485 din 18.09.2014, pronunţată de Judecătoria Târgu Lăpuş în dosar nr. 893/319/2011 s-a admis în parte cererea reclamantelor Ş E, P R, Ş P şi Ş V, în contradictoriu cu pârâta G R.
S-a constatat că reclamantele Ş E, P R, Ş P şi Ş V deţin în indiviziune cota de 7/8 parte, iar pârâta G R deţine cota de 1/8 parte din: casa de locuit, anexele gospodăreşti şi terenul aferent construcţiilor în suprafaţă de 1.400 mp, imobile situate în intravilanul localităţii Izvoarele, nr.23 comuna Cerneşti, judeţ Maramureş, şi din terenul agricol în suprafaţă totală de 79.500 mp, situate în extravilanul localităţii Izvoarele, comuna Cerneşti, judeţ Maramureş, proprietăţi extratabulare, cuprinse la punctele b-1 şi b-2 în certificatul de moştenitor nr. 131/2009 emis de pe urma defunctului Ş Z de BNP Radu A. Podeleanu.
S-a dispus sistarea indiviziunii asupra cotei de 7/8 parte, deţinută de reclamantele Ş E, P R, Ş P şi Ş V, şi asupra cotei de 1/8 parte, deţinută de pârâta G R, din imobilele în cauză după cum urmează:
S-a atribuit în indiviziune reclamantelor Ş E, P R, Ş P şi Ş V, casa de locuit şi anexele gospodăreşti situate în intravilanul localităţii Izvoarele, nr.23 comuna Cerneşti, judeţ Maramureş, în valoare de 99.260 lei, identificate prin expertiza judiciară în construcţii întocmită de expert tehnic M V, care face parte integrantă din sentinţă.
S-a atribuit în indiviziune reclamantelor Ş E, P R, Ş P şi Ş V, terenurile evidenţiate în Lotul nr.2 din varianta de partaj redată în Anexele nr. C 4.1 – C 4.5 ale raportului de expertiză tehnică judiciară topografică întocmit în cauză de către expert B I, depus la termenul din 27.06.2013, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, în valoare totală de 81.297 lei, după cum urmează: ,,Acasă, Coastă, După Râu’’ – în suprafaţă de 17.287 mp şi valoare totală de de 7.931 lei, evidenţiat în Anexa nr. C 4.1; ,,Hudeni, După Râu, La Rusca’’ – în suprafaţă de 14.055 mp şi valoare totală de 5.495 lei, evidenţiat în Anexa nr. C 4.1; ,, După Râu’’ – în suprafaţă de 853 mp şi valoare de 256 lei, evidenţiat în Anexa nr. C 4.1; ,, Hanzi (Broscărie)’’ – în suprafaţă de 65.499 mp şi valoare de 39.302 lei, evidenţiat în Anexa nr. C 4.2; ,, Valea Mare’’ – în suprafaţă de 13.863 mp şi valoare de 3.799 lei, evidenţiat în Anexa nr. C 4.3; ,, Poienile Bobului’’ – în suprafaţă de 23.861 mp şi valoare de 14.317 lei, evidenţiat în Anexa nr. C 4.3; ,, Rântaş’’ – în suprafaţă de 2.879 mp şi valoare de 2.303 lei, evidenţiat în Anexa nr. C 4.4; ,, Rusurănescu’’ – în suprafaţă de 2.688 mp şi valoare de 2.150 lei, evidenţiat în Anexa nr. C 4.4; ,, Sub Rântaş’’ – în suprafaţă de 332 mp şi valoare de 232 lei, evidenţiat în Anexa nr. C 4.5;” Şatra’’ – în suprafaţă de 7.187 mp şi valoare de 5.032 lei, evidenţiat în Anexa nr. C 4.5;
S-a atribuit pârâtei G R, terenurile evidenţiate în Lotul nr.1 din varianta de partaj redată în Anexele nr. C 4.1 – C 4.5 ale raportului de expertiză tehnică judiciară topografică întocmit în cauză de către expert B I, depus la termenul din 27.06.2013, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, în valoare totală de 12.364 lei, după cum urmează: ,,Acasă, Coastă, După Râu’’ – în suprafaţă de 2.463 mp şi valoare totală de de 985 lei, evidenţiat cu haşură de culoare albastră în Anexa nr. C 4.1; ,,Hudeni, După Râu, La Rusca’’ – în suprafaţă de 2.008 mp şi valoare totală de 1.205 lei, evidenţiat cu haşură de culoare albastră în Anexa nr. C 4.1; ,,Hanzi (Broscărie)’’ – în suprafaţă de 9.357 mp şi valoare de 5.614 lei, evidenţiat cu haşură de culoare albastră în Anexa nr. C 4.2; ,, Valea Mare’’ – în suprafaţă de 1.980 mp şi valoare de 954 lei, evidenţiat cu haşură de culoare albastră în Anexa nr. C 4.3; ,, Poienile Bobului’’ – în suprafaţă de 3.409 mp şi valoare de 2.045 lei, evidenţiat cu haşură de culoare albastră în Anexa nr. C 4.3; ,, Sub Rântaş’’ – în suprafaţă de 1.204 mp şi valoare de 843 lei, evidenţiat cu haşură de culoare albastră în Anexa nr. C 4.4; ,, Şatra’’ – în suprafaţă de 1.026 mp şi valoare de 718 lei, evidenţiat cu haşură de culoare albastră în Anexa nr. C 4.5;
S-a respins petitul privind introducerea în masa partajabilă a cotei de 1/2 parte din 2 buc. capete bovine, în valoare de 5.00 lei, şi ieşirea din indiviziune cu privire la aceste bunuri succesorale, ca neîntemeiat.
S-a respins petitul privind obligarea de evacuare a pârâtei G R din imobilul situat în localitatea Izvoarele, nr.23 comuna Cerneşti, judeţ Maramureş, ca rămas fără obiect.
Au fost obligate în solidar reclamantele Ş E, P R, Ş P şi Ş V să plătească pârâtei G R, o sultă de 11.747,05 lei.
Au fost obligate în solidar reclamantele Ş E, P R, Ş P şi Ş V să plătească pârâtei G R suma de 4.471,6 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut că reclamanta G R în contradictoriu cu pârâtele a solicitat să se dispună ieşirea din indiviziune în ceea ce priveşte cota reclamantei de 1/8 din toate bunurile imobile rămase după defunctul Ş Z tatăl reclamantei, să se atribuie reclamantei imobilul situat în localitatea Izvoare, comuna Cerneşti, nr. 32, în speţă casa de locuit dobândită prin cumpărare şi construire şi suprafaţa de 1400 mp teren aferent acestei construcţii iar celorlalte pârâte restul de imobile şi sultă, cu obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, în baza certificatului de moştenitor nr. 131/2009 din dosar nr. 172/2009 din data de 16.12.2009 în urma defunctului, numitului Ş Z , decedat la data de 17 noiembrie 2009 a rămas o masă succesorală formată din mai multe bunuri mobile şi imobile menţionate la A 1-2 şi B-1-2. Moştenitoare sunt Ş E soţie supravieţuitoare, P R, Ş P şi G R , toate în calitate de fiice. Se arată faptul că, soţia supravieţuitoare are cota de ½ parte din imobilul B-1-1 în speţă imobilul situat în localitatea Izvoare comuna Cerneşti nr.32, în speţă casa de locuit dobândită prin cumpărare şi construire şi suprafaţa de 1400mp teren aferent acestei construcţii şi teren în suprafaţă totală de 79500mp situat în extravilanul localităţii Izvoare , în zonă necooperativizată.
Apoi după partajul voluntar intervenit între cele cinci moştenitoare legale, bunurile mobile şi imobile în masă succesorală sau împărţit şi s-au predat diferit : Ş E- soţia supravieţuitoare a primit cota de 1/1 din toate bunurile mobile înscrise la litera a-1-2 iar fiicele defunctului P R, Ş V, Ş P şi G R au primit fiecare cota de ¼ din toate bunurile imobile înscrise la B-1-2 ale masei succesorale.
Pârâtele Ş E, P R, Şa P şi Ş V au depus întâmpinare şi cerere reconvenţională la cererea de chemare în judecată a reclamantei G R(19-21) .
Sub aspectul întâmpinării au arătat că sunt de acord cu ieşirea din indiviziune, însă nu sunt de acord i se atribuie reclamantei în natură casa de locuit, anexele gospodăreşti şi terenul aferent în suprafaţă de 1400 mp situate în localitatea Izvoarele nr. 23 întrucât aceasta are doar cota de 1/8 parte din aceste bunuri, iar pârâta Ş E a fost împiedicată de fiica acesteia G R să-şi folosească casa, aceasta exercitând în cursul lunii august 2011 acte de violenţă asupra sa. Din această cauză Ş E a fost nevoită să plece la locuinţa fiicei sale P R şi să locuiască împreună cu aceasta în Baia Sprie datorită agresivităţii reclamantei G R. Se arată în continuare că niciuna dintre pârâte nu sunt de acord ca reclamantei să-i rămână casa de locuit anexele şi terenul aferent care s-a instalat în casă şi refuză să le lase şi lor folosinţa imobilelor folosind împotriva pârâtelor agresivităţi fizice şi verbale.
Având în vedere cota pârâtei de 1/8 parte solicită să-i fie atribuită acesteia cota cuvenită iar pârâtelor să le fie atribuită în natură casa de locuit , anexele şi terenul în suprafaţă de 1400 mp. În ce priveşte terenurile extravilane se solicită partajarea acestora în natură, în cotă de 7/8 parte pentru pârâte şi cota de 1/8 parte pentru reclamantă.
Sub aspect reconvenţional pârâtele reclamante reconvenţional Ş E, P R, Şa P şi Ş V în contradictoriu cu reclamanta/pârâta reconvenţional au solicitat să fie introdusă în masa de împărţit şi cota de ½ parte din două bucăţi capete bovine (vaci) în valoare de 5000 lei , restul cotei de ½ parte fiind al pârâtei Ş E, arătându-se că pârâta G R fără a se consulta cu pârâtele a vândut o vacă şi viţelul provenind de la aceasta însuşindu-şi toţi banii; partajarea în natură, prin atribuirea către pârâta reclamantă reconvenţional Ş E a bovinei rămasă şi obligarea reclamantei pârâtă reconvenţional G R de a plăti sulta cuvenită din valoarea bovinei şi a viţelului vândut, fără acordul pârâtelor, pe care le apreciează la valoarea de 3000 lei, în cota de 8/32 parte pentru Ş E şi cota de 6/32 parte pentru fiecare dintre pârâtele reclamante reconvenţional P R, ŞP şi Ş V; să se constate că pârâtele-reclamante reconvenţional au în indiviziune cota de 7/8 parte iar reclamanta-pârâtă reconvenţional are cota de 1/8 parte din casa de locuit şi anexele gospodăreşti împreună cu terenul aferent acestora în suprafaţă de 1400 mp situat în localitatea Izvoarele nr. 23 , cu o valoare impozitabile de 46 707 lei; să se dispună atribuirea în natură a casei de locuit şi anexele gospodăreşti împreună cu terenul aferent acestora în suprafaţă de 1400mp situat în localitatea Izvoarele nr. 23, pârâtelor reclamante reconvenţional cu sulta cuvenită pentru GR; să se dispună evacuarea reclamantei G R din imobilele casă de locuit şi anexe gospodăreşti împreună cu terenul aferent acestora în suprafaţă de 1400 mp situat în localitatea Izvoarele nr. 23; să se constate că pârâtele reclamante reconvenţional au în indiviziune cota de 7/8 parte şi reclamanta reconvenţional are cota de 1/8 parte din terenurile extravilane situate în localitatea Izvoarele comuna Cerneşti în suprafaţă totală de 79500 mp. Să se dispună partajarea în natură a terenurilor extravilane în suprafaţă de 79500 mp prin atribuirea către pârâtele reclam ante reconvenţional a cotei de 7/8 parte şi a cotei de 1/8 pateu pentru G R.
În fapt s-a arătat că pârâta reclamantă reconvenţional Ş E a fost căsătorită cu defunctul Ş Z şi împreună au avut 4 fiice. Din bunurile ce sunt cuprinse în masa succesorală potrivit Certificatului de moştenitor nr. 131/2009 emis de BNP Radu A. Podeleanu după defunctul Ş Z soţia supravieţuitoare Ş E are cota de ½ parte iar defunctul a deţinut cota de ½ parte. Se arată că, cu ocazia dezbaterii succesiunii nu au fost introduse în masa succesorală şi cele două vaci care existau în gospodăria agricolă la data decesului lui Ş Z.
La data de 01.03.2012 reclamanta G R a formulat o precizare de acţiune prin care solicită ieşirea din indiviziune în ceea ce priveşte cota de ½ din următoarele terenurile extravilane indicate.
La aceiaşi dată respectiv 01.03.2012 şi pârâtele Ş E, P R, Ş P şi Ş V au formulat precizare privind terenurile extravilane şi valorile acestora care intră în masa succesorală de pe urma defunctului Ş Z cu cotele indicate în cererea reconvenţională.
La data de 28.06.2012 reclamanta G R a formulat cerere de renunţare la judecată pe motiv că imobilele ce formează obiectul partajului nu sunt întabulate şi astfel nu poate să facă dovada dreptului de proprietate nici pentru terenuri şi nici pentru clădiri, renunţare de care instanţa a luat act.
Ulterior la termenul de judecată din data de 25.04.2013 reclamantele Ş E, P R, Ş P, Ş V au arătat că renunţă la petitul privind evacuarea pârâtei G R din imobil întrucât aceasta a părăsit imobilul.
Analizând acţiunea civilă dedusă judecăţii în raport cu dispoziţiile legale în materie şi probele existente la dosarul cauzei, prima instanţă a reţinut că obiectul cererii de partaj formulată de reclamante iniţial prin cererea reconvenţională, care ulterior a devenit cerere principală ca urmare a renunţării la cererea principală de către G R, îl constituie următoarele imobile: cota de 7/8 parte în indiviziune pentru reclamantele Ş E, P R, Ş P şi Ş V şi cota de de 1/8 parte pentru pârâta G R din: casa de locuit, anexele gospodăreşti şi terenul aferent construcţiilor în suprafaţă de 1.400 mp, imobile situate în intravilanul localităţii Izvoarele, nr. 23 comuna Cerneşti, judeţ Maramureş, şi din terenul agricol în suprafaţă totală de 79.500 mp, situate în extravilanul localităţii Izvoarele, comuna Cerneşti, judeţ Maramureş, proprietăţi extratabulare, cuprinse la punctele b-1 şi b-2 în certificatul de moştenitor nr. 131/2009 emis de pe urma defunctului Ş Z de BNP Radu A. Podeleanu.
Conform certificatului de moştenitor nr.131/2009 din 16.12.2009 (fila 6 dosar) moştenitori ai defunctului Ş Z decedat la data de 17.11.2009 sunt reclamantele Ş E în calitate de soţie supravieţuitoare cu cota de 4/16 parte din toate bunurile mobile înscrise la lit. a-1-2 ale masei succesorale precum şi cota de 1/4 parte din toate bunurile imobile înscrise la lit. b-1-2 ale masei succesorale, reclamantele P R, Ş V, Ş P şi pârâta G R, fiecare având cota de 3/16 parte din toate bunurile mobile înscrise la lit. a-1-2 ale masei succesorale precum şi cota de 3/16 parte din toate bunurile imobile înscrise la lit. b-1-2 ale masei succesorale.
În cuprinsul actului notarial se face menţiune că după partajul voluntar intervenit între cele cinci moştenitoare legale bunurile mobile şi imobile înscrise în masa succesorală s-au împărţit şi predat diferit după cum urmează:
Reclamanta Ş E în calitate de soţie supravieţuitoare a primit cota de 1/1 parte din toate bunurile mobile înscrise la lit. a-1-2 ale masei succesorale precum şi cota de ¼ parte din toate bunurile imobile înscrise la lit. b-1-2 ale masei succesorale, iar cele patru fiice respectiv reclamantele P R, Ş V, Ş P şi pârâta G R au primit fiecare cota de 1 /16 parte din toate bunurile mobile înscrise la lit. a-1-2 ale masei succesorale.
Deşi este utilizat termenul de ,,partaj voluntar’’ instanţa apreciază că, la momentul întocmirii formalităţilor notariale, nu a existat în fapt o astfel de convenţie, deoarece părţile s-au aflat în dezacord cu privire la repartizarea efectivă a bunurilor (în special imobilele) ce alcătuiesc masa succesorală. Comoştenitorii defunctului Ş Z ,,au primit’’ doar cotele legale corespunzătoare, aşa cum se menţionează în certificatul de moştenitor amintit, nu şi bunuri succesorale determinate, iar în acest mod starea de indiviziune s-a menţinut, motiv ce a stat la baza promovării prezentei cereri de chemare în judecată.
Or, esenţa partajului (indiferent dacă se face prin bună învoială sau pe cale judiciară), este reprezentată de încetarea stării de indiviziune, constând în aceea că dreptul asupra cotei ideale din masa bunurilor indivize devine un drept exclusiv asupra unui bun singular sau a mai multor bunuri determinate în materialitatea lor, care sunt atribuite în fapt fiecărui coindivizar.
Potrivit certificatului de moştenitor nr.131/2009, masa succesorală de pe urma defunctului Ş Z este compusă din: ,,a) bunuri mobile: cota de 1/1 parte din toate sumele de bani împreună cu dobânzile aferente acordate cu titlu de subvenţie pentru agricultură …şi cu titlu de pensie pentru handicap…; b) cota de 1/1 parte din Tractor Rutier ….b) bunuri imobile: 1.cota de 1/2 parte din casa de locuit şi anexele gospoăreşti împrecună cu cota de 1/2 parte din terenul aferent în suprafaţă total de 1.400 mp, imobile situate în intravilanul localităţii Izvoarele, nr.23 comuna Cerneşti, jud. Maramureş, în zonă necooperativizată, proprieatte extratabulară, bun propriu al defunctului, dobândit prin cumpărare şi construire împreună cu soţia supravieţuitoare pe durata căsătoriei …
2. cota de 1/2 parte din teren agricol în suprafaţă totală de 79.500 mp, situat în extravilanul loc. Izvoarele, com. Cerneşti, jud. Maramureş, în zona necooperativizată, proprietate extratabulară, dobândit prin moştenire de la antecesorii acestuia şi de la antecesorii soţiei supravieţuitoare …’’
Restul cotei de 1/2 parte din bunurile imobile identificate mai sus aparţine soţiei supravieţuitoare Ş E, ca efect al sistării regimului matrimonial.
Bunurile imobile ce fac obiectul partajului au fost identificate prin raportul de expertiză în specialitate construcţii civile efectuată în cauză de către expert M V depus la filele 154 -161 dosar, şi prin raportul de expertiză topografică judiciară efectuată în cauză de către expert B I depus la filele (90-102) şi completat ulterior prin cele şapte completări la raportul de expertiză.
Conform raportului de expertiză în specialitate construcţii civile efectuată în cauză de către expert M V au fost evaluate construcţiile casă de locuit şi anexe gospodăreşti situate în localitatea Izvoare nr. 23 jud. Maramureş, bunuri ce formează masa succesorală rămase de pe urma defunctului Ş Z şi incluse în certificatul de moştenitor nr. 131/1009 eliberat de BNP Radu A Podelean şi s-au format loturi pentru reclamante în indiviziune şi pârâtă potrivit cotelor acestora. Valoarea imobilelor a fost stabilită de expert la suma de 99,260 lei, valoare necontestată de nici una dintre părţi.
Prin raportul de expertiză topografică efectuat în cauză de către expert B I şi completările ulterioare s-au a formulat propuneri de partajare în natură a terenurilor în litigiu, conform cotelor ce se cuvin părţilor.
În conformitate cu dispoziţiie art. 728 vechiul Cod civil, nimeni nu poate fi obligat să rămână în indiviziune, afară de cazul în care există o convenţie contrară.
In materia partajului, regula stabilită potrivit art. 741 vechiul Cod civil şi art. 6735 din vechiul Cod de procedură civilă este aceea a împărţirii în natură a bunurilor ce compun masa partajabilă.
Posibilitatea unui acord între părţi cu privire la modul de lichidare a stării de indiviziune, chiar numai în privinţa unuia dintre bunurile supuse împărţelii, nu este interzis de lege, dimpotrivă, o astfel de împărţeală fiind în concordanţă cu principiul disponibilităţii si cu prevederile art. 6739 vechiul Cod de procedură civilă care dispun că la formarea şi atribuirea loturilor instanţa ţine seama, după caz, şi de acordul părţilor.
Având în vedere că reclamantele şi-au manifestat intenţia de a rămâne în indiviziune şi că nu există o convenţie contrară, instanţa a admis în parte cererea acestora şi a constatat că reclamantele Ş E, P R, Ş P şi Ş V deţin în indiviziune cota de 7/8 parte iar pârâta G R deţine cota de 1/8 parte din bunurile evocate în dispozitivul sentinţei, a dispus sistarea indiviziunii asupra cotei de 7/8 parte, deţinută de reclamantele Ş E, P R, Ş P şi Ş V, şi asupra cotei de 1/8 parte, deţinută de pârâta G R, şi a atribuit în indiviziune reclamantelor Ş E, P R, Ş P şi Ş V, conform acordului părţilor, casa de locuit şi anexele gospodăreşti situate în intravilanul localităţii Izvoarele, nr.23 comuna Cerneşti, judeţ Maramureş, în valoare de 99.260 lei, identificate prin expertiza judiciară în construcţii întocmită de expert tehnic M V, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Totodată, instanţa a atribuit în indiviziune reclamantelor Ş E, P R, Ş P şi Ş V, terenurile evidenţiate în Lotul nr.2 din varianta de partaj redată în Anexele nr. C 4.1 – C 4.5 ale raportului de expertiză tehnică judiciară topografică întocmit în cauză de către expert B I.
Pârâtei G R i s-au atribuit terenurile evidenţiate în Lotul nr.1 din varianta de partaj redată în Anexele nr. C 4.1 – C 4.5 ale raportului de expertiză tehnică judiciară topografică întocmit în cauză de către expert B I.
Instanţa a reţinut că punctul principal de divergenţă al partajului îl reprezintă modalitatea de atribuire a terenurilor situate în locurile ,,Acasă, Coastă, După Râu’’, respectiv ,,Hudeni, După Râu, La Rusca’’.
Sub aspectul variantei de lotizare omologate trebuie reţinut că, aplicând dispoziţiile art.741 din vechiul Cod civil (care dau expresie principiului egalităţii, conform căruia partajul trebuie realizat în natură, eventualele diferenţe create compensându-se prin sulte) coroborat cu art.6739 din vechiul Cod de procedură civilă (ce stabileşte criteriile care trebuie avut în vedere cu ocazia atribuirii bunurilor supuse împărţelii ), la alegerea acestei variante instanţa a avut în vedere, în principal, mărimea cotei-părţi ce se cuvine părţilor, natura bunurilor precum şi interesele practice şi situaţia concretă a moştenitorilor.
Principiul care domină partajul judiciar este asigurarea egalităţii copărtaşilor, proporţional cu cotele ce li se cuvin prin împărţeala în natură, cu evitarea pe cât posibil a fărâmiţării imobilelor.
După cum rezultă din textul art. 6739 Cod procedură civilă, criteriile legale pe care trebuie să le aplice instanţa, deşi nu sunt limitative, au o ordine de importanţă, primul fiind criteriul cotei majoritare. Acesta, singur, nu poate să justifice atribuirea unui bun important, cum ar fi un bun imobil sau alte bunuri de valoare însemnată. Totuşi, ignorarea sau „neutralizarea” criteriului cotei majoritare nu reflectă limitele şi scopul acestei reglementări imperative.
În speţă, reclamantele Ş E, P R, Ş P şi Ş V, ţinând cont de raportul de coparticipare procesuală activă existent între acestea, deţin în indiviziune o cotă majoritară substanţială de 7/8 parte, iar pârâta G R de 1/4 parte.
Valoarea totală a terenurilor în litigiu, de altfel necontestată de părţi, este de 93.631 lei. Conform calculelor efectuate de expertul topograf, exprimat prin raportul valorii în lei pe unitate de măsură (mp), terenurile situate în locurile ,,Acasă, Coastă, După Râu’’, respectiv ,,Hudeni, După Râu, La Rusca’’ se numără printre cele mai valoroase, cu atât mai mult cu cât sunt situate în vecinătatea drumului comunal dintre localităţile Izvoare – Cerneşti.
Varianta propusă de pârâtă (2B, anexele 2.2 şi 2.3 ), prin raportare la mărimea cotei sale asupra masei succesorale, apare ca injustă prin prisma faptului că se doreşte atribuirea unor suprafeţe mai mari din parcelele de teren cele mai semnificative valoric, fapt ce dezechilibrează raporturile copărtaşilor.
Instanţa a apreciat că varianta de partaj redată în Anexele nr. C 4.1 – C 4.5 ale raportului de expertiză tehnică judiciară topografică întocmit în cauză de către expert B I, depus la termenul din 27.06.2013, se încadrează exigenţelor art.6739 Cod procedură civilă şi art. 741 Cod civil, deoarece în acest mod părţile vor deţine parcele atât din terenurile aflate în dispută, cât şi din celelalte suprafeţe, la o valoare cât mai apropiată de cotele indivize cuvenite.
Instanţa nu a reţinut critica pârâtei G R referitoare la fărâmiţarea excesivă, deoarece această împrejurare provine tocmai de la situaţia de fapt a parcelelor, care sunt răspândite în mai multe locaţii şi nu din modalităţile de lotizare expuse prin expertiza topografică. Practic marea majoritate dintre suprafeţele de teren în litigiu au fost împărţite doar în două loturi, în oricare din variantele propuse neputându-se evita fărâmiţarea imobilelor.
Instanţa a opinat că o atare împărţire se circumscrie ideii de “comod partajabil” întrucât nu duce la scăderea valorii bunurilor şi nu constituie vreun impediment asupra folosinţei conform destinaţiei lor (în preponderenţă exploatări agricole), aşa cum rezultă şi din concluziile expertizei topografice.
Pe de altă parte, nici varianta de lotizare agreată de reclamante (cuprinsă în raportul de expertiză depus la termenul din 28.03.2013) prin împărţirea tuturor suprafeţelor de teren, nu corespunde cerinţelor de echitate a partajului. Astfel, o aplicare formalistă a criteriului cotei majoritare, cu neobservarea situaţiei concrete în teren, ar avea drept rezultat îngreunarea exercitării unei folosinţe eficiente asupra acelor loturi care sunt relativ mici ca suprafaţă şi deschidere.
Este vorba despre parcelele ,,Rântaş’’, în suprafaţă de 2.879 mp, ,, Sub Rântaş’’ (între râu şi deal), în suprafaţă de 1.204 mp, ,, Rusurănescu’’, în suprafaţă de 2.688 mp şi ,,Sub Rântaş’’ (între drum şi pârâul Bloaja), în suprafaţă de 332 mp.
Instanţa a observat că la termenul din data de 23.05.2013, când s-au pus în discuţie obiecţiunile cu privire la raportul de expertiză depus la termenul anterior, reclamantele au fost de acord ca terenurile din locurile ,,Rântaş’’, ,,Sub Rântaş’’(între drum şi pârâul Bloaja) şi ,, Rusurănescu’’, să le fie atribuite în integralitate, iar parcela ,, Sub Rântaş’’ (între râu şi deal) să fie atribuită pârâtei. (fila 273 din dosar)
În concret, varianta de lotizare omologată de instanţă reprezintă o completare a variantei de lotizare agreate de reclamante, ca urmare acordului expres exprimat cu privire la modalitatea de atribuire a terenurilor ,,Rântaş’’,, Sub Rântaş’’ (între râu şi deal), ,, Rusurănescu’’ şi ,,Sub Rântaş’’(între drum şi pârâul Bloaja), aspect aflat în deplină concordanţă cu principiul disponibilităţii si cu prevederile art. 6739 vechiul Cod de procedură civilă.
În ceea ce priveşte împrejurarea invocată de reclamante, referitor la excluderea din masa partajabilă a unei suprafeţe de 2.000 de mp din terenul situat în locul numit ,,La Ruscă’’, aceasta a fost respinsă ca neîntemeiată pentru considerentele ce urmează.
În susţinerea pretenţiei, s-a invocat faptul că antecesorul părţilor, defunctul Ş Z, a achiziţionat de la numita B R, o suprafaţă de teren de 80 ari situată în locul denumit ,,La Ruscă’’ prin contractul de vânzare-cumpărare, încheiat sub semnătură privată la data de 30.04.2003 (fila 315 din dosar)
Reclamantele susţin că la măsurătorile topografice efectuate în locul vizat, a fost luată în considerare o suprafaţă de 1 ha, ce excede cu 20 de ari suprafaţa terenului achiziţionat conform convenţiei amintite mai sus.
Instanţa a reţinut că, în conformitate cu datele expertizei topografice, terenul ,,La Ruscă’’ este inclus în grupul de parcele ,,Hudeni, După Râu, La Rusca’’, având o suprafaţă totală de 16.063 mp. De menţionat este faptul că identificarea cu date de carte funciară a terenurilor în litigiu nu s-a putut realiza, deoarece cărţile funciare aferente localităţii Izvoare au o vechime considerabilă (fiind întocmite în perioada anilor 1910 – 1922), parcelele înscrise nu au o suprafaţă determinată, iar planurile cu numerele topografice se rezumă la nişte schiţe, fără nicio regulă geometrică de reprezentare. (completare expertiză din 18.10.2012 – fila 178 din dosar)
La solicitarea instanţei de judecată, potrivit adresei nr.1825/05.09.2014, emisă de Consiliul Local Cerneşti, s-a comunicat faptul că în registrul agricol al localităţii Izvoare, numita B R nu a figurat cu teren în locul ,,La Ruscă’’, în perioada anilor 2000 – 2014, iar familia Ş Z şi E figurează cu teren în locul amintit, în suprafaţă de 0,30 ha (pentru perioada anilor 2000 – 2006), 0,60 ha (pentru perioada anilor 2007 – 2009), şi 0,85 ha (pentru perioada anilor 2010 – 2014).
În condiţiile art.1169 din vechiul Cod civil, instanţa apreciază că, în primul rând, reclamantele nu au făcut dovada suprafeţei efective pe care defunctul Ş Z a deţinut-o în locul numit ,,La Ruscă’’, la data încheierii convenţiei invocate, premisă esenţială în stabilirea unor eventuale operaţiuni de alipire sau reducere a acestei parcele, cu orice titlu.
Niciuna din perioadele în care, conform menţiunilor din registrul agricol, suprafaţa de teren din locul ,,La Ruscă’’ deţinută de familia Ş, a fost mărită succesiv, nu corespunde cu momentul presupusei achiziţii a celor 80 de ari de la numita B R.
În aceste condiţii, instanţa a fost de părere că reclamantele nu fac nici dovada faptului că actul sub semnătură privată încheiat la data de 30.04.2003 ar fi avut vreun efect de mărire sau micşorare a suprafeţei totale de 16.063 mp din locul ,,Hudeni, După Râu, La Ruscă’’, astfel cum a fost identificată prin raportul de expertiză judiciară topografică în cauză.
Trecând peste acest impediment de fond, potrivit principiului tempus regit actum, la momentul încheierii convenţiei invocate, se aflau în vigoare dispoziţiile art. 2 şi 14 din Legea nr. 54/1998 privind circulaţia juridică a terenurilor (abrogata prin Legea nr. 247/2005), conform cărora terenurile situate în intravilan şi extravilan pot fi înstrăinate şi dobândite prin acte juridice între vii, încheiate în forma autentică, sancţiunea pentru nerespectarea formei autentice fiind nulitatea absoluta.
Având în vedere caracterul imperativ al normelor incidente, cu respectarea principiului disponibilităţii, instanţa a reţinut că nu poate porni de la premisa valabilităţii unui astfel de act, acest impediment neputând fi acoperit prin declaraţii de martori sau înscrisuri extrinseci convenţiei propriu zise.
Orice împrejurare referitoare la mărirea sau reducerea masei succesorale imobiliare de pe urma defunctului Ş Z nu poate fi reţinută decât în condiţiile prevăzute de lege pentru încheierea valabilă a actelor juridice invocate, a căror îndeplinire nu a fost dovedită în prezenta cauză.
În ce priveşte petitul privind cererea de introducere în masa partajabilă a cotei de 1/2 parte din 2 buc. capete bovine, în valoare de 5.000 lei, şi ieşirea din indiviziune cu privire la aceste bunuri succesorale, instanţa a respins acest petit ca neîntemeiat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 88 alin. 1 din Legea nr. 36/1995, în forma aflată în vigoare la data emiterii certificatului de moştenitor în cauză, „până la anularea sa prin hotărâre judecătorească, certificatul de moştenitor face dovada deplină în privinţa calităţii de moştenitor şi a cotei sau bunurilor care se cuvin fiecărui moştenitor în parte”. Certificatul de moştenitor constituie aşadar un mijloc de dovadă care atestă calitatea de moştenitor, cota-parte sau bunul ce revine fiecărui moştenitor, precum şi componenţa masei succesorale .
În principiu, în certificatul de moştenitor vor trebui cuprinse toate bunurile succesorale.
Aşa cum s-a statuat şi prin practica instanţei supreme, în cazul în care există şi alte bunuri succesorale care nu au fost cuprinse în certificatul de moştenitor, indiferent din ce cauză, oricare dintre moştenitori este îndreptăţit să ceară instanţei să constate această situaţie şi să includă în masa succesorală toate acele bunuri ce au existat, la data deschiderii succesiunii, în patrimoniul persoanei decedat (Decizia nr. 7 din 1 februarie 1993 a Curţii Supreme de Justiţie). Când se va efectua partajul succesoral, vor fi împărţite bunurile menţionate în certificatul de moştenitor, dar şi cele omise a fi incluse în certificat, dacă se face dovada că şi aceste bunuri au făcut parte din patrimoniul succesoral. (Trib. Suprem, Secţia Civilă, Decizia 1239 din 2 iunie 1972)
Referitor la susţinerile reclamantelor în sensul că pârâta G R ar fi intrat în posesia animalelor (două capete de bovine şi un viţel), rămase de pe urma defunctului Ş Z, şi ulterior le-ar fi înstrăinat, instanţa a constatat că în cauză nu s-a făcut dovada acestor afirmaţii, în condiţiile art. 1169 şi art.1191 din vechiul Cod civil. (incidente atât prin raportare la momentul deschiderii succesiunii cât şi cel al încheierii actelor de înstrăinare invocate)
În primul rând, animalele indicate nu au fost declarate ca bunuri succesorale, cu ocazia emiterii certificatului de moştenitor nr. nr.131/2009, întocmit în prezenţa tuturor părţilor litigante.
Conform formularului de identificare seria C nr.0153115 emis de A.N.S.V.S.A., parafat şi semnat de către medic veterinar Dr. C M C, se atestă faptul că la data de 18.04.2005, în cadrul exploataţiei din localitatea Izvoarele nr.23, jud. Maramureş, având ca proprietari pe Ş E şi Ş Z, au fost identificate un număr de cinci bovine.
Prin adresa,S.C. CETINA S.R.L. Baia Mare confirmă faptul că, în conformitate cu evidenţele firmei, reclamanta Ş E a vândut către societatea comercială o bovină, în data de 18.11.2009.
Potrivit adeverinţei nr.3842/24.10.2012, emisă de Comuna Cerneşti, se comunică faptul că reclamanta Ş E figurează în registrul agricol din anul 2010 al localităţii Izvoare, cu ,,1 cap bovină’’.
Probatoriul administrat relevă într-adevăr că în gospodăria familia Ş au existat un număr de 5 (cinci) bovine, însă nu s-a probat câte dintre acestea ar fi intrat în posesia efectivă a pârâtei, şi nici dacă acestea ar fi fost înstrăinate.
Dintre martorii audiaţi, instanţa a reţinut depoziţia martorei C J din care rezultă că animalele din gospodăria famIi (vaci, porci) s-au aflat în grija reclamantei Ş E după decesul soţului, ceilalţi martori – Ş.M , L I şi I I I, necunoscând aspecte relevante în acest sens. De asemenea, chiar reclamanta Ş E recunoaşte că în cursul anului 2009 a vândut 2 vaci, înainte de decesul lui Ş Z, iar banii au fost utilizaţi în gospodărie.
Concluzionând, singurele acte de dispoziţie, probate în cauză, şi implicit posesia efectivă asupra animalelor provenite din gospodăria familia Ş, au fost efectuate de reclamanta Ş E, contrar celor invocate. De altfel, pentru ca reclamantele să-şi dovedească aserţiunile, date fiind prevederile art. 1191 din vechiul Cod civil, proba înstrăinării celor două bovine nu se putea face decât prin act autentic sau prin act sub semnătură privată.
S-a respins şi petitul privind obligarea de evacuare a pârâtei G R din imobilul situat în localitatea Izvoarele, nr.23 comuna Cerneşti, judeţ Maramureş, ca rămas fără obiect, având în vedere împrejurarea că pârâta a părăsit imobilul, conform recunoaşterilor părţilor.
S-a compensat, parţial, sulta pe care reclamantele o datorează pârâtei, potrivit cotei sale de 1/8 parte, din valoarea construcţiilor casa de locuit şi anexele gospodăreşti situate în intravilanul localităţii Izvoarele, nr.23 comuna Cerneşti, judeţ Maramureş, cu sulta de pe care pârâta trebuie să o achite reclamantelor, conform variantei de partajare a terenurilor, omologată de instanţă, urmând ca reclamantele Ş E, P R, Ş P şi Ş V să plătească, în solidar, pârâtei G R o sultă de 11.747,05 lei.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs (recalificat apel) pârâta G R, respectiv reclamantele Ş E, P R, Ş P şi Ş V.
Prin apelul declarat, pârâta G R a solicitat modificarea în parte a sentinţei în sensul stabilirii întinderii şi partajarea terenurilor aflate la locurile numite „După Râu”, „La Ruscă”, „Hudeni” conform planului de amplasament şi delimitare (anexa nr. C 7.1.) anexat de expert la completarea nr. 7 la raportul de expertiză topografică depusă la termenul din 05.06.2014, solicitând şi cheltuieli de judecată în recurs.
În motivarea apelului s-a învederat Tribunalului că sentinţa a fost dată în parte cu aplicarea greşită a legii, în ce priveşte modul în care instanţa a stabilit întinderea şi partajarea terenurilor aflate la locurile numite „După Râu”, „La Ruscă” şi „Hudeni” având în vedere planul de amplasament şi delimitare evidenţiat în Anexa nr. C 4.1.
Instanţa de fond în mod greşit a considerat că suprafaţa totală a celor 3 parcele mai sus arătate este de 16.063 mp deoarece, din probele administrate a rezultat că suprafaţa acestor parcele este de doar 14.063 mp, cu 2.000 mp mai mică decât suprafaţa partajată de instanţă. Din acest motiv a solicitat în privinţa terenurilor situate în locul numit „Hudeni”, „După Râu” şi „La Ruscă” să aibă în vedere completarea nr. 7 la expertiza topografică cu Anexa nr. C7.1, depusă la termenul din 05.06.2014. Diferenţa dintre schiţa din Anexa C 4.1 şi Anexa C7.1 este faptul că suprafaţa terenului situat la locul numit „La Ruscă” este redusă cu 2.000 mp, deoarece antecesorul părţilor Ş Z a cumpărat de la B R doar 80 ari de teren prin contractul de vânzare-cumpărare sub semnătură privată încheiat la 30.04.2003 şi nu 1 ha aşa cum susţin intimatele-reclamante.
Pentru a dovedi această stare de fapt pârâta arată că a depus contractul de vânzare-cumpărare mai sus arătat, precum şi Certificatul de moştenitor nr. 129/03/17.07.2012 eliberat pe numele vânzătoarei B R, respectiv adeverinţa nr. 1678/01.06.2004 prin care se adevereşte faptul că G A (tatăl lui B R) a deţinut 1 ha de pământ la locul numit „La Ruscă”. La aceste înscrisuri se adaugă şi declaraţia dată de B R la data de 20.07.2013 la Poliţia Cerneşti care arată faptul că nu a vândut întreaga suprafaţă de teren deţinută în locul numit „La Ruscă”, păstrând 20 ari pentru alte scopuri. O altă probă este şi adresa nr. 1825/05.09.2014 care arată faptul că, în registrul agricol pe anii 2010 – 2014 familia Ş Z şi E figurează doar cu 0,85 ha teren la locul numit „La Ruscă”. În concluzie, nu se poate partaja un teren care nu face parte din masa succesorală rămasă după defunctul Ş Z.
Prin apelul declarat, reclamantele Ş E, P R, Ş V şi Ş P au solicitat a se introduce în masa partajabilă rămasă de pe urma defunctului Ş Z şi cota de ½ parte din 2 bucăţi capete ovine în valoare de 5000 lei, atribuirea acestor bovine lui G R cu obligaţia acesteia de a achita sultă de 4375 lei ce reprezintă cota lor de 7/8 din acestea.
De asemenea, apelantele au solicitat înlăturarea cheltuielilor de judecată pentru care s-au aplicat cotele de 7/8, respectiv cotei de 1/8 a onorariilor de avocaţi (atât cel achitat de către reclamante în cuantum de 1700 lei şi cele achitate de G R în cuantum total de 4.000 lei).
În motivarea apelului s-a învederat Tribunalului că, în ce priveşte capetele de bovine rămase la data decesului din 17.11.2009 lui Ş Z, reclamantele au solicitat să fie introduse în masa de împărţit cota de ½ parte din 2 bucăţi capete bovine în valoare de 5.000 lei, restul cotei de ½ parte aparţinând lui Ş E. Prima instanţă face referire la declaraţia martorei C J I dar în opinia lor a interpretat-o în mod greşit. Această martoră a relatat momentul în care Ş E a fost nevoită să plece din casa ei şi arată că „Ş E avea în gospodărie vaci şi porci la momentul la care a plecat, însă nu cunosc numărul animalelor”. Reclamanta Ş E a arătat faptul că a fost nevoită să plece din casa ei în cursul toamnei anului 2011 (la aproape 2 ani după decesul soţului) datorită comportamentului agresiv al lui G R faţă de ea).
G R pe parcursul procesului a plecat din casa din localitatea Izvoarele şi s-a mutat în localitatea Merişor. Doar ca urmare a plecării acesteia reclamanta a putut reveni în casa din Izvoarele şi când s-a întors acasă nu mai erau animalele pe care le-a lăsat la plecare (două bovine şi un viţel). G R nu a contestat cererea reconvenţională, respectiv petitul privind existenţa bovinelor rămase în gospodărie şi nici valoarea lor de 5.000 lei, de aceea au solicitat să fie obligată de a achita sultă de 7/8 parte din contravaloarea acestora, respectiv suma de 4375 lei.
Faptul că Ş E împreună cu soţul ei Ş Z au avut în exploataţia agricolă un număr de 5 bovine rezultă din formularul de identificare de către ANSVSA – Formular de identificare seria C nr. 0153115 din 18.04.2005 unde reclamanta ea figurează ca titular al exploataţiei agricole.
Este adevărat că în anul 2009 au fost înstrăinate 2 vaci, una înainte de sărbătorile de Paşti şi una chiar înainte de decesul lui Ş Z, f. 261 – adresa de la Cetina, vânzarea s-a înregistrat pe numele ei pentru că ea a fost proprietare animalelor împreună cu soţul ei, nu G R, deşi ea a efectuat demersurile pentru vânzare, iar banii obţinuţi de pe animale au fost folosiţi în gospodărie. Chiar şi G R a recunoscut prin înscrisul de la fila 276 depus la data de 12.06.2013 că la data decesului lui Ş Z au rămas o vacă şi un viţel. Coroborând aceste probe, consideră că s-a făcut dovada că existau în gospodărie bovinele.
Cu privire la cheltuielile de judecată, apelantele consideră că prima instanţă în mod greşit a calculat şi onorariile apărătorilor avuţi de părţi în cauză ca şi cheltuieli de judecată ce trebuie împărţite conform cotelor. Suma de 2000 lei achitată de G R ca onorariu în 16.02.2012 pentru cererea ei de chemare în judecată la care ulterior a renunţat nu se justifică a fi inclusă ca şi cheltuială de judecată. Doar contravaloarea expertizelor efectuate în cauză şi taxele judiciare profită tuturor pentru a fi împărţite conform cotelor părţi.
Onorariul de avocat plătit de Ş E, P R, Ş V şi Ş P conform art. 276 Vechiul Cod de procedură civilă poate fi acordat ca şi cheltuială de judecată în sarcina lui G R pentru că le-a fost admisă în parte acţiunea. Onorariul apărătorului lui G R nu se justifică a fi împărţit şi, mai mult, pus în cea mai mare parte în sarcina lor, pentru că nu ele au căzut în pretenţii. Ele au solicitat să fie introduse la cheltuieli doar contravaloarea lucrărilor de expertiză şi a taxelor judiciare, nu a onorariilor de avocaţi.
Prin întâmpinare la apelul pârâtei, reclamantele au solicitat respingerea acestuia, susţinând că acel „contract de donaţie sub semnătură privată” încheiat între B R şi G R nu are nicio valoare juridică, a fost făcut „pro causa” în timp ce se afla pe rolul primei instanţe dosarul actual. Martorul V .V, participant la încheierea contractului dintre B R şi autorul lor, Ş Z, a indicat faptul că autorul lor Ş Z a cumpărat, respectiv vânzătoarea B R a vândut acestuia întreg terenul pe care aceasta l-a deţinut în acel loc „La Ruscă”. Vânzătoarea nu şi-a păstrat pentru sine vreo parcelă de teren din acel loc. De reţinut este faptul că la prima deplasare a expertului B I în teren din data de 27.04.2012 pentru efectuarea expertizei împreună cu expertul a fost şi G R, iar din partea lor, fiul lui Ş V, numitul C A A. Cu acea ocazie expertul a măsurat pentru prima dată imobilul ce se compune din parcelele „După Râu”, „Hudeni” şi „La Ruscă”, în limitele de proprietate arătate expertului de către G R şi a fost măsurată suprafaţa totală de 16963 mp, conform raportului de expertiză depus pentru termenul din 03.05.2014. Nici prin suplimentele de expertiză efectuate în cauză nu s-a putut identifica un alt teren separat sau alăturat de cel cumpărat de autorul lor Ş Z, ci doar suprapus peste acesta. În concluzie, G R nu a dovedit prin nicio probă pertinentă sau concludentă că suprafaţa de 2000 mp din imobilul „După Râu”, „Hudeni” şi „La Ruscă” i se cuvine în exclusivitate.
Tribunalul a reţinut faptul că potrivit certificatului de moştenitor nr. 131/2009 din 16.12.2009, eliberat de Biroul Notarului Public Radu A. Podeleanu în succesiunea defunctului Ş Z, decedat la 17.11.2009, din masa succesorală a acestuia fac parte şi cota de ½ din casa de locuit, anexele gospodăreşti şi terenul aferent în suprafaţă totală de 1400 lei, situate în comuna Cerneşti, localitatea Izvoarele nr. 23, judeţul Maramureş, precum şi cota de ½ parte din teren agricol în suprafaţă totală de 79500 mp, situat în extravilanul localităţii Izvoarele, în zonă necooperativizată, proprietate extratabulară, bun propriu al defunctului dobândit prin moştenire de la antecesorii lui şi de la antecesorii soţiei supravieţuitoare, conform adeverinţei nr. 3492/02.12.2009 eliberată de Primăria comunei Cerneşti. În urma partajului voluntar, cele 4 fiice au dobândit cota de ¼ fiecare din toate bunurile imobile, soţiei supravieţuitoare Ş E revenindu-i cota de 1/1 din toate bunurile imobile arătate în acelaşi certificat de moştenitor (sume de bani, tractor rutier), precum şi, în baza certificatului de moştenitor suplimentar nr. 51/2010 din 19.05.2010, cota de 1/1 din Exploataţia agricolă RO258583253 împreună cu subvenţiile APIA.
Conform acestei adeverinţe, nr. 3492/2.12.2009, Ş Z a figurat în anul 2009 în registrul agricol cu o suprafaţă totală de 8,09 ha teren, din care 1 ha fond forestier şi 0,60 ha arabil în locul „Rusca”, 0,50 ha „După Râu” (arabil) şi 0,85 ha acasă la Hudeni.
Potrivit adeverinţei nr. 2938/5.10.2011 eliberată de Comuna Cerneşt, defunctul Ş Z a figurat în registrul agricol cu o suprafaţă totală de 6,87 ha teren agricol şi 1,17 ha terenuri neagricole, cumulat 8,04 ha.
Prin raportul de expertiză efectuat de expert topograf B I, s-a stabilit că, corpul de imobil compus din parcelele „După Râu” (30 ari), „Hudeni” şi „La Rusca are o suprafaţă totală de 16.963 mp (fila 94 dosar primă instanţă). Ulterior, prin completarea la raportul de expertiză, expertul B I a scăzut din suprafaţa grupului de parcele „Hudeni”, „La Rusca” şi „După Râu” (30 ari), suprafaţa drumului interior de exploatare de 300 m lungime şi 3 m (mediu) lăţime, rezultând o suprafaţă partajabilă de 16.063 mp.
Prin completarea la raportul de expertiză s-a reuşit identificarea a 8 coli funciare, în care apare ca proprietar C I al lui D, singur sau împreună cu alte persoane, terenurile având alte denumiri toponimice, exceptând cel din zona „Rântaş”. Expertul a învederat ulterior că parcelele în litigiu nu pot fi identificate cu date de carte funciară.
În şedinţa publică din data de 17.01.2013 prima instanţă a pus în vedere pârâtelor-reclamante reconvenţional să depună la dosar acte de filiaţie după persoanele înscrise în CF, dacă există o filiaţie, dar atare înscrisuri nu s-au înfăţişat, exceptând o deciziune care nu face legătură între C I lui D şi părţile din prezenta cauză.
Pârâta G R a contestat includerea în acest corp imobiliar a suprafeţei de 2000 mp teren, care nu a format proprietatea defunctului Ş Z, expertul identificând această suprafaţă în locul „La Rusca”, ca având în realitate 1960 mp, sens în care a întocmit anexa nr. C.7.1., relevând o altă propunere de partajare a corpului imobiliar respectiv.
Prima instanţă a dispus partajul masei succesorale cu includerea suprafeţei de 2000 mp a cărei apartenenţă la această masă a fost contestată de pârâtă.
Sub un prim aspect, se reţine că situaţia premisă a efectuării unui partaj de proprietate, astfel cum este acesta reglementat procedural prin dispoziţiile art. 673 indice 1 şi urm.Cod procedură civilă 1865, o reprezintă preexistenţa stării de indiviziune, deci dovedirea dreptului de proprietate al lui de cuius, asupra bunurilor a căror împărţire s-a solicitat. În materia împărţirii unei moşteniri, aceasta presupune pe de o parte, dovedirea calităţii de moştenitor a părţilor între care se solicită a se proceda la împărţeală, iar pe de altă parte dovada calităţii de proprietar a autorului defunct, asupra aceloraşi bunuri. Aceasta rezultă cu claritate din dispoziţiile art. 673 indice 5 alin.1 Cod procedură civilă aplicabil procesului.
Devoluţiunea succesorală legală este doar o cale de transmitere a unor drepturi preexistente, din patrimoniul persoanei decedate, în cel al succesorilor cu vocaţie concretă; aceasta nu reprezintă un mod de naştere ab origine a dreptului de proprietate. Pe cale succesorală se transmit cu relevanţă juridică drepturi şi obligaţii, iar nu stări de fapt (precum posesia, de exemplu).
Codul civil de la 1864 se referă la partajul de proprietate; partajul de folosinţă este permis doar urmare a acordului copărtaşilor, dar şi în această ipoteză, coproprietarii decid (sau solicită) să se partajeze folosinţa bunului comun, asupra căruia poartă dreptul lor de proprietate concurent, iar nu bunuri pe care doar le folosesc, fără a putea pretinde drept de proprietate asupra acestora.
Dovada dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile se face prin înscrisurile prevăzute de lege, eventual înscrierea în cartea funciară, cu valoarea stabilită de lege la data acordului de voinţă asupra dobândirii bunului ori a săvârşirii altor fapte juridice concludente.
Aşadar, nu fac dovada proprietăţii nici certificatul de moştenitor (suprafeţele partajate de altfel nu corespund cu cele relevate în cuprinsul acestuia), nici adeverinţele de registru agricol, nici declaraţiile martorilor şi nici actele sub semnătură privată care nu îmbracă forma solemnă prevăzută de lege.
Dovada dreptului de proprietate al autorului asupra bunurilor ce compun masa succesorală este esenţial a fi administrată de cel care invocă o atare apartenenţă, în speţă reclamantele.
Raţionamentul primei instanţe este însă invers şi nu ţine seama de această premisă; nu pârâta (care a renunţat la judecata cererii principale) era cea care trebuia să probeze că suprafaţa de 2000 mp (1960 mp) nu face parte din masa succesorală, ci reclamantele, care au solicitat includerea întregii suprafeţe cumulate, de 16.063 mp, ar fi trebuit să administreze proba că integral acest teren a format proprietatea defunctului Ş Z.
Din această perspectivă mai trebuie arătat că instanţa de apel este ţinută de respectarea principiilor tantum devolutum, quantum apellatum, precum şi al neagravării situaţiei părţilor în propria cale de atac.
În speţă este discutabilă modalitatea în care părţile au înţeles să facă dovada dreptului de proprietate al defunctului Ş Z asupra bunurilor imobile care compun masa succesorală, dar dintre aceste bunuri a format obiect de critică în apel numai suprafaţa de 2000 mp teren din locul numit „La Ruscă”, celelalte constatări ale primei instanţe intrând în puterea lucrului judecat prin neapelare.
Pe cale de consecinţă, întrucât nu s-a dovedit că parcela în suprafaţă de 2000 mp face parte din succesiunea defunctului Ş Z, Tribunalul va admite apelul declarat de reclamanta G R şi va sista starea de indiviziune, atribuind în indiviziune reclamantelor Ş E, P R, Ş P şi Ş V, casa de locuit şi anexele gospodăreşti situate în intravilanul localităţii Izvoarele, nr. 23 comuna Cerneşti, judeţ Maramureş, în valoare de 99.260 lei, identificate prin expertiza judiciară în construcţii întocmită de expert tehnic M V, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar reclamantelor Ş E, P R, Ş P şi Ş V, terenurile evidenţiate în Lotul nr.2 din varianta de partaj redată în Anexele nr. C 4.1 – C 4.5 ale raportului de expertiză tehnică judiciară topografică întocmit în cauză de către expert B I, depus la termenul din 27.06.2013, cu precizarea că în ceea ce priveşte terenurile din parcela Hudeni, După Râu şi La Rusca, se va ţine seama de varianta de partajare evidenţiată în Anexa nr. C7.1. la acelaşi raport, depusă pentru termenul de judecată din data de 05.06.2014, care fac parte integrantă din prezenta hotărâre.
În ce priveşte sulta, aceasta a fost reconsiderată. Prin raportul de expertiză, suprafaţa de 16.063 mp teren din parcelele „Hudeni”, „După Râu” şi „La Ruscă” a fost evaluată la 7150 lei, terenul „La Rusă” fiind fâneaţă, calculată la o valoare de 0,30 lei/mp. Rezultă astfel că valoarea celor 2000 mp din terenul respectiv este de 600 lei, iar valoarea întregii suprafeţe de 14.063 mp este de 6550 lei.
Totalul valoric al terenurilor astfel cum au fost individualizate de prima instanţă (aspect sub care nu s-au formulat alte critici în apel) este de 93631 lei, din care se scad 600 lei, rezultând o valoare de 93031 lei.
Corespunzător cotelor de proprietate, pârâtei i-ar reveni bunuri (terenuri) în valoare de 11628,87 lei, iar pârâtelor-reclamante, care au o cotă de 7/8, terenuri în valoare de 81402,12 lei.
Conform variantelor de partaj relevate în Anexele C 4.1 – C 4.5, cu corectivul din Anexa C 7.1 la raportul de expertiză efectuat în cauză de expert B I, reclamantelor Ş E, P R, Ş P şi Ş V le revin terenuri în valoare totală de 80772 lei. Potrivit aceleiaşi variante, valoarea lotului funciar ce revine pârâtei G R este de 12364 lei.
Pentru egalizarea loturilor s-ar impune ca pârâta să achite reclamantelor o sultă de 735,13 lei. Dar reclamantelor li s-a atribuit şi casa în valoare de 99.260 lei, din care corespondentul cotei de 1/8 a pârâtei este de 12407,5 lei, astfel încât reclamantele trebuie să achite pârâtei o sultă finală de 11672,37 lei (12407,5 lei minus 735,13 lei).
În ce priveşte bovinele a căror înstrăinare s-a invocat, s-a reţinut faptul că prin cererea reconvenţională s-a solicitat să fie introdusă în masa de împărţit şi cota de ½ parte din două bucăţi capete de bovine (vaci) în valoare de 5000 lei, care existau la decesul lui Ş Z (17.11.2009) şi au fost înstrăinate de G R.
Martora C J I a confirmat că la momentul plecării din gospodărie, soţia supravieţuitoare Ş E avea vaci şi porci, fără a putea preciza numărul acestora. Martora Ş M a arătat că la decesul lui Ş Z în gospodărie erau o vacă ce tocmai fătase şi o junincuţă. Conform înscrisului depus la fila 261 dosar, în 29.10.2009 Ş E a vândut către SC Cetina SRL o bovină, încasând contravaloarea în 18.11.2009, iar în anul 2010 figura în registrul agricol cu 1 cap bovină. În anul 2005 în exploataţia agricolă existau 5 bovine.
Prin scriptul olograf depus la fila 276 dosar pârâta G R a recunoscut expres că de pe urma defunctului Ş Z au rămas o bovină şi un viţel de 3 sau 4 luni (a cărui partajare nu s-a solicitat, fiind sacrificat în gospodărie).
Înscrisul depus la filele 26-27 din dosarul de apel relevă că în data de 29.07.2012 respectiv 20.06.2011 câte o bovină a ieşit din exploataţia lui Ş E şi a intrat în cea a lui G R, dar o bovină era născută în 03.04.2011 (aşadar după decesul lui Ş Z).
Raportat la recunoaşterea pârâtei, anterior evocată, se apreciază că trebuie inclusă în masa succesorală contravaloarea unei bovine (2500 lei), iar pârâta va fi obligată să achite reclamantelor corespondentul în bani al cotei de 7/8 a acestora, în sumă de 1750 lei.
În ce priveşte cheltuielile de judecată, se reţine că pârâta G R a efectuat cheltuieli la prima instanţă după cum urmează: 1866 lei contravaloare expertize şi 4000 lei, onorariu avocat.
Reclamantele au efectuat cheltuieli în sumă de 1700 lei onorariu avocat, 917 lei taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar şi 2666 lei onorarii experţi.
În ceea ce priveşte onorariile avocaţiale, întrucât acţiunea reconvenţională s-a admis doar în parte, se apreciază că reclamantele sunt îndreptăţite să recupereze de la pârâtă suma de 1500 lei, iar pârâta de la acestea, suma de 2000 lei. Compensând, conform prevederilor art. 276 Cod procedură civilă 1865, rezultă o diferenţă de 500 lei, pe care pârâta G o are de primit de la reclamante. Acestor onorarii nu le pot fi aplicate cotele succesorale, nefiind efectuate în interesul comun al coproprietarilor.
Cheltuielile efectuate în interesul comun al părţilor din proces sunt de 5449 lei (din care, 1866 lei suportate de pârâtă-expertize şi 3583 lei suportate de reclamante – expertize şi taxă de timbru, timbru judiciar).
Din aceste cheltuieli, cotei de 1/8 a pârâtei îi corespunde suma de 681 lei, dar pârâta a suportat suma de 1866 lei, astfel încât reclamantele trebuie să-i restituie suma de 1184,88 lei, la care se adaugă diferenţa de 500 lei, onorariu avocat, în total 1685 lei, sumă pe care reclamantele au fost fi obligate să o achite pârâtei.
În considerarea acestor aspecte, ambele apeluri au fost admise, cu consecinţa schimbării în parte a sentinţei primei instanţe conform dispozitivului prezentei decizii.
În ce priveşte cheltuielile de judecată în apel, apelanta G R a efectuat cheltuieli în sumă de 1657,5 lei (onorariu avocat, taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar), iar celelalte apelante, în sumă de 958 lei (taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar).
Întrucât ambele apeluri au fost admise, în aplicarea prevederilor art. 298 raportat la art. 274, 276 Cod procedură civilă 1865 au fost compensate cheltuielile de judecată până la nivelul sumei celei mai mici, fără a se mai acorda diferenţa în excedent
