Plata cu întârziere a contravalorii lucrărilor realizate atrage în sarcina beneficiarului şi obligaţia de plată a penalităţilor de întârziere, prevederea acestora în devizul lucrărilor, acceptat de beneficiar sub semnătura reprezentantului, având valoarea unei clauze penale.
(Decizia nr. 78 din 21 ianuarie 2002 – Secţia a Vl-a comercială)
Prin Sentinţa civilă nr. 7100 din 03.01.2001, pronunţată în Dosarul nr. 5483/2001, Tribunalul Bucureşti- Secţia comercială a admis acţiunea reclamantei S.C. “E.” S.A., obligând pârâta S.C. “F.” S.A. la plata sumei de 2.366.366 lei, penalităţi de întârziere, şi a sumei de 1.134.697 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă civilă, tribunalul a reţinut că reclamanta a efectuat lucrări de reparare şi verificare în beneficiul pârâtei, care au fost confirmate de aceasta din urmă prin proces-verbal de recepţie definitivă, încheiat la 31.10.2000. Contravaloarea lucrărilor a fost achitată de pârâtă pe parcursul procesului. în Devizul de lucrări nr. 126 din 23.10.2000, aprobat de beneficiar sub semnătură şi ştampilă, s-a prevăzut că, în caz de neplată a contravalorii prestaţiei în termen de 5 zile de la scadenţă, se vor calcula penalităţi de întârziere de 0,25% pe zi. Deoarece pârâta nu a respectat termenul menţionat, pretenţiile reclamantei cu titlu de penalităţi de întârziere sunt întemeiate.
împotriva acestei sentinţe civile, pârâta a declarat recurs.
în motivarea recursului s-a arătat, în esenţă, că în mod greşit reclamanta a pretins contravaloarea prestaţiilor, deoarece pârâta şi-a onorat obligaţiile de plată prin biletul la ordin şi fila cec depuse la dosar.
Penalităţile au fost calculate pe baza unui deviz încheiat în principiu între părţi, urmând ca ulterior să se încheie un contract între acestea, ceea ce nu s-a mai întâmplat. Prin urmare, acest deviz poate reprezenta cel mult un care implică un acord prealabil între părţi, care se obligă, în ipoteza în care promisiunea de contract are caracter sinalagmatic, să încheie în viitor un contract. Acest act nu are putere de lege, neîndeplinind condiţiile cerute pentru un contract, astfel că reclamanta nu poate pretinde penalităţi.
Recursul este nefondat.
Recurenta a criticat acordarea de către tribunal a penalităţilor de întârziere care, în opinia sa, ar fi pretinse în mod neîntemeiat, deoarece între părţi nu a fost încheiat un contract cuprinzând o clauză penală în acest sens. Se observă că recurenta nu a contestat existenţa devizului menţionat, ci calitatea acestuia de act în măsură să constituie temeiul acordării penalităţilor.
Tribunalul a reţinut în mod corect că devizul a fost aprobat de pârâtă sub semnătură şi ştampilă, iar în cuprinsul acestuia se prevede plata penalităţilor de întârziere, astfel cum s-a arătat.
Prin semnarea devizului în întregul său, recurenta-pârâtă a acceptat clauza penală respectivă, nefiind întemeiată susţinerea în sensul că devizul ar avea doar o valoare de principiu, de antecontract ce urma să fie concretizat prin încheierea ulterioară a unui contract. Raporturile juridice dintre părţi s-au desfăşurat în formă simplificată, comandă urmată de executare, conform art. 36 din Codul comercial. Prin plata, pe parcursul procesului, a contravalorii prestaţiilor efectuate reprezentând debitul principal, pârâta a confirmat acceptarea şi a clauzei penale.
De altfel, în ceea ce priveşte apărarea recurentei-pârâte, din probele administrate nu a rezultat o situaţie juridică de natura celei pretinse.
în raport cu considerentele arătate, Curtea, în temeiul art. 312 alin. 1 din Codul de procedură civilă, a respins recursul, ca nefondat.
