SENTINŢA CIVILĂ NR. 220/20.03.2013 (plângere contravenţională HG 870/09)
Pe rol soluţionarea cauzei civile având ca obiect „plângere contravenţională HG 870/2009”, plângere formulată de petenta X, împotriva procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria PA nr.X întocmit de intimatul X.
La apelul nominal făcut în şedinţa X.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, după care:
Apărătorul petentei depune la dosar împuternicirea avocaţială seria B nr. X şi copia procesului verbal contestat, respectiv procesul verbal seria PA nr.X.
Instanţa ia act că intimatul a depus greşit la dosar copia procesului-verbal seria PA nr. X întrucât plângerea este formulată împotriva procesului verbal seria PA nr.X
Instanţa acordă cuvântul pentru formulare de probe.
Apărătorul petentului solicită proba cu înscrisuri, respectiv cele aflate la dosarul cauzei.
Instanţa încuviinţează proba cu înscrisuri solicitată de apărătorul petentei, apreciind-o pertinentă, concludentă şi utilă cauzei.
Apărătorul petentei învederează că nu mai are alte cereri de formulat, solicitând judecarea cauzei pe fond.
Instanţa, nemaifiind alte cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pe fond.
Apărătorul petentei solicită admiterea plângerii contravenţionale pe motivele invocate în petitul plângerii formulate împotriva procesului verbal contestat.
I N S T A N Ţ A
Deliberând asupra cauzei civile de faţă:
La data de X s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei X, sub nr.X, plângerea contravenţională formulată de petenta X, cu sediul social în X, având număr de ordine în Registrul Comerţului X şi Cod Unic de Înregistrare X reprezentată legal prin X având funcţia de administrator şi convenţional prin Societatea Civila de Avocaţi X în contradictoriu cu intimatul X, cu sediul în mun. X, împotriva procesului verbal de contravenţie seria X nr. X, întocmit la data de X, de către inspector principal X din cadrul X, prin care a fost sancţionată cu amendă contravenţională în cuantum de 25.000 de lei pentru nerespectarea obligaţiei prevăzută de art. 74 alin. 1 lit. c şi art. 23 alin. 2 din HG 870/2009, solicitând, în principal, să se constate nelegalitatea şi netemeinicia procesului verbal şi să se dispună anularea procesului verbal iar pe cale de consecinţă, exonerarea de la plata amenzii aplicate; în subsidiar, să se dispună înlocuirea sancţiunii amenzii aplicata prin procesul verbal pentru lipsa ecusonului cu sancţiunea avertismentului.
Motive de nelegalitate
Arată că în procesul-verbal contestat nu este consemnat la rubrica „Menţiuni (obiecţiuni) ale contravenientului” nici existenţa, nici inexistenţa, unor obiecţiuni ale contravenientului la momentul încheierii procesului verbal cu privire la conţinutul acestuia, de unde rezultă că agentul constatator nu şi-a îndeplinit obligaţia prevăzuta de art. 16 alin. 7 din OG 2/2001, de a informa contravenientul cu privire la dreptul său de a formula obiecţiuni, fiind încălcat astfel acest drept legal al contravenientului. Faptul că delegatul contravenientului a semnat procesul-verbal nu atrage automat concluzia că nu a avut obiecţiuni, ci numai faptul că a luat la cunoştinţă de acest proces-verbal şi că i s-a înmânat un exemplar al acestuia.
Arată că, astfel cum s-a statuat prin Decizia de recurs în interesul legii nr. XXII/2007 a ICCJ, încălcarea dispoziţiilor art. 16 alin. 7 din OG 2/2001 este sancţionată cu nulitatea relativă, care nu poate fi reţinută de instanţa decât dacă s-a pricinuit părţii o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.
În ceea ce o priveşte, arată că vătămarea constă în aceea că, în lipsa înscrierii la rubrica menţionata a obiecţiunilor sau a lipsei acestora, instanţa nu poate verifica daca i s-a adus la cunoştinţă contravenientului acest drept, menit să garanteze dreptul la apărare al contravenientului. Nu poate fi primita susţinerea că nu există nici o vătămare, atât timp cât eventualele obiecţiuni ale contravenientului, care nu au putut fi formulate la momentul încheierii procesului verbal, ar putea fi formulate în faţa instanţei cu ocazia soluţionării plângerii contravenţionale, pentru că în această situaţia s-ar lipsi practic de efect juridic dispoziţiile art. 16 alin. 7 din OG 2/2001.
Cum contravenientul are întotdeauna posibilitatea prezentării obiecţiunilor sale în faţa instanţei, prin formularea plângerii, încălcarea acestui drept de către agentul constatator ar rămâne nesancţionat de fiecare dată, astfel că se întreabă care mai este raţiunea pentru care legiuitorul a edictat această normă legală.
De asemenea, arată că locul săvârşiri faptei contravenţionale a fost consemnat în mod generic „X”, agentul constatator omiţând să menţioneze în conţinutul procesului verbal unde anume în localitatea menţionată se afla sala de joc, respectiv: strada, numărul, agentul economic căruia îi aparţinea spaţiul unde erau amplasate maşinile de joc.
Arată că, urmare a insuficientei descrieri/individualizări a locului săvârşirii contravenţiei, având în vedere că în localitatea respectivă există mai multe spaţii comerciale în care se desfăşoară activităţi de jocuri de noroc, se creează o stare de dubiu cu privire la săvârşirea faptei contravenţionale reţinute în sarcina contravenientului. În cazul nulităţilor prevăzute anume de lege, vătămarea se presupune până la dovada contrarie. În cazul nulităţilor relative, cum este cazul celor rezultate din încălcarea dispoziţiilor art. 16 alin.l din OG 2/2001, în conformitate cu dispoziţiile art. 105 alin. 2 din C. pr. civ. „actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea lor”.
Mai arată că prin insuficienta descriere a locului săvârşirii faptei contravenientului i-a fost creată o vătămare în conformitate cu dispoziţiile art. 105 alin. 2 C. pr. civ., dovada vătămării suferite prin încălcarea dispoziţiilor art. 16 alin. 1 din OG 2/2001, constând în aceea că nu poate formula apărări cu privire la o faptă asupra căreia planează suspiciunea în ceea ce priveşte locul săvârşirii acesteia, element ce este esenţial în verificarea de către instanţa a temeiniciei procesului verbal.
În subsidiar, în situaţia în care instanţa va respinge motivele de nulitate mai sus invocate, solicită înlocuirea sancţiunii amenzii aplicate pentru aceasta faptă, în cuantum de 25.000 lei, cu sancţiunea avertismentului, având în vedere dispoziţiile art. 21 alin. 3 din OG 2/2001, potrivit cărora sancţiunea trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi de mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului.
Consideră că agentul constatator nu a respectat principiul corectei individualizări a sancţiunii la momentul aplicării amenzii. Invocă dispoziţiile art. 5, art. 7 alin. 2, art. 34 şi 38 alin.2 din OG nr. 2/2001.
În aprecierea circumstanţelor personale învederează următoarele aspecte:
– X deţine Licenţa pentru organizarea jocurilor de noroc de tip slot-machine, emisă de către Ministerul Finanţelor Publice;
– X deţine autorizaţiile necesare în vederea exploatării jocurilor de noroc pentru aparatele de tip slot-machine la care se face referire in actul de control (este menţionat chiar in procesul verbal „maşini autorizate”). Prin urmare, X îndeplinea condiţiile legale pentru desfăşurarea activităţii de jocuri de noroc prin intermediul aparatelor de joc menţionate în procesul verbal.
– toate registrele contabile, cu excepţia evidenţei zilnice menţionate de agentul constatator, sunt ţinute în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare;
– veniturile obţinute în urma exploatării aparatelor de joc sunt declarate conform legii;
– taxele şi impozitele datorate pentru exploatarea aparatelor de joc sunt achitate la zi, conform dispoziţiilor legale în vigoare;
– prin săvârşirea contravenţiei nu s-au produs urmări grave.
Arată că se poate deduce lipsa intenţiei de a desfăşura activitate de exploatarea a acelor aparate în mod nelegal şi că fapta are un grad scăzut de pericol social concret, care justifică aplicarea unei sancţiuni mai scăzute decât aceea aplicată de organul de control, scopul preventiv şi reeducativ urmărit de legiuitor fiind îndeplinit şi prin aplicarea unui avertisment.
În aceeaşi ordine de idei, arată că înlocuirea amenzii cu avertismentul nu împietează realizarea scopului general al aplicării unei sancţiuni contravenţionale, respectiv acela de a atrage atenţia asupra faptei săvârşite şi de a determina adoptarea în viitor a unui comportament adecvat.
Mai arată că, faţă de urmarea produsă, de lipsa scopului, a pericolului social concret al faptei, de faptul că nu a mai fost sancţionată pentru această faptă, solicită instanţei admiterea în parte a plângerii, în sensul înlocuirii sancţiunii amenzii cu sancţiunea avertismentului.
Solicită administrarea probei cu înscrisuri.
În drept: dispoziţiile legale menţionate în cuprinsul plângerii contravenţionale.
La data de 08.01.2013 intimatul a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenţionale şi menţinerea procesului verbal ca legal şi temeinic întocmit.
În drept s-a invocat dispoziţiile art.115-118 C.pr.civ.
Probe: înscrisuri.
S-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Prin sentinţa civilă nr.265, pronunţată de Judecătoria Călăraşi la data de X s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Lehliu Gară.
La data de X cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei X.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenţie seria X nr. X întocmit la data de X de intimatul X, petenta X a fost sancţionată contravenţional cu amendă în cuantum de 25.000 lei pentru că la data de X, la punctul de lucru Ştefăneşti din com. X s-a constatat săvârşirea faptei de a nu fi ţinut zilnic evidenţa încasărilor realizate şi a premiilor acordate-punctul de lucru Ştefăneşti. Nici nu deţine un registru în acest sens, evidenţa ţinându-se doar de două ori pe lună.
În drept s-a reţinut că fapta este prevăzută de art. 76 alin.1 lit. a) rap. la art. 23 alin. 2 şi art. 74 alin.1 lit. c) din HG nr. 870/2009, sancţionată de art. 76 alin.2 lit. a) din acelaşi act normativ.
Fiind învestită, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu verificarea legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal, instanţa constată următoarele:
Plângerea contravenţională a fost formulată în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 alin.1 din OG nr.2/2001, întrucât procesul-verbal a fost încheiat la data de X, iar plângerea a fost depusă la Oficiul Poştal din Bucureşti la data de X.
Analizând procesul-verbal sub aspectul legalităţii sale, instanţa apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor art.17 din O.G. nr. 2/2001, referitoare la menţiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancţiunea nulităţii.
Instanţa constată că procesul-verbal a fost încheiat în lipsa unui reprezentant legal al petentei persoană juridică, astfel că nici nu s-au putut reţine obiecţiuni în chiar cuprinsul său. În aceste circumstanţe, contrar susţinerilor petentei, instanţa constată că aceasta avea posibilitatea de a invoca prin plângerea contravenţională orice motiv de nelegalitate sau netemeinicie pe care-l considera întemeiat, fără ca acesta să semnifice o lipsire de efecte juridice a art. 16 alin.7 din OG nr. 2/2001 în condiţiile întocmirii procesului verbal în lipsa reprezentantului legal al persoanei juridice sancţionate.
De asemenea, instanţa apreciază ca fiind suficient descris locul săvârşirii contravenţiei prin menţiunea „X” în condiţiile în care petenta nu a demonstrat că are mai multe puncte de lucru în sat Ştefăneşti, com. Ileana, jud. Călăraşi şi, pe cale de consecinţă, vătămarea ce i-a fost adusă prin lipsa unei identificări mai precise a locului săvârşirii contravenţiei.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal instanţa reţine că, procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei poate face dovada existenţei faptei, a autorului acesteia şi a vinovăţiei doar în măsura în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanţa în privinţa vinovăţiei „acuzatului” dincolo de orice îndoiala rezonabilă.
Conform art. 76 alin.1 lit. a) din HG 870/2009, constituie contravenţie la regimul exploatării jocurilor de noroc, printre altele şi nerespectarea prevederilor art. 23 alin. (1)-(3) din acelaşi act normativ.
Potrivit art. 23 alin. (2) din HG 870/2009, evidenţa primară se ţine zilnic, pentru fiecare joc de tip slot-machine şi sistem de joc de tip jack-pot, după caz, conform modelului prezentat în anexa nr. 8 a), pentru mijloacele de joc care operează în lei, respectiv în anexa nr. 8 b), pentru mijloacele de joc care operează în valută.
Conform art. 74 alin. (1) lit. c) din HG 870/2009, organizatorii de jocuri de noroc au, în funcţie de specificul activităţii de jocuri de noroc desfăşurate, obligaţia de ţine zilnic, la fiecare sală de joc, o evidenţă completă, clară şi detaliată a încasărilor realizate de fiecare mijloc de joc în parte, precum şi a premiilor sau câştigurilor acordate, în conformitate cu prevederile prezentei hotărâri, în limba română.
În speţă, petenta nu contestă situaţia de fapt reţinută în procesul-verbal seria X nr. X, întocmit la data de X de intimatul X şi nu oferă nicio explicaţie privitor la faptul că, deşi este obligată de lege la a ţine o evidenţă zilnică a încasărilor şi a premiilor, petenta ţine evidenţa doar de 2 ori pe lună.
În aceste condiţii, instanţa constată că nu se poate vorbi despre un pericol social scăzut pentru a se înlocui pedeapsa amenzii cu cea a avertismentului, voinţa legiuitorului fiind practic ignorată de către petentă.
Conform art.76 alin.2 lit. a din HG 870/2009, amenda pentru fapta prevăzută de art. 74 alin.1 lit. c) este cuprinsă între 25.000 – 50.000 lei, organul de control aplicând sancţiunea minimă, respectiv 25.000 lei.
În ceea ce priveşte cuantumul sancţiunii aplicate, instanţa apreciază că a fost corect individualizat de către agentul constatator, petenta nefăcând dovada faptului că modul de înregistrare constatat s-a datorat unor împrejurări de moment, din contră, nu a oferit nicio explicaţie pentru faptul că în locul evidenţei zilnice a încasărilor şi premiilor, ţine evidenţa doar de două ori pe lună.
Spre deosebire de petentă, instanţa apreciază că gravitatea faptei este stabilită chiar de legiuitor şi se reflectă în amenda mare prevăzută pentru încălcarea acestei dispoziţii legale.
Pentru aceste motive urmează a respinge plângerea contravenţională formulată de petenta X împotriva procesului-verbal de contravenţie seria X nr. X, întocmit la data de X de intimatul X, ca neîntemeiată.
Văzând şi dispoziţiile art. 34 alin.2 din OG 2/2001
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMEL LEGII
HOTĂRĂŞTE
Respinge plângerea contravenţională formulată de petenta X, cu sediul social în X, având număr de ordine în Registrul Comerţului X şi Cod Unic de Înregistrare X, reprezentată legal prin X, având funcţia de administrator şi convenţional prin Societatea Civila de Avocaţi „X”, în contradictoriu cu intimatul X, cu sediul în X, împotriva procesului verbal de contravenţie seria X nr. X, întocmit la data de X, ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20.03.2013.
