Plângere contravenţională. Înlocuirea sancţiunii amenzii cu sancţiunea avertisment.
Instanţa a avut în vedere că în baza art. 7 alin. 3 din O.G. 2/2001 s-a prevăzut expres posibilitatea aplicării sancţiunii avertismentului şi în situaţia în care actul normativ de sancţionare a contravenţiei nu prevede expres această sancţiune, pentru a permite în acest mod sancţionarea faptelor de o gravitate redusă şi cu luarea în considerare şi a altor criterii de individualizare decât limitele sancţiunii pecuniare.
În ceea ce priveşte analiza sancţiunii stabilite în procesul-verbal, art. 5 alin. 5 din O.G.2/2001 prevede că aceasta trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite” iar art. 21 alin. 3 din acelaşi act normativ prevede că sancţiunea se aplică „în limitele prevăzute de lege şi trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal de contravenţie”.
În ceea ce priveşte analiza sancţiunii stabilite în procesul-verbal, art. 5 alin. 5 din O.G.2/2001 prevede că aceasta trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite” iar art. 21 alin. 3 din acelaşi act normativ prevede că sancţiunea se aplică „în limitele prevăzute de lege şi trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal de contravenţie”.
Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele :
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Motru la data de 5.12.2008, sub nr. de dosar 3858/263/2008, petentul B. V. a chemat în judecată intimatul I.P.J.G., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună anularea procesului-verbal seria PCA nr. 2631608 încheiat la data de 20.11.2008 şi exonerarea sa de la plata amenzii.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că în ziua respectivă făcea un transport de lemne pentru numitul P.G., cu boii săi şi cu căruţa lui B. G. şi a fost oprit de agenţii de poliţie când se afla pe raza satului S., unde locuieşte.
Petentul a arătat că nu este vinovat de săvârşirea contravenţiei reţinute în sarcina sa deoarece, chiar dacă nu avea asupra sa actul de identitate şi certificatul de înregistrare, nu era plecat din localitate.
Petentul nu a invocat nici un temei de drept în susţinerea plângerii sale.
În conformitate cu dispoziţiile art. 112 din Codul de procedură civilă, la cerere au fost ataşate următoarele înscrisuri: procesul verbal de contravenţie seria PCA nr. 2631608 încheiat la data de 20.11.2008 în copie (fila nr. 3) şi copie de pe certificatul de înregistrare nr. 91/10.07.2007 (fila nr. 4).
Cererea a fost scutită de plata taxei de timbru şi a timbrului judiciar, în conformitate cu dispoziţiile art.36 din O.G. 2/2001, art.15 lit. i din Legea 146/1997 şi art. 1 lain. 2 din O.G. 32/1995.
Intimatul, deşi a fost legal citat, nu s-a prezentat în faţa instanţei şi nu a formulat întâmpinare.
La termenul din data de 16.01.2009, instanţa, în baza art. 167 alin. 1 din Codul de procedură civilă a încuviinţat petentului proba cu înscrisuri, în administrarea acestei probe fiind depuse la dosarul cauzei de către petent următoarele înscrisuri: copie de pe certificatul de înregistrare nr. 91/10.07.2007 (fila nr. 4) şi copie de pe actul de identitate (fila nr. 12).
La acelaşi termen, instanţa, în baza rolului activ, în conformitate cu dispoziţiile art. 129 alin. 5 din Codul de procedură civilă şi art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001, a procedat la luarea unui interogatoriu petentului, acesta fiind consemnat şi ataşat la dosarul cauzei (fila nr. 13).
Ca urmare a adresei formulate în urma rezoluţiei judecătorului de serviciu către intimat, prin care s-a solicitat înaintarea actelor care au stat la baza întocmirii procesului-verbal de contravenţie, la dosarul cauzei, a fost depusă la data de 16.01.2008 o copie de pe procesul-verbal de contravenţie contestat (fiala nr. 11) şi raportul agentului constatator din data de 15.01.2009 (fila nr. 10).
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:
Petentul B. V. a fost sancţionat prin procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria PCA nr. 2631608 încheiat la data de 20.11.2008 cu amendă în cuantum de 324 lei, potrivit art.102 alin. 1 pct. 16 din O.U.G. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, fiindu-i aplicate 6 puncte-amendă
S-a reţinut că petentul a săvârşit contravenţia prevăzută de art. 165 alin. 1 lit. a din H.G. 1391/2006, deoarece a intrat cu vehiculul cu tracţiune animală pe DJ 671 B, S., fără a avea asupra sa actul de identitate şi certificatul de înregistrare al atelajului.
La rubrica obiecţiuni, petentul a arătat că a uitat şi a semnat procesul-verbal de contravenţie.
Petentul B. V. avea la momentul sancţionării act de identitate valabil aşa cum rezultă din copia de pe acest act depusă la dosarul cauzei, iar pentru căruţa indicată care aparţinea numitului B. G. există certificatul de înregistrare nr. 91/10.07.2007 depus la dosarul cauzei.
Fapta reţinută a fi săvârşită de către petent, a fost constatată personal de agentul constatator care a relatat că petentul nu a avut asupra sa actele arătate în procesul-verbal contestat, respectiv, actul de identitate şi certificatul de înregistrare, aşa cum rezultă din raportul agentului constatator încheiat la data de 15.01.2009 aflat la dosarul cauzei.
Faptele relatate în cuprinsul procesului-verbal de contravenţie au fost confirmate şi recunoscute de petent în interogatoriul luat de către instanţă, acesta declarând că nu a avut asupra sa actele respective.
În condiţiile speţei, instanţa apreciază că devin incidente dispoziţiile art. 34 alin.1, art. 5 alin. 5, art. 7 alin. 1 şi 2 şi art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor precum şi dispoziţiile art. 165 alin. 1 lit. a din H.G. 1391/2006 pentru aprobarea regulamentului de aplicare a O.U.G 195/20002 privind circulaţia pe drumurile publice şi art.102 alin. 1 pct. 16 din O.U.G 195/20002 privind circulaţia pe drumurile publice.
În conformitate cu dispoziţiile art. 34 din O.G. 2/2001 „instanţa competentă să soluţioneze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o şi pe celelalte persoane citate, dacă aceştia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal şi hotărăşte asupra sancţiunii, despăgubirii plătite, precum şi asupra măsurii confiscării”.
În legătură cu modul de aplicare al sancţiunii contravenţionale, art. 7 alin. 2 din O.G. 2/2001 prevede că „în cazul în care fapta este de o gravitate redusă” se aplică sancţiunea avertismentului, sancţiune ce poate fi aplicată „şi în cazul în care actul normativ de stabilire şi sancţionare a contravenţiei nu prevede această sancţiune”, aşa cum arată art. 7 alin. 3 din acelaşi act normativ.
Potrivit art. 165 alin. 1 lit. a din H.G. 1391/2006 conducătorul vehiculului cu tracţiune animală este „obligat să aibă asupra lui actul de identitate, certificatul de înregistrare, iar pe vehicul montate plăcuţele cu numărul de înregistrare”.
Art. 102 alin. 1 pct. 16 din O.U.G. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile prevede că reprezintă contravenţie şi se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancţiuni „nerespectarea obligaţiilor ce revin conducătorilor de vehicule cu tracţiune animală”.
Analizând situaţia de fapt expusă, prin prisma dispoziţiile legale incidente în speţă, instanţa apreciază plângerea petentului ca fiind întemeiată în parte pentru următoarele argumente:
Analizând cuprinsul procesului verbal de contravenţie seria PCA nr. 2631608 cu prioritate sub aspectul legalităţii sale conform prevederilor art. 34 alin.1 din O.G. 2/2001, instanţa constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispoziţiilor O.G. 2/2001, neexistând motive de nulitate absolută care să poată fi invocate de instanţă din oficiu. Instanţa reţine de asemenea că nici petentul nu a contestat procesul-verbal sub aspectul legalităţii sale.
Procedând apoi la analiza temeiniciei procesului-verbal contestat, instanţa apreciază că din probele administrate în cauză rezultă că situaţia de fapt reţinută de agentul contestator corespunde realităţii.
Instanţa apreciază că procesului-verbal de contravenţie, fiind întocmit de un agent al statului, în exerciţiul funcţiunii trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, beneficiind în această situaţie de prezumţia de legalitate şi temeinicie.
O astfel de prezumţie, nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumţia de nevinovăţie, garantată de prevederile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
În conformitate cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (Salabiaku c. Franţei, s. A no 141A, p. 15, § 28, 7 oct. 1988 ; Telfner c. Austriei, no 33501/96, § 16, 20 mart. 2001; Anghel c. României, no 28183/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumţiile de fapt şi de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice.
Instanţa constată că este permisă utilizarea prezumţiilor şi în materie penală (cum este calificată şi materia contravenţională prin raportare la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului), pentru dovedirea vinovăţiei făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiţii: respectarea unor limite rezonabile, ţinându-se cont şi de miza litigiului, şi respectarea dreptului la apărare.
În prezenta cauză, atât miza litigiului (aplicarea unei amenzi în cuantum de 324 lei) cât şi faptul că i-a fost asigurată petentului posibilitatea de a-şi dovedi susţinerile, de a combate prezumţia de legalitate şi temeinicie, îndreptăţesc aplicarea prezumţiei de legalitate şi de temeinicie a procesului-verbal, având în vedere şi faptul că cele consemnate în procesul-verbal de contravenţie au fost pecepute în mod personal de agentul constatat.
Susţinerea petentului în sensul că nu era plecat din localitate şi prin urmare nu îi erau aplicabile dispoziţiile legale, este înlăturată de instanţă, având în vedere faptul că obligaţiile prevăzute de H.G. 1391/2006 în sarcina conducătorilor de vehicole cu tracţiune animală, sunt prevăzute fără a se distinge zona în care se circulă, indiferent dacă este sau nu localitatea de domiciliu.
Constatând legalitatea şi temeinicia procesului verbal contestat, instanţa va analiza în continuare sancţiunea aplicată de agentul constatator aşa cum impune art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001.
Sancţiunea pecuniară în cuantum de 324 lei cu aplicarea a 6 puncte amendă a fost aplicată de agentul constatator sub minimul legal prevăzut de lege, în speţă fiind aplicabil aşa cum a reţinut în mod corect şi agentul constatator, art. 102 alin. 1 pct. 16, care prevede aplicarea unei amenzi din clasa a IV a de sancţiuni, de la 9 la 20 puncte amendă în conformitate cu art. 98 alin. 4 lit. d din O.U.G. 195/2002.
Faptul că agentul constatator nu a aplicat în mod corect dispoziţiile legale incriminatoare nu poate fi reţinut ca motiv de nulitate, având în vedere că acesta a indicat în mod corect textul legal cu incidenţă în speţă. De asemenea, nici faptul că agentul constatator a aplicat o amendă sub minimul legal prevăzut de lege nu poate fi motiv de nulitate ce ar putea fi invocat din oficiu de instanţa, având în vedere si faptul că petentul nu a invocat acest motiv.
Instanţa va avea în vedere faptul că plângerea împotriva procesului-verbal de contravenţie poate fi considerată o cale de atac împotriva actului încheiat de agentul constatator, prin urmare apreciază că este aplicabil principiul conform căruia nu se poate crea în propria cale de atac o situaţie mai grea, astfel nu va putea aplica petentului o sancţiune în limitele prevăzute de textul legal corect individualizat de instanţă.
Instanţa va avea în vedere că în baza art. 7 alin. 3 din O.G. 2/2001 s-a prevăzut expres posibilitatea aplicării sancţiunii avertismentului şi în situaţia în care actul normativ de sancţionare a contravenţiei nu prevede expres această sancţiune, pentru a permite în acest mod sancţionarea faptelor de o gravitate redusă şi cu luarea în considerare şi a altor criterii de individualizare decât limitele sancţiunii pecuniare.
Analizând gradul de pericol social concret al faptei săvârşite în conformitate cu criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001, instanţa consideră că sancţiunea amenzii aplicată este prea aspră, nefiind proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite.
Pericolul social al faptei săvârşite de petent este minim, fapt ce rezultă din împrejurarea în care a fost săvârşită fapta, din faptul că nu s-au produs urmări grave pentru siguranţa circulaţiei, atingerea valorilor sociale ocrotite de O.U.G. 195/2002 fiind minimă.
De asemenea pericolul social minim rezultă şi din circumstanţele persoanele ale petentului care s-a prezentat în faţa instanţei şi a furnizat informaţiile necesare depunând la dosar acte pe care nu le-a avut asupra sa în momentul încheierii procesului-verbal de contravenţie ce atestă că acesta avea act de identitate valabil şi pentru căruţa cu care circula exista un certificat de înregistrare.
Faţă de aceste împrejurări instanţa apreciază că fapta are o gravitate redusă şi că se impune înlocuirea sancţiunii aplicate cu sancţiunea avertismentului, aceasta sancţiune răspunzând cerinţelor de proporţionalitate prevăzute de art. 5 alin.5 şi art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001. Aceasta sancţiune este mai potrivită realizării scopului general al aplicării unei sancţiuni contravenţionale, acela de a atrage atenţia contravenientului asupra faptei săvârşite şi de a-l determina să adopte pe viitor un comportament adecvat în societate.
În consecinţă instanţa va admite în parte plângerea petentului şi va modifica procesul-verbal de contravenţie atacat în sensul înlocuirii sancţiunii amenzii în cuantum de 324 lei aplicată prin actul atacat cu sancţiunea avertismentului, menţinând celelalte dispoziţii ale procesului-verbal. De asemenea, va atrage atenţia petentului asupra pericolului social al faptei săvârşite şi îi va recomanda să respecte dispoziţiile legale.
Judecător Cornelia Vâlcea
