Plângere la contravenţie. Obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale.


Tip: Decizie

Data:  29.11.2005

Autor: Tribunalul Satu Mare

Domenii

asociate: Anulare proces verbal

de contravenţie

Plângere la contravenţie. Obligaţia agenţilor economici de a

 utiliza aparate de marcat electronice fiscale

Potrivit art. 1 alin. 5 din OG nr. 28/1999, în perioada în care aparatele de marcat electronice fiscale nu funcţionează din motive obiective, utilizatorii sunt obligaţi să înregistreze într-un registru special toate operaţiunile efectuate şi să emită facturi fiscale pentru respective operaţiuni la cererea debitorului.

În măsura în care agentul economic nu face dovada îndeplinirii exigenţelor stabilite prin acest text de lege, sunt întrunite condiţiile răspunderii contravenţionale prev. de art. 10 lit. b din OUG nr. 28/1999 potrivit căruia „Până la repunerea în funcţiune a aparatelor de marcat electronice fiscale, agenţii economici utilizatori sunt obligaţi să înregistreze într-un registru special întocmit în acest sens, toate operaţiunile efectuate ş! să emită facturi fiscale pentru respectivele operaţiuni la cererea debitorului”

Rezumatul speţei:

Prin sentinţa civilă nr.929 din data de 12 septembrie 2005, pronunţată în dosar nr. 1421/2005 de Judecătoria Carei, s-a respins plângerea petentei SC D. JB SRL Carei, judeţul Satu Mare, împotriva procesului verbal seria E nr. 0054570/19.06.2005 încheiat de intimata Garda Financiară Satu Mare, ca neîntemeiată, sentinţa fiind definitivă.

Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut că, potrivit procesului verbal seria E nr.0054570 încheiat la 19.06.2005 de către agenţii constatatori din cadrul intimatei Garda Financiară Satu Mare, petenta a fost sancţionată pentru săvârşirea contravenţiei prev.de art.10 lit.b în baza art.11 alin. 1 lit.b din OUG nr.28/1999 republicată şl modificată cu amendă de 80 milioane ROL lei, dispunându-se ca şl sancţiuni complementare confiscarea sumei de 5.480.000 lei, precum şi suspendarea activităţii unităţii pentru o perioadă de 3 luni de la data controlului. S-a reţinut că la 19.06.2005, ora 3,5o la controlul operativ şi inopinat efectuat la discoteca aparţinând de societatea petentă, situată în Carei, în prezenţa administratorului H. l., s-a procedat la efectuarea monetarului faptic la gestiune de bar, în bani organizate la punctul de lucru “Discotecă” şi s-a constatat că la aceste două gestiuni nu există AMEF şi în consecinţă încasările obţinute prin vâzarea mărfurilor nu sunt evidenţiate în AMEF.

Ulterior, în biroul administratorului au fost prezentate 2 AMEF, care erau oprit, deci nu funcţionau şi pentru a constata dacă aceste AMEF-uri au fost utilizate s-au verificat rapoartele X emise de ASMEF ia data şl ora controlului -19.06.2005, orele 2 şi 19 şi 2 şi 24, constatându-se că sumele găsite la gestiunile verificate – 960.000 lei şi respectiv 4.500.000 lei – în total 5.460.000 lei ROL, rezultate din vânzarea mărfurilor, nu sunt înregistrate în memoria fiscală a AMEF, faptele de mai sus au fost constatate în prezentul proces verbal, între orele 2 şl 4 din 19.06.2005.

Instanţa de fond a constatat că agentul economic petent a încălcat obligaţia prevăzută de art.1 din OUG 28/1999 republicată şl modificată, respectiv de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale (AMEF) în condiţiile în care efectua livrări de bunuri cu amănuntul şl prestări servicii direct către populaţie, fiind astfel în mod legal şl temeinic sancţionată în baza art.10 lit.b şl art.11 lit.b din actul normativ arătat.

Societatea petentă a achiziţionat 2 AMEF însă (a data şl ora controlului acestea nu erau în funcţiune, rapoartele de departamente şl rapoartele generale operate de agentul constatator indicând total 0 (ZERO), în condiţiile în care încasările pe cele 2 gestiuni erau 960.000 lei ROL, respectiv 4.500.000 lei ROL.

Aparatele nu erau fiscalizate pe rapoarte indicându-se menţiunea “bon nefiscal”. Declaraţiile de instalare au fost prezentate la organul fiscal în speţă Administraţia Financiară a mun.Carei în data de 20.06.2005, fiind înregistrate sub nr.3082, 3083.

Astfel, susţinerea reprezentantului I.I.R.U.C- Sucursala Maramureş, că cele două AMEF erau fiscalizate la 16.06.2005, este evident falsă.

Prin plângere societatea petentă a mai susţinut că la data controlului pentru sumele încasate s-au emis chitanţe, însă astfel de documente nu au fost prezentate organelor de control.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termen petentă, solicitând instanţei admiterea acestuia, anularea procesului verbal de contravenţie contestat precum şi amenda aplicată prin acesta.

în motivare se arată că, sentinţa pronunţată de către instanţa de fond este netemeinică pentru următoarele :

Este adevărat că la data efectuării controlului de către Garda Financiară Satu Mare, la 18.06.2005, s-a constatat că cele două aparate de marcat nu funcţionau.

în plângerea formulată, contravenienta a arătat că aceste aparate nu funcţionau, deoarece se aflau în lucru din 16.06.2005, conform adeverinţei din 20.06.2005 eliberată de societatea HRUC – Sucursala Maramureş, în vederea programării, conform noilor dispoziţii legale.

Deşi actul respectiv era depus la dosar, instanţa l-a înlăturat pe considerentul că este fals, fără să existe nici o dovadă în acest sens, fiind un act oficial are forţă probantă şl că, într-adevăr, în realitate, în această perioadă s-a efectuat programarea pentru aceste aparate de marcat.

Ţinând cont de această împrejurare, consideră că nu se poate reţine culpa societăţii pentru săvârşirea contravenţiei prev.de art.12 din OUG 28/1999, modificată prin art.34 din OG 2/2001, motiv pentru care, în principal, solicită înlocuirea sancţiunii aplicată a amenzii, cu o sancţiune cu avertisment, precum şl înlăturarea sancţiunii complementare aplicată de organul constatator.

Prin întâmpinarea formulată în cauză (filele 9-10 din dosar), intimata Garda Financiară Satu Mare a solicitat respingerea recursului petentei ca neîntemeiat.

Analizând sentinţa recurată prin prisma motivelor de recurs invocate cât şl a disp.art.304 ind.1 C.pr.civ., instanţa a apreciat recursul petentei ca neîntemeiat.

În mod temeinic şl legal agentul constatator, cu ocazia controlului efectuat la sediul societăţii la data de 19.06.2005 ora 3:05 a constatat săvârşirea de către petentă a contravenţiei prev.de art.10 lit.’b” din OUG 28/1999 republicată şl modificată, aplicând acesteia sancţiunile contravenţionale prevăzute de art. 11 din acelaşi act normativ, prezumţia de legalitate a procesului verbal de contravenţie nefiind înlăturată de probele administrate în cauză.

Chiar în situaţia în care adeverinţa din 20.06.2005 eliberată de societatea IIRUC – Sucursala Maramureş ar fi acceptată ca probă pentru a dovedi că aparatele de marcat electronice fiscale achiziţionate de către petentă au fost fiscalizate la data de 16.06.2005 urmând a fi programată pe departamente în data de 20.06.2005 pentru ca societatea să se conformeze schimbărilor legislative intervenite cu ocazia introducerii leului greu, instanţa a apreciat că, în perioada în care aparatele de marcat electronice nu funcţionau din motive obiective, petentă trebuia să se conformeze disp.art.1 al.5 din OUG nr.28/1999 potrivit căreia “Până la repunerea în funcţiune a aparatelor de marcat electronice fiscale, agenţii economici utilizatori sunt obligaţi să înregistreze într-un registru special întocmit în acest sens, toate operaţiunile efectuate ş! să emită facturi fiscale pentru respectivele operaţiuni la cererea debitorului”.

Întrucât petentă nu a făcut dovada ţinerii unui astfel de registru special şl nici nu a utilizat aparatele de marcat electronice fiscale, aceasta nu se încadrează în excepţiile prev.de art.10 lit.”b” din OUG nr.29/1999 potrivit căruia “Constituie contravenţie neîndeplinirea obligaţiei agenţilor economici de a se dota şl de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale avizate conform art.5 al.2, la termenele stabilite de art.6, CU EXCEPŢIA PREV.DE ART.1 AL.5”.

Apreciind că, în mod temeinic prima instanţă a respins plângerea la contravenţie formulată de petentă ca neîntemeiată şl faţă de cele de mai sus, în temeiul art.34al.2 din OGnr.2/2001, art.2pct.3C.pr.civ., art.304 ind.1, art.312 C.pr.civ., instanţa urmează să respingă recursul declarat de aceasta ca neîntemeiat, fără a acorda cheltuieli de judecată în cauză potrivit art.274 C.pr.civ., acestea nefiind solicitate şl nici justificate de intimată, conform dispozitivului.

Sursa primară: Decizia civilă nr. 399/R/25.11.2005 a Tribunalului Satu Mare –

Secţia comercială şi de contencios administrativ.