Prin cererea înregistrată sub nr. 5 886/16.12.2002 la Tribunalul Constanţa, reclamanta C.I. a solicitat înfiinţarea popririi asigurătorii asupra acţiunilor şi părţilor sociale deţinute de debitorul M.A. la S.C. „A.I.” S.R.L., S.C. „B.P.” S.R.L. şi S C. „G.M.” S.A., motivat de faptul că acesta este debitorul său pentru suma de 130.000 USD, în temeiul poliţei datate 12.12.1999, scadentă la 1.08.2000, definitivă şi executorie, conform hotărârii nr. 1315/20.09.2001 a Tribunalului din Istanbul, prin care debitorul a fost obligat la plata unei despăgubiri de 40% din valoarea creanţei şi hotărârii nr. 1235/24.01.2002 a Curţii de Câsaţie din Istanbul.
întrucât pârâtul refuză executarea de bunăvoie a obligaţiei de plată, iar domiciliul său este în România, reclamantul a fost nevoit să solicite, conform Legii nr. 1 Op/1992, recunoaşterea şi încuviinţarea executării silite în condiţiile legii române, cauza fiind înregistrată sub nr. S/531/2002 la Tribunalul Constanţa.
Prin încheierea din 20.12.2002, Tribunalul Constanţa a admis cererea reclamantei şi a dispus înfiinţarea popririi asigurătorii asupra acţiunilor şi a părţilor sociale deţinute de pârâtul M.A. la S.C. „A.I.” S.R.L., S.C. „B.P.” S.R.L. şi S.C. „G.M.” S.A., făcând aplicarea dispoziţiilor art. 597 Cod procedură civilă, stabilindu-se o cauţiune de 300.000.000 lei.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen pârâtul M.A., criticând-o ca fiind nelegală pentru următoarele motive. Instanţa de fond a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 597 Cod procedură civilă, dar nu a observat că nu esjte îndeplinită condiţia esenţială pentru aplicarea instituţiei popririi asigurătorii referitoare la sume de bani, titluri de valoare sau alte bunuri mobile incorporale care să fie datorate debitorului de către o a treia persoană. Hotărârea eăte rezultatul aplicării greşite a dispoziţiilor art. 66 din Legea nr. 31/1990, text care nu are în vedere ca obiect al popririi părţile sociale şi acţiunile.
Recursul este fondat pentru următoarele considerente. Reclamantul şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 597 Cod procedură civilă şi art. 66 din Legea nr. 31/1990. Dispoziţiile art. 597 Cod procedură civilă reglementează poprirea asiguratorie ce se poate înfiinţa asupra sumelor de bani, titlurilor de valoare sau a altor bunuri incorporale urmăribile, datorate debitorului de o a treia persoană sau pe care aceasta i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente, în condiţiile stabilite de art. 591 Cod procedură civilă.
Raportat la aceste dispoziţii pentru înfiinţarea popririi asigurătorii, sunt necesare a fi îndeplinite cumulativ mai multe condiţii:
– Creanţă constatată prin act scris, dar nu titlu executoriu;
– cjreanţă exigibilă;
– existenţa unei acţiuni principale.
îndeplinirea acestor condiţii de admisibilitate este cumulativă, ori în cauză nu s-a demonstrat de către reclamant cea de-a treia condiţie, dovada că pe rolul tribunalului este înregistrată o cerere de exequatur neputând fi primită, cât timp legiuitorul are în vedere existenţa unei acţiuni de drept comun, care să se poarte asupra fondului litigiului, prin care se urmăreşte de către creditor obţinerea unui titlu executoriu, nu recunoaşterea acestuia de către o instanţă străină.
Dispoziţiile art. 66 din Legea nr. 31/1990 nu lasă loc de interpretare, fiind destul de clare în legătură cu obiectul popririi, menţionând în alin. 1 că, pe durata societăţii, creditorii asociatului pot să-şi exercite dreplturile lor numai asupra părţii din beneficiile cuvenite asociatului după bilanţul contabil, iar după dizolvarea societăţii, asupra părţii ce s-ar cuveni prin lichidare.
Creditorii prevăzuţi la art. 66 alin. 1 din Legea nr. 31/1990 pot totuşi popri, în timpul duratei societăţii, părţile ce s-ar cuveni asociaţilor prin lichidare sau pot sechestra şi vinde acţiunile debitorului lor. în ceea ce priveşte poprirea părţilor ce s-ar cuveni asociaţilor din lichidare şi nu a părţilor sociale, aceasta se va face în condiţiile prevăzute de art. 452 şi următoarele Codul de procedură civilă, aflându-se în situaţia unui caz de poprire a veniturilor viitoare ale debitorului.
Legea nr. 31/1990 nu reglementează poprirea asiguratorie a părţilor sociale şi a acţiunilor deţinute de debitor în cadrul unei societăţi cu răspundere limitată sau pe acţiuni. Mai mult, cererea de poprire asiguratorie a acţiunilor deţinute de către pârât la S.C. „G.M.” S.A. este inadmisibilă, în condiţiile în care faţă de această societate a fost deschisă procedura prevăzută de Legea nr. 64/1995, fiind deci incidente dispoziţiile din art. 38 referitoare la indispo-nibilizarea acţiunilor sau a părţilor sociale.
împrejurarea că cererea reclamantului a fost soluţionată în fond de secţia civilă a Tribunalului Constanţa, iar în recurs de secţia comercială a Curţii de Apel Constanţa nu are nici o consecinţă juridică nefavorabilă părţilor, cât timp regulile de competenţă în materie se referă la instanţă şi nu la secţie, din punct de vedere procedural tribunalul fiind competent în fond să soluţioneze cauza, iar în recurs curtea de apel.
Faţă de aceste considerente, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, a fost admis recursul şi modificată în totalitate hotărârea atacată, în sensul respingerii cererii de poprire asiguratorie.
Curtea de Apel Constanţa, decizia civilă nr. 696/COM din 16 iunie 2003
