JUDETUL ILFOV
JUDECATORIA BUFTEA
-SECTIA PENALA-
Referat- solutii relevante in materie penala
-septembrie 2008-
1. Nelegala citare a invinuitului pentru prezentarea materialului de urmarire penala. Consecinte. Nelegala sesizare a instantei
Prin Sentinta penala nr. 296/11.06.2008 pronuntata de Judecatoria Buftea in dosarul nr. 3407/94/2008 s-au dispus urmatoarele: In temeiul art. 300 al.2 Cpp coroborat cu art.332 al.2 Cpp a fost trimisa cauza privind pe inculpatul L. V. la Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea în vederea prezentarii materialului de urmarire penale si refacerii actului de sesizare; in baza art. 192 alin.3 Cpp cheltuielile judiciare avansate au ramas în sarcina statului, onorariul apărătorului din oficiu urmand a fi avansat din fondul Ministerului de Justiţie.
Pentru a decide astfel, instanta a retinut ca potrivit art.255 Cpp, in cauzele în care nu a fost pusa in miscare actiunea penala, organul de cercetare, dupa efectuarea actelor de cercetare potrivit art. 232 Cpp, daca exista invinuit in cauza si constata ca împotriva acestuia sunt suficiente probe, procedeaza la o nouă ascultare a invinuitului, după care conform art.256 Cpp se intocmeste un referat in care se consemnează rezultatul cercetării.
Potrivit art. 257 si 250 Cpp procurorul, primind dosarul, cheama pe invinuit si ii prezinta materialul de urmarire penala, ocazie cu care: a) îi pune în vedere ca are dreptul de a lua cunostinta de materialul de urmarire penala, aratandu-i si încadrarea juridica a faptei savarsite; b) ii asigura posibilitatea de a lua de indata cunostinta de materialul de urmarire penala; c) il intreaba, dupa ce a luat cunostinta de materialul de urmarire penala, daca are de formulat cereri noi sau daca voieste sa faca declaratii suplimentare.
Din aceste dispoziţii s-a retinut că în cadrul acestei etape procesuale, premergătoare întocmirii rechizitoriului, act de sesizare a instanţei, prin care se dispune punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată, persoana faţă de care s-a efectuat urmărirea penală, legal citată conform disp. art. 175 şi urm Cpp, trebuie să aibă posibilitatea de a-şi exercita nestingherită drepturile procesuale, inclusiv pe acela de a lua cunoştinţă de învinuirea ce i se aduce şi de a dovedi lipsa de temeinicie a probelor strânse împotriva sa, conform art. 66 alin.2 Cpp.
S-a constatat ca in cauza există un proces verbal întocmit de organul de cercetare penală la data de 14.02.2007 ( filă nenumerotată înainte de f.38 dup) în care se specifică că s-a procedat la citarea învinuitului L.V., însă acesta s-a sustras de la chemare dar ca la dosar există un singur proces verbal de îndeplinire a proceduri de citare încheiat la data de 22.02.2007 ( f.38 dup), aşadar după încheierea procesului verbal de organul de cercetare penală prin care s-a constatat că învinuitul se sustrage de la urmărire penală iar in acest proces verbal de îndeplinire a procedurii de citare nu apare nici o dată la care învinuitul ar fi trebuit să se prezinte la poliţie.
S-a retinut ca desi nu a dispus citarea învinuitului L.V. pentru a constata că acesta se sustrage de la urmărirea penală, organul de cercetare penală a înaintat dosarul procurorului, iar procurorul, primind dosarul, avea obligaţia, potrivit art.257 Cpp, să cheme pe învinuit şi să-i prezinte materialul de urmărire penală.
S-a constatat ca la data de 29.04.2008 a fost întocmit un proces verbal de către procuror ( f.52 dup) in care se consemnează că intrucât, deşi citat pentru prezentarea materialului de urmărire, învinuitul L.V. nu s-a prezentat, acesta va fi trimis în judecată fără a îi fi prezentat materialul de urmărire penală potrivit art. 254 Cpp.
S-a retinut ca in art.254 Cpp se prevede faptul că prezentarea materialului de urmărire penală nu este posibilă atunci când învinuitul sau inculpatul s-a sustras de la chemarea organului de urmărire penală sau este dispărut, insa in cauză s-a observat că deşi în procesul verbal întocmit de procuror se menţionează că învinuitul a fost citat, la dosar nu există nicio dovadă de îndeplinire a procedurii de citare, ci doar verificări efectuate la ANP, IGPR, Primăria R. ( f.49-51 dup).
În acelaşi timp, s-a observat că din dosarul de urmărire penală nu rezultă faptul că învinuitul ar fi dispărut sau s-ar fi sustras de la chemarea organului de cercetare, ca nu există nici un mandat de aducere din care să rezulte că s-ar fi făcut cercetări cu privire la adresa la care locuieşte învinuitul.
În consecinţă, instanţa a apreciat că nu au fost respectate dispoziţiile art. 257 Cpp, acest aspect atrăgând neregularitatea actului de sesizare a instanţei, în condiţiile în care punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului s-au dispus fără ascultarea acestuia şi fără a-i fi prezentat materialul de urmărire penală, la dosar neexistând dovezi în sensul că inculpatul ar fi dispărut ori s-ar fi sustras de la urmărirea penală, conform art. 254 alin. 1 Cpp.
2. Plangere impotriva solutiei Parchetului. Inadmisibilitate
Prin Sentinta penala nr. 341/11.07.2008 pronuntata de Judecatoria Buftea in dosarul nr. 2252/94/2008 s-au dispus urmatoarele: În temeiul art. 278 1 al. 8 lit. a cod procedură penală, a fost respinsa ca inadmisibilă plângerea formulată de petentul B.F.; a fost mentinuta soluţia dispusă prin ordonanţa nr. 6579/P/2005 emisă la data de 31.08.2007 de Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea şi menţinută prin rezoluţia prim-procurorului nr. 85/VIII-1/2008 emisă la data de 14.02.2008, prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpaţilor B.V., P.L., D.A., G.E., N.A.M., R.A.G., P.L., D.L., R.C., Z.C., M.M., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 248, art. 290 şi art. 323 cod penal; in temeiul art. 192 al. 2 cod procedură penală a fost obligat petentul la 150 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a decide astfel, instanta a avut in vedere urmatoarele: potrivit art. 278 1 al. 1 cod procedură penală, după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere, în termen de 20 zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 şi art. 278, la judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.
Din aceste dispoziţii legale s-a retinut că subiectul îndreptăţit să se adreseze instanţei competente, cu verificarea rezoluţiei procurorului, este fie persoana vătămată, fie orice persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate prin actul pocesual atacat în justiţie.
În consecinţă, o condiţie esenţială de admisibilitate a plângerii întemeiată pe dispoziţiile art. 278 1 cod procedură penală este ca persoana care face plângerea să dovedească calitatea sa de persoană vătămată sau de persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate prin actul pocesual atacat în justiţie.
S-a constatat ca petentul nu are calitatea de persoană vătămată deoarece nu este subiect pasiv al faptelor pretins comise de intimaţii din cauză, iar soluţia procurorului nu produce nici un efect asupra sa.
S-a retinuta ca in cauză calitatea de persoană vătămată o poate avea numai institutia….., dar acesta nu a formulat plângere, iar potrivit inscrisului existent la fila 62 din dosar, acestă instituţie nu l-a mandatat în vreun fel pe petent să reprezinte sau să formuleze plângeri la prim-procuror sau instanţă de judecată, iar în calitatea de angajat în funcţia de consilier principal, nu poate reprezenta instituţia în nici un fel de raporturi juridice economice, etc.
S-a retinut ca o persoană poate justifica un interes legitim atunci când legea instituie în favoarea acesteia un drept subiectiv propriu, ceea ce nu este cazul de faţă, întrucât astfel cum s-a arătat anterior petentul nu are calitatea de subiect pasiv al faptelor pretinse, nefiindu-i încălcat astfel nici un drept recunoscut de lege.
S-a mai avut in vedere faptul ca o persoană mai poate justifica un interes legitim atunci când legea îi recunoaşte în mod expres îndreptăţirea de a îndeplini o anume prerogativă pentru apărarea unui drept subiectiv al altuia, cum ar fi de exemplu în cazul părintelui, tutorelui sau curatorului, pentru persoanele vătămate minore fără capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă.
S-a retinut ca Legea nr. 188/1999, privind statutul funcţionarilor publici nu recunoaşte funcţionarilor publici dreptul de a acţiona în justiţie în numele instituţiilor la care sunt angajaţi, dreptul de reprezentare în aceste caz izvorând din efectul legii, sau pe baza unui mandat special pentru îndeplinirea actului respectiv.
S-a constatat ca in cauza institutia…… în calitate de persoana vătămată nu a formulat plângere şi nici institutia…… (căreia i-a fost comunicată ordonanţa de scoatere de sub urmărire penală), în calitate de organ ierarhic superior, singura persoană, în opinia instanţei care putea acţiona în numele acesteia.
In consecinţă, având în vedere că petentul nu are calitatea procesuală cerută de lege, respectiv de art. 278 1 al. 1 cod procedură penală, plângerea formulată de acesta a fost respinsă de instanţă ca inadmisibilă, solutiile fiind mentinute iar petentul fiind obligat la plata cheltuielilor juficiare avansate de stat.
3. Contestatie la executare. Temeinicie
Prin Sentinta penala nr. 310/25.06.2008 pronuntata de Judecatoria Buftea in dosarul nr. 3104/94/2007 s-au dispus urmatoarele: in temeiul art. 460 al. 4 cod procedură penală a fost respinsa ca neîntemeiată contestaţia la executare formulată de petentul C.M.O.; in temeiul art. 189 cod procedură penală onorariul avocatului din oficiu a fost avansat din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Bucureşti; in temeiul art. 192 al. 2 cod procedură penală a fost obligat petentul la 100 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a decide astfel, instanta a avut in vedere ca nu poate forma obiectul unei contestaţii la executare faptul că a fost reţinută greşit starea de recidivă, deoarece pentru a putea fi calificată drept un incident la executare este necesar ca acesta să se ivească în cursul executării pedepsei şi să se refere la executarea hotărârii, fără să atragă schimbări în dispozitivul sentinţei ce se execută, această împrejurarea putând fi valorificată numai în cadrul exercitării căilor de atac.
Cu privire la cel de-al doilea aspect, respectiv că nu i s-au reţinut circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 lit. b şi c cod penal, s-a retinut ca acesta nu poate forma obiectul unei contestaţii la executare, fiind unul din criteriile pe baza căruia judeătorul investit cu soluţionarea cauzei individualizează pedeapsa ce urmează a fi aplicată inculpatului.
Pentru aceste considerente instanţa a respins ca neîntemeiată contestaţia la executare formulată de petent si a facut aplicarea art. 189 şi art. 192 al. 2 cod procedură penală.
29.09.2008
JUDECATOR Iura Elena Veronica Andreea
