Unul dintre cazurile de întrerupere a cursului prescripţiei extinctive, potrivit dispoziţiilor Decretului nr. 167/1958, este exercitarea dreptului la acţiune al titularului acestuia în termenul general de 3 ani de la naşterea sa.
Dacă titularul dreptului la acţiune a formulat cerere de chemare în judecată în termenul general de prescripţie de 3 ani şi acesta nu a timbrat cererea, fiindu-i anulată ca insuficient timbrată, fără a se antama fondul cauzei, cursul prescripţiei nu a fost întrerupt.
(Decizia nr. 287 din 19 februarie 2002 – Secţia a Vl-a comercială)
Prin Sentinţa civilă nr. 7213 din 15.10.2001, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia comercială, a fost respinsă ca fiind prescrisă acţiunea formulată de reclamanta S.C. “C.” S.A. împotriva pârâtei “B.”, privind obligarea acesteia la plata sumei de 2.588.000.000 lei, reprezentând contravaloarea unor lucrări de construcţii.
Totodată, a fost respinsă excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de pârâtă.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că acţiunea a fost promovată cu mult peste termenul general de prescripţie prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta S.C. “C.” S.A., susţinând că în mod greşit instanţa de fond a respins acţiunea ca prescrisă, în cauză operând suspendarea cursului prescripţiei.
Astfel, susţine recurenta, la data de 27.03.1996 a depus o cerere de chemare în judecată a pârâtei, cerere ce a făcut obiectul Dosarului nr. 2840/1996 a Tribunalului Bucureşti, iar, prin Sentinţa civilă nr. 2747/1997 a Tribunalului Bucureşti, acţiunea a fost anulată ca insuficient timbrată.
împotriva Sentinţei civile nr. 2747/1997 a formulat apel, ce a fost suspendat la 29.04.1998, iar ulterior, la 31.03.1999, a fost constatat perimat.
în dovedirea motivelor de recurs, s-au depus la dosar Sentinţa civilă nr. 2747/1997 a Tribunalului Bucureşti- Secţia comercială, încheierea din 29.04.1998 a Curţii de Apel Bucureşti şi Decizia civilă nr. 771/1999 a Curţii de Apel Bucureşti.
Curtea, examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate şi în raport de actele dosarului, urmează a constata că recursul este nefondat.
Dreptul la acţiune al recurentei-reclamante pentru contravaloarea lucrărilor executate şi neîncasate, conform Contractului de antrepriză S 126/1991 şi Actului adiţional nr. 3 din 16.07.1993, s-a născut la data finalizării lucrărilor a căror contravaloare se solicită, respectiv decembrie 1993 şi martie 1996, după cum însăşi reclamanta precizează în motivele acţiunii.
Având în vedere că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la Tribunalul Bucureşti – Secţia comercială la data de 29.03.2001 (Dosarul nr. 3449/2001), termenul de 3 ani de la data naşterii dreptului la acţiune prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958 a fost cu mult depăşit, în cauză operând prescripţia extinctivă, aşa cum în mod corect s-a reţinut de prima instanţă.
în cauză nu operează întreruperea cursului prescripţiei, aşa cum susţine recurenta, ca urmare a cererii de chemare în judecată formulate în anul 1996, deoarece, prin Sentinţa civilă nr. 2747 din 26.06.1997 (Dosarul nr. 2840/1996 al Tribunalului Bucureşti), acţiunea a fost anulată ca insuficient timbrată, ceea ce conform prevederilor Decretului nr. 167/1958 lipseşte de eficienţă, sub aspectul întreruperii cursului prescripţiei, cererea de chemare în judecată formulată în anul 1996.
Pentru considerentele mai sus înfăţişate, Curtea a respins recursul ca nefondat.
