Prin sentinţa civilă nr. 318 din 20.02.2003, Tribunalul Brăila a respins ca prescrisă acţiunea prin care reclamanţii au chemat în judecată pe pârâţii A.P.A.P.S. şi S.C. „M.” S.R.L., pentru a se constata nulitatea vânzării intervenite între pârâţi. Pentru a se pronunţa această soluţie, tribunalul a constatat că reclamanţii au formulat acţiunea la 8.02.2002, cu depăşirea termenului de 3 luni prevăzut de art. 3228 din Legea nr. 99/1999, deoarece aceştia au recunoscut existenţa contractului de privatizare din luna decembrie 2001.
Recursul reclamanţilor împotriva acestei hotărâri a fost admis prin decizia civilă nr. 672/07.07.2003, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, şi s-a casat sentinţa recurată, cauza fiind trimisă spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
în motivarea deciziei sale, Curtea a reţinut următoarele. Prin acţiunea înregistrată la data de 8.02.2002, recurenţii-reclamanţi au solicitat la pct. 1 „constatarea nulităţii absolute a înstrăinării imobilului, proprietatea noastră, situat în comuna D., judeţul Brăila”. Obiectul cererii de chemare în judecată a fost precizat la data de 12.09.2002, în sensul de a se constata nulitatea absolută a contractului de privatizare nr. 22/10.07.2000.
Potrivit prevederilor art. 32 ind 28 din capitolul V al Legii nr. 99/1999, „termenul de prescripţie pentru introducerea cererii prin care se atacă o operaţiune sau un act prevăzut în prezenta ordonanţă de urgenţă ori se valorifică un drept conferit de aceasta, este de 3 luni de la data la care reclamantul a cunoscut sau trebuia să cunoască existenţa operaţiunii sau actul atacat, ori de la data naşterii dreptului”. în speţă, precizarea obiectului acţiunii cu indicarea contractului nr. 22/10.07.2000, a cărui nulitate absolută a fost invocată, a fost posibilă numai după depunerea contractului respectiv, la cererea reprezentantului reclamanţilor.
împrejurarea ca intimata-pârâtă a răspuns notificării reclamanţilor prin adresa nr. 1302/25.06.2001, nu putea conduce la concluzia că la data primirii acelei adrese s-ar fi născut dreptul la acţiune prevăzut de art. 32 ind 28 din Legea nr. 99/1999, cum eronat a considerat prima instanţă, întrucât la acea dată pârâta nu a comunicat reclamanţilor contractul nr. 22/10.07.2000. Nici cu ocazia întâmpinării intimata-pârâtă nu a depus la dosar contractul respectiv, deşi a făcut menţiuni în finalul întâmpinării, ci, aşa cum s-a arătat, la cererea reprezentantului reclamanţilor, acesta a fost înmânat în şedinţă, la termenul din 16.05.2002.
Luând cunoştinţă de conţinutul contractului, reclamanţii au fost în măsură să solicite introducerea în cauză, în calitate de pârâtă, şi a S.C. „T.” S.R.L.. în calitate de cumpărător a pachetului majoritar de acţiuni de la pârâtă S.C. „M.” S.A.
Este de observat că legiuitorul a stabilit în art. 3228, că în cazul actului atacat, termenul de 3 luni curge de la data la care reclamantul a cunoscut „actul atacat”. în speţă rezultă că, aşa cum s-a arătat, condiţia expresă susmenţionată a fost îndeplinită numai la data de 16.05.2002, când intimata-pârâtă a depus la dosarul cauzei contractul nr. 22/10.07.2000.
Sintagma „trebuia să cunoască actul atacat” a fost în mod eronat raportată de către prima instanţă la conţinutul adresei nr. 1302/2001, din moment ce pârâta a menţionat în cuprinsul acesteia (la pct. 1) numai despre existenţa privatizării din luna iunie 2000, omiţând să comunice reclamanţilor contractul nr. 22/10.07.2000 sau să-1 identifice prin număr şi dată.
înscrisul respectiv era deţinut de către intimată şi, numai dacă era nominalizat în cuprinsul adresei nr. 1302/2001, se putea considera că la primirea acestei adrese reclamantul putea să cunoască actul atacat, fiind evident că sintagma folosită, „în urma privatizării societăţii”, se referă la o dată ahterioară, iunie 2000, deci nu are legătură cu contractul nr. 22 încheiat ulterior, la data de 10.07.2000.
Din modul de redactare a finalului art. 3228, rezultă că legiuitorul a stabilit condi :ia necesară a cunoaşterii chiar a conţinutului actului atacat, nu doar a existenţei acestuia, spre deosebire de situaţia operaţiunilor la care se referă prima parte a textului respectiv, pentru care momentul naşterii dreptului la acţiur e îl constituie data când reclamantul a cunoscut sau trebuia să cunoască „existenţa operaţiunii”.
Aşa fiind, faţă de conţinutul adresei nr. 1302/2001, se impunea ca prima instanţă să reţină că, în speţă, termenul de prescripţie de 3 luni nu era împlinit, soluţia de respingere ca prescrisă a acţiunii fiind criticabilă. Pentru toate aceste considerente, apreciindu-se că recursul reclamanţilor este fondat, Curtea 1-a admis şi, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, a casat sentinţa recurată şi a trimis cauza spre soluţionare în fond aceleiaşi instanţe.
Curtea de Apel Galaţi, decizia civilă nr. 672 din 7 iulie 2003
