NUMĂR DOCUMENT: 492
DATĂ DOCUMENT: 06.04.2009
DOMENIU ASOCIAT: Acţiuni (în): anulare, posesorie, regres, pauliană, etc.
AUTOR: MARIUS PAVEL CAPOTA
Pretenţii. Contract de credit. Neplata ratelor. Regresul asiguratorului. Procedura concilierii directe. Nerespectare. Consecinţe.
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. 453/187/2009 din data de 12.03.2009, reclamanta S.C. B. Asigurări S.A. Bucureşti, a chemat în judecată pe pârâta M. C., solicitând să se pronunţe o hotărâre prin care instanţa să dispună obligarea acesteia la plata sumei de 952,30 lei, a dobânzii legale de la data introducerii acţiunii până la achitarea efectivă a debitului.
Au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Motivele de fapt arătate prin cererea de chemare în judecată:
Se arată, în cerere, că între părţi s-a încheiat contractul de credit nr. 456/05.05.2004, prin care împrumutatul trebuia să restituie către Bancă suma de 10.340,48 lei (credit + dobândă).
Neplata ratelor lunare aferente acestui contract a dus la plata, de către S.C. B. Asigurări S.A. (în calitate de asigurator al Băncii) către Bancă, a sumei de 952,30 lei, plată ce s-a făcut în baza contractului de nr. RCC 007 încheiat între B. şi B. Asigurări S.A., prin care B. Asigurări S.A. este obligată să plătească ratele restante asiguratului (Banca), în caz de neplată, totală sau parţială, a două rate scadente.
Astfel, în conformitate cu dispoziţiile art. 22 din Legea 136/1995, cât şi a dispoziţiilor contractului de asigurare, începând cu data efectuării plăţii, reclamanta s-a subrogat în toate drepturile asiguratului împotriva persoanelor răspunzătoare de producerea prejudiciului, respectiv împotriva debitorului.
În drept, cererea este întemeiată pe dispoziţiile art. 22 din Legea 136/1995, modificată, ale Contractului de credit, pe dispoziţiile contractului de asigurare RCC 007, pe art. 1106-1109 şi pe art. 998-999 Cod civil.
Pârâta, deşi legal citată, nu a formulat întâmpinare.
În probaţiune, au fost depuse la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru, a timbrului judiciar, iar, în copie xerox, au fost depuse la dosar contractul de credit, graficul de rambursare, ordinul de plată prin care s-a făcut plata către Bancă a sumei de 952,30 lei şi copia contractului de asigurare nr. RCC 007 încheiat între B. şi B. Asigurări S.A.
Analizând excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile a concilierii directe, instanţa reţine următoarele:
Potrivit adresei de la fila 8, reclamanta B. Asigurări S.A. a transmis pârâtei M. C. convocarea pentru concilierea directă, prin care i s-a adus la cunoştinţă creanţa existentă, înscrisurile doveditoare şi termenul pentru achitarea debitului. Dar, potrivit înscrisurilor de la filele 9 şi 10, invitaţia la conciliere a fost returnată expeditorului, cu menţiunea „destinatar necunoscut la adresă.”
Analizând datele înscrise pe plic, la adresa destinatarei M. C., instanţa constată că aceasta nu a fost corectă, motiv pentru care, evident, convocarea la conciliere nu a mai fost transmisă pârâtei, ci returnată. În concret, la adresa acesteia s-a completat cu următoarele menţiuni: Localitatea Cărpinet, nr. 99, judeţul Bihor.
Este de observat, însă, că pârâta are domiciliul în localitatea Ponoarele, nr. 99, comuna Cărpinet. Aceste date rezultă, fără echivoc, din chiar contratul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 456 PF/05.05.2004 (fila 5). Această adresă corectă era cunoscută reclamantei, deoarece aşa a fost trecută şi în cererea de chemare în judecată.
Or, convocarea la conciliere nu a mai ajuns la pârâtă, fiind returnată, deoarece, agentul poştal s-a prezentat în localitatea Cărpinet, nr. 99, iar nu în localitatea Ponoarele, nr. 99 (comuna Cărpinet), unde are domiciliul pârâta. Se poate observa cu uşurinţă şi faptul că dovada de îndeplinire a procedurii de citare a pârâtei M. C. a fost semnată chiar de către aceasta, în condiţiile în care adresa de domiciliu a fost corectă (fila 24).
Faţă de această eroare a reclamantei, instanţa nu poate reţine ca fiind îndeplinită obligaţia imperativă prevăzută la art. 7201 din C. pr. civ., referitoare la procedura concilierii directe. Acest demers al creditoarei nu trebuie să fie unul formal, ci efectiv, de natură să conducă la soluţionarea unui diferend.
Instanţa precizează că această procedură prealabilă a concilierii a fost reglementată ca o condiţie necesară pentru sesizarea instanţei. Or, neîndeplinirea unei condiţii prealabile sesizării instanţei determină inadmisibilitatea examinării cererii de chemare în judecată.
