R O M Â N I A
TRIBUNALUL CĂLĂRAŞI
SECŢIA CIVILĂ
Pe rol, judecarea cauzei civile privind pe reclamanţii P. J. şi J. E. şi pe pârâţii ZIARUL …………., D. M., SC E. M. SRL şi M. D. M., având ca obiect pretenţii -daune morale.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 27 Martie 2013 fiind consemnate în încheierea din acea dată care face parte integrantă din prezenta sentinţă, când instanţa a amânat pronunţarea la data de 03 Aprilie 2013 la solicitarea apărătorului reclamanţilor şi pârâtului D. M. pentru a depune concluzii scrise, ulterior având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de 10 Aprilie 2013 şi respectiv 12 Aprilie 2013 şi în urma deliberării avute a pronunţat următoarea sentinţă.
INSTANŢA
Asupra cauzei de faţă:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 13.09.2012 sub nr.2297/116/2012 reclamanţii P. J. şi J. E., ambii cu domiciliul în ………, au chemat în judecată pe pârâţii Ziarul …………… cu sediul în ………., D. M. cu sediul profesional în ……….., S.C. E. M. S.R.L cu sediul în ……….. şi M. D. M., cu sediul profesional în ………….., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa:
– obligarea pârâţilor la plata unor daune morale în cuantum de 300.000 euro, cu plata în lei, la cursul din momentul plăţii, şi penalităţi legale, pentru încălcarea demnităţii, onoarei şi reputaţiei reclamanţilor prin articolul realizat şi publicat în ziarul …………;
– obligarea pârâţilor de a publica, pe cheltuiala acestora, „replica” comunicată în termen legal, în temeiul dreptului la replică, de către reclamanţi, în două ziare, unul local, cu cel mai amare tiraj şi în cotidianul România Liberă;
– obligarea pârâţilor de a publica, pe cheltuiala acestora, hotărârea judecătorească din dosarul prezentei cauze, în două ziare, unul local, cu cel mai amare tiraj şi în cotidianul România Liberă;
– obligarea pârâţilor de a şterge materialele video şi scrise din ziarul editat şi de pe site-ul online a aceluiaşi ziar ……….., referitoare la reclamanţi;
– obligarea pârâţilor de a plăti daune cominatorii de 1.000 lei, pentru fiecare zi întârziere, până la publicarea replicii reclamanţilor şi a hotărârii instanţei, din momentul pronunţării hotărârii instanţei;
– să se constate încălcarea cu rea-credinţa de către pârâţi a demnităţii, onoarei şi reputaţiei reclamanţilor, a dreptului la propria imagine a acestora, prin publicarea unor informaţii false, jignitoare, calomnioase, denigratoare la adresa reclamanţilor;
– obligarea pârâţilor la cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că în cadrul articolului publicat în nr. 235 al ziarului …………., sub titlul “Primarul din Gurbaneşti se laudă cu ce n-a făcut, dar ascunde risipirea banului public”, consideră ca s-au publicat informaţii false, neadevarate, care constituie o flagrantă manifestare abuzivă de exprimare prin presă şi prin care s-au încălcat drepturile şi libertăţile primarului comunei Gurbaneşti, dar şi lor, fiind adusă o gravă atingere imaginii acestora, apreciind că redactorul/ziaristul, D. M., a încalcat prevederile legale şi principiile codului deontologic profesional prin faptul că n-a avut acceptul persoanelor menţionate în articol, dar în special a d-lui P. J., şi n-a avut încuviinţarea acestuia de a fi publicate fotografiile din cadrul articolului respectiv.
Au mai arătat reclamanţii că datorită faptului că în cadrul articolului n-au fost prezentate dovezi şi probe evidente pentru susţinerea afirmaţiilor calomnioase făcute dar nici eventuala sursa a informaţiilor şi realizării articolului, consideră ca s-au adus prejudicii evidente, ireparabile onoarei, demnităţii şi reputaţiei domnului P. J. şi soţiei sale J. E., în mod special prin anumite pasaje din articolul respectiv.
Au mai precizat reclamanţii că ziaristul D. M. a greşit profesional şi legal prin faptul ca n-a solicitat şi n-a cerut informaţii primarului, primăriei, reprezentanţilor oficiali ai primăriei comunei Gurbanesti, reclamanţilor cu privire la activităţile şi subiectele publicate dar şi prin faptul că n-a solicitat exprimarea dreptului la replică sau a punctului de vedere al părţilor reclamante şi, în special, al d-lui primar P. J. şi că a refuzat publicarea replicii comunicate redacţiei de către reclamanţi în baza dreptului la replică şi nici nu a dat vreun răspuns sau vreo lămurire în acest sens; că toate aceste aspecte au fost prezentate în mod calomnios, cu rea credinţă, în scopul premeditat de a fi încălcată demnitatea, onoarea şi reputaţia reclamanţilor, articolul fiind publicat cu o săptămână înaintea alegerilor locale, urmărindu-se scăderea şanselor d-lui J., ca persoană fizică, în alegerile locale din 2012, cu atât mai mult cu cât numărul respectiv al ziarului, cu articolul criticat, a fost dat gratuit la aproape toate locuinţele din comună, ceea ce a născut suspiciuni că a fost chiar un articol comandat de contracandidaţii politici ai reclamantului P. J. cu atât mai mult cu cât nu a fost publicat dreptul la replică, iar toate acestea au fost determinante asupra imaginii reclamantului şi au influenţat negativ rezultatul acestuia la alegerilor locale din anul 2012, compromiţându-i acestuia şansele de a ocupa postul de primar.
Au solicitat obligarea pârâţilor la plata unor daune cominatorii pentru fiecare zi întarziere, până la publicarea replicii şi a hotărârii instanţei, aşa cum a fost menţionat în capătul de cerere şi aşa cum prevede Recursul în interesul legii- Decizia nr. XX din 12.12.2005 a I.C.C.J.-publicată in M.O. Partea I nr. 225/13.03.2006.
În drept reclamanţii au invocat: art. 69-75, art. 252-255, art. 1349, art. 1351-1362, art. 1369-1374, art. 1381- 1395 din Noul Cod civil; Legea nr. 3/1974; art. 1 alin. 3, art. 20-21, art. 26, art. 30 alin. 6 şi 8 şii art.31 din Constituţia României.
În dovedirea acţiunii reclamanţii au depus la dosar: notificarea-drept la replică, dovada trimiterii prin poştă a notificării, copia articolului respectiv.
Prin întâmpinarea depusă în cauză pârâtul D. M. a solicitat respingerea acţiunii reclamanţilor ca inadmisibilă, arătând că reclamanţii nu au precizat care sunt acele informaţii „false, neadevărate”, simpla lor înşiruire nefiind un argument pentru un prejudiciu de imagine. Mai mult, reclamanţii nu fac distincţia dintre informaţii şi opinii, care nu pot fi nici adevărate şi nici false, iar pentru opiniile lor cetăţenii nu pot fi traşi la răspundere.
Se mai arată de către pârât că în cadrul articolului nu a folosit insulte, cuvinte injurioase, calomnii, nu s-a implicat în viaţa personală a reclamanţilor, nu a folosit atacul la persoană, ci a scris despre faptele primarului P. J., ce deţinea o funcţie publică.
Referitor la faptul că nu a avut acceptul persoanelor citate în articol de a publica fotografiile, arată că nici o lege nu-i cere acest lucru, reclamantul P. J., în calitate de primar, este o persoană publică şi nu se poate ascunde controlului public, iar fotografiile fiind realizate într-un spaţiu public nu au adus atingere vieţii private a reclamanţilor. Cât despre faptul că nu a prezentat dovezi şi probe în susţinerea celor afirmate în articol, precizează că unele “afirmaţii” erau opinii, iar în ceea ce priveşte sursa informaţiilor aceasta o reprezintă, pe de o parte propriile percepţii asupra stării de fapt din comuna Gurbăneşti şi relatările anumitor cetăţeni din comună.
Arată referitor la daunele morale în cunatum de 300.000 de euro solicitate de reclamanţi că prejudiciul în acest cuantum nu este dovedit în niciun fel, simpla apreciere a unei sume pentru prejudicierea demnităţii şi onoarei nu ţine loc de mijloc de probă întrucât acest prejudiciu trebuie dovedit, Ziarul ……….. are un tiraj de 500 de exemplare săptămânal, iar suma cerută de reclamanţi este mai mult decât exagerată.Afirmaţia cum că articolul publicat a fost comandat de contracandidaţi politici ai reclamantului este una calomnioasă şi va trebui demonstrată. Dealtfel, reclamantul îşi dă seama de gravitatea ei şi de faptul că nu o poate demonstra din moment ce nu-şi asumă afirmaţia, folosind sintagma ,,a născut suspiciuni”, dar încearcă să inducă ideea că a fost un articol scris la comandă, iar referitor la nepublicarea ,,notificării/dreptului la replică”, precizează că publicarea acestuia este la latitudinea ziarului, dacă se dovedeşte că este obiectiv, iar jurnalistul a prezentat informaţii neadevărate, ori incomplete, astfel încât adevărul a fost distorsionat. Ori ,,dreptul la replică” solicitat de reclamanţi nu conţinea elemente pentru a lămuri cititorul cu privire la subiect, ci conţinea, ea şi acţiunea de faţă, doar considerente că afirmaţiile mele sunt false şi calomnioase.
Referitor la cerinţa reclamanţilor de a publica „replica” şi hotărârea judecătorească în două ziare, unul local cu cel mai mare tiraj şi unul naţional, cotidianul România Liberă, apreciază că este disproporţionată faţă de presupusul prejudiciu creat întrucât articolul criticat a fost publicat în săptămânalul ………….., ce are un tiraj de 500 de exemplare, distribuit în municipiul Călăraşi, ori, conform legii, repararea prejudiciului nu trebuie să fie mai mare decât prejudiciul. A publica ,,replica” şi hotărârea judecătorească într-un ziar local cu cel mai mare tiraj şi în cotidianul naţional România Liberă echivalează cu o reparaţie exagerată, cu mult peste presupusul prejudiciu creat.
De asemenea, arată că şi cerinţa de a plăti daune cominatorii de 1.000 de lei pentru fiecare zi de întârziere, până la publicarea replicii şi a hotărârii judecătoreşti, este exagerată în raport cu presupusul prejudiciu întrucât toate cerinţele reclamanţilor sunt total exegerate şi la ,,superlativ”, ceea ce demonstrează încă odată că se intenţionează intimidarea lui, astfel încât pe viitor să nu mai publice decât puncte de vedere favorabile reclamanţilor.
În concluzie, arată că în articolul criticat nu a folosit informaţii false, neadevărate sau calomnioase, ci a încercat să prezinte realităţile din comuna Gurbăneşti, documentat, pe baza unor înscrisuri, a unor declaraţii şi a propriilor percepţii, cu bună credinţă, încercând să realizeze o radiografie cât mai completă a ceea ce se petrece în comună, nicidecum să micşorez şansele în alegeri ale primarului P. J..
La primul termen de judecată pârâtul M. D. a solicitat ca reclamanţii să nu mai insiste în chemarea în judecată a ziarului deoarece nu are personalitate juridică.
În raport de aceste apărări dar şi de modul imprecis de formulare al primului capăt de cerere, tribunalul a pus în vedere reclamanţilor să facă precizări cu privire la penalităţile legale solicitate la punctul 1 din acţiune şi să le cuantifice, la personalitatea juridică a Ziarului ……….., la calitatea pârâtei M. D., precum şi dacă pârâţii sunt chemaţi în judecată pentru a fi obligaţi în solidar sau în mod conjunct la plata daunelor menţionate.
La următorul termen de judecată reclamanţii şi-au întregit şi precizat acţiunea arătând următoarele:
Pârâtul Ziarul …………, chiar dacă nu are personalitate juridică nu trebuie scos din cauză întrucât potrivit art.41-42 Cpc poate sta în judecată deoarece are redactor şef sau organe proprii de conducere.
Potrivit art.30 alin.8 din Constituţie unde se menţionează că: „răspunderea civilă pentru informaţia sau creaţia adusă la cunoştinţa publică revine editorului sau realizatorului, autorului, organizatorului manifestării artistice, proprietarului mijlocului de multiplicare”, rezultă că toţi pârâţii chemaţi în judecată trebuie să răspunsă civil astfel: D. M.-autor al articolului; SC E. M. SRL şi administratorul societăţii M. D. în calitate de editor al ziarului, M. D. şi M. D. în calitate de asociaţi ai SC E.M. SRL şi proprietari ai mijlocului de multiplicare.
A fost depus la dosar de către reclamanţi certificatul emis de ONRC privitor la SC E. M. SRL din care rezultă că pârâţii M. D. şi M. D. M. sunt asociaţi cu drepturi egale în această societate, administrator fiind pârâta M. D. M. şi o copie de pe o pagină a ziarului ………………- ediţia din 01-07 iunie 2012 din care rezultă redacţia şi faptul că este editat de SC E. M. SRL.
La termenul din 06.02.2013 a fost admisă reclamanţilor proba cu înscrisuri şi cu interogatoriul pârâţilor şi a fost prorogată pronunţarea asupra probei testimoniale după administrarea primelor două probe.
La următorul termen, reclamanţii şi-au precizat acţiunea arătând că penalităţile legale solicitate la primul capăt de cerere reprezintă dobânda legală de 0,5% pentru fiecare zi de întârziere a plăţii, iar pârâtul M. D. a depus decizia nr.3/20.04.2007 a SC E. M. SRL prin care se aprobă structura organizatorică a ziarului ………… existând – conform acesteia – un redactor şef iar în subordinarea acestuia 2-4 redactori, 1-5 colaboratori şi un tehnoredactor.
Tot la acest termen pârâtul M. D. a depus la dosar înscrisuri prin care acesta a înţeles să-şi dovedească veridicitatea afirmaţiilor din articolul publicat, respectiv: contractul de vânzare-cumpărare nr………. încheiat între Consiliul Local al comunei Gurbăneşti şi J. E., sentinţa civilă nr.989/29.11.2012 pronunţată de Judecătoria Lehliu Gară în dosarul nr.1539/249/2012, hotărârea CLSDPPT Gurbăneşti nr.8/18.10.2012 privind împuternicirea primarului comunei Gurbăneşti să promoveze o acţiune, planul cadastral al unei suprafeţe de teren, sentinţa civilă nr.2945/03.11.2010 pronunţată de Tribunalul Călăraşi în dosarul nr.3807/116/2010, procesul verbal încheiat în data de 02.05.2012, sentinţa civilă nr.177/15.02.2012 pronunţată de Tribunalul Călăraşi în dosarul nr.74/116/2012, somaţia emisă de BEJ Stanciu Iulian prin care dispune executarea silită prin înfiinţarea unei popriri asupra conturilor Primăriei comunei Gurbăneşti, facturile nr.0000750/26.01.2011 şi nr.0001300/10.05.2012 emise de SC Semnal 2008 SRL, hotărârile CJSDPPT Călăraşi nr.778/13.07.2012, nr.774/13.07.2012, nr.772/13.07.2012 şi nr.777/13.07.2012, actul adiţional nr.12/15.06.2012 la contractul de asistenţă juridică nr.53340/27.07.2011, facturile nr.105/15.06.2012 şi nr.248/01.11.2010 reprezentând onorariu avocat, extras de pe portalul Curţii de Apel Bucureşti referitor la dosarul nr.866/2/2010 prin care s-a constatat calitatea pârâtului P. J. de lucrător al securităţii.
La termenul din 06.03.2012 a fost luat interogatoriul pârâtului M. D. la cererea reclamanţilor, răspunsurile acestuia fiind consemnate la filele 145-166 din dosar.
Reclamanţii au suplimentat proba cu înscrisuri depunând la dosar: contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr……….. de BNP Neculae Tigănilă încheiat între SC C. I. SRL şi reclamanta J. E., contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr………… de BNP Ceparu Ioan şi Pinţa Casandra Liana încheiat între Cooperativa de Consum Lehliu Gară şi SC C. I. SRL, planul de amplasament şi delimitare a corpului de proprietate, rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale a reclamantului J. P. emisă în data de 24.09.2012 de Parchetul de pe lângă Judecătoria Lehliu Gară în dosarul penal nr.934/P/2012 şi dovada de comunicare a rezoluţiei.
Analizând actele şi lucrările dosarului, tribunalul constată următoarele:
În săptămânalul ………… nr.235 din 1-7 iunie 2012 pârâtul M. D. a publicat articolul intitulat: „Primarul din Gurbăneşti se laudă cu ce a făcut dar ascunde risipirea banului public” în care se fac afirmaţii pe care reclamanţii P. J. şi E. J. le-au calificat drept informaţii false, calomnioase care constituie o flagrantă manifestare abuzivă de exprimare prin presă şi prin care le-a fost încălcat dreptul la imagine, drepturile şi libertăţile fundamentale consacrate de Constituţie şi Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Reclamanţii au apreciat că pârâtul M. D. a încălcat atât dispoziţiile legale ale art. 70-75, art. 252-255, art. 1349, art. 1351-1362, art. 1369-1374, art. 1381- 1395 din Noul Cod civil; Legea nr. 3/1974; art. 1 alin. 3, art. 20-21, art. 26, art. 30 alin. 6 şi 8 şi art.31 din Constituţia României dar şi ale deontologiei profesionale de jurnalist prin faptul că nu a solicitat şi nu le-a cerut informaţii lor sau reprezentanţilor primăriei anterior publicării articolului şi că nu le-a dat ocazia să dezmintă informaţiile apărute prin publicarea dreptului la replică pe care au trimis-o pârâţilor M. D. şi SC E. M. SRL la data de 04.06.2012.
Analizând conţinutul articolului calificat de reclamantul P. J. ca fiind de natură să-l prejudicieze din cauza neadevărurilor conţinute sau a denaturării realităţii prin informaţia publicată în acesta, tribunalul urmează să delimiteze afirmaţiile de natură factuală de judecăţile de valoare ale autorului articolului(deşi acestea din urmă sunt determinate în mod cert tot de afirmaţiile factuale) şi aceasta pentru că prin prezenta acţiune se urmăreşte sancţionarea (atât pecuniară cât şi din punct de vedere profesional) pârâţilor, iar în acest caz trebuie oferită posibilitatea autorului articolului –pârâtul M. D. – de a proba adevărul spuselor sale.
Aşa cum a reţinut constant şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudenţa sa legat de dreptul la libera exprimare a presei şi limitele acesteia, principiul pe care trebuie să-l respecte instanţele naţionale aste acela conform căruia adevăratul obiectiv al afirmaţiilor conţinute într-un articol nu trebuie să fie singurul criteriu luat în considerare în situaţia în care se analizează o acuzaţie ce se pretinde a fi calomnioasă, elementul determinant trebuind să fie reaua-credinţă a autorului afirmaţiilor care au afectat reputaţia reclamanţilor(dacă a cunoscut sau nu acestea sunt false precum şi dacă a depus diligenţele necesare în circumstanţele date pentru a verifica autenticitatea afirmaţiilor) coroborat cu scopul demersului jurnalistic( dacă şi-a îndeplinit îndatorirea de a răspândi informaţii şi idei asupra unor subiecte de interes general chiar dacă acestea implică uneori în mod inerent afectarea reputaţiei persoanelor vizate).
Astfel înţeleasă buna credinţă a ziariştilor le atrage protecţia potrivit art.10 al Convenţiei dacă în articolul pretins calomnios s-au bazat pe informaţii credibile.
Potrivit art.10 din CEDO „orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie şi libertatea de a primi sau comunica informaţii sau idei fără amestecul autorităţilor publice şi fără a ţine seama de frontiere…Exercitarea acestor libertăţi ce comportă îndatoriri şi responsabilităţi poate fi supusă unor formalităţi, condiţii, restrângeri sau sancţiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare într-o societate democratică, pentru securitatea naţională, integritatea teritorială sau siguranţa publică, apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor, protecţia sănătăţii sau moralei, protecţia reputaţiei sau a drepturilor alora, pentru a împiedica divulgarea de informaţii confidenţiale sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecăţii”.
Dreptul apărat de art.10 din CEDO cuprinde deci atât libertatea de opinie cât şi dreptul de a primi sau comunica informaţii sau idei sau „libertatea de exprimare”.
Libertatea de exprimare constituie unul din fundamentele esenţiale ale unei societăţi democratice şi acoperă nu numai informaţiile şi ideile care sunt primite favorabil sau care sunt considerate inofensive sau indiferente ci şi pe acelea care ofensează, şochează sau îngrijorează un anumit segment al populaţiei.
Libertatea de exprimare poate fi supusă unor ingerinţe care trebuie să-i îndeplinească mai multe cerinţe: să fie prevăzute de lege, să urmărească un scop legitim, măsura luată să fie necesară într-o societate democratică şi proporţională cu scopul legitim urmărit.
Protecţia reputaţiei unei persoane este prevăzută de art.10 par.2 din Convenţie ca temei pentru restrângerea libertăţii de exprimare însă numai în cazul în care presa urmăreşte să satisfacă un scop pur comercial, curiozitatea unui anumit public cu privire la detalii din viaţa privată şi activităţile cotidiene ale unei persoane de o anumită notorietate, iar statutul special al unor anumite persoane (militari, funcţionari publici, oameni politici, persoane care ocupă funcţii de demnitate publică) poate restrânge sau mări protecţia acordată dreptului lor la reputaţie şi imagine.
Jurisprudenţa europeană de contencios a drepturilor omului a fost adeseori confruntată cu soluţionarea conflictului ce poate să apară între exercitarea libertăţii de exprimare şi necesitatea protejării reputaţiei şi drepturilor ce aparţin altor persoane şi deşi în aparenţă dreptul la libertatea de expresie şi a celui la respectarea vieţii private şi la imagine se neutralizează reciproc, totuşi este evident că primul prevalează faţă de cel de-al doilea.
Potrivit art.255 NCC persoana fizică ale cărei drepturi nepatrimoniale au fost încălcate poate cere instanţei constatarea caracterului ilicit al faptei săvârşite, încetarea încălcării şi interzicerea sa pentru viitor precum şi despăgubiri sau o reparaţie patrimonială pentru prejudiciul ce i-a fost cauzat dacă vătămarea este imputabilă autorului faptei prejudiciabile.
Faţă de specificul cauzei deduse judecăţii, cerinţele pentru antrenarea răspunderii civile delictuale în sarcina unei persoane trebuie analizată în concordanţă cu prevederile tratatelor internaţionale la care România este parte, în special ale Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, aşa cum prevedere expres şi art.20 din Constituţia României.
În acest context şi văzând şi calitatea reclamantului P. J. la data apariţiei articolului încriminat, respectiv de primar al comunei Gurbăneşti, jud.Călăraşi trebuie reţinut că în cazul oamenilor politici Curtea Europeană a precizat că limitele criticii admisibile sunt mai largi decât în cazul unui simplu particular, astfel că anumite categorii de persoane datorită funcţiei pe care o deţin trebuie să accepte un grad al criticii mult mai ridicat decât persoanele obişnuite deoarece se expun în mod inevitabil şi conştient unui control strict al faptelor şi afirmaţiilor lor, atât din partea ziariştilor cât şi a cetăţenilor.
Subiectele de interes general sunt cele care interesează publicul în ansamblul său chiar dacă sunt atinse în cuprinsul unor articole de presă şi interesele personale iar în speţă instanţa apreciază că informaţiile cuprinse în articolul scris de pârâtul M. D. tratează subiecte de interes general şi chiar admiţând că prin intermediul afirmaţiilor făcute a fost lezată imaginea reclamanţilor prin afirmaţii factuale şi judecăţi de valoare, totuşi adevăratul obiectiv nu poate constitui singurul criteriu ce trebuie avut în considerare la stabilirea cerinţelor răspunderii civile delictuale, elementul determinat trebuind să fie buna credinţă a autorului afirmaţiilor care au afectat reputaţia persoanelor lezate, în speţă a reclamanţilor.
Or, analizând atitudinea subiectivă a pârâtului M. D. – în calitate de autor al articolului ce i-a prejudiciat pe reclamanţi atât în raport de conţinutul afirmaţiilor sale cât şi faţă de scopul demersului său în ansamblu, instanţa apreciază că acesta a fost de bună credinţă şi în consecinţă se bucură de prevederile art.10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului..
Instanţa constată că în speţă nu poate fi vorba de o totală lipsă de bază factuală a aspectelor menţionate de pârât întrucât din actele depuse de acesta (contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr………. de BNP Niculae Ţigănilă, sentinţele civile nr.989/2012 a Judecătoriei Lehliu Gară, nr.2945/2010 şi nr.177/2012 ale Tribunalului Călăraşi, actele de executare emise în două dosare de executare formulate împotriva Primăriei comunei Gurbăneşti, copiile a două facturi emise de Cabinet Individual Avocat „Stoica Tudor Adrian” şi a actului adiţional nr.12/2012 încheiat între acesta şi comuna Gurbăneşti, precum şi de informaţiile detaliate/evidenţiate pe portalul Ministerului Justiţiei privitor la dosarul nr.866/2/2012 al Curţii de Apel Bucureşti în care a fost constatată calitatea reclamantului P. J. de lucrător al securităţii) reies informaţii care au fost prezentate ulterior de pârâtul M. D. ca fiind subsumate unor informaţii de interes public deoarece vizau evidenţierea modului de utilizare a fondurilor publice ale comunei al cărei primar era reclamantul la data respectivă şi nu informaţii ţinând de viaţa privată a reclamantului sau a soţiei sale.
Este evident că nu toate informaţiile din articolul respectiv au o bază factuală, pentru cea mai mare parte din acestea pârâtul M. D. emiţând judecăţi de valoare, respectiv opinia şi aprecierea sa personală asupra unor situaţii concrete de fapt, însă şi aceste concluzii proprii se bucură de protecţia art.10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului deoarece se bazează pe o argumentaţie logică având la bază elemente obiective care justifică opinia respectivă.
Nu s-a dovedit de către reclamanţi vreo implicare a pârâtului în difuzarea ziarului în mod gratuit pe raza comunei Gurbăneşti şi nici legătura între momentul publicării articolului respectiv în preajma alegerilor locale din iunie 2012 şi eşecul în alegeri a reclamantului, astfel că afirmaţia reclamantului P. J., în sensul că articolul respectiv ar fi determinat eşecul candidaturii sale pentru un nou mandat de primar al comunei Gurbăneşti pentru perioada 2012-2016 se bazează pe o simplă supoziţie fără suport probator şi urmează deci a fi înlăturată ca neîntemeiată.
Cât priveşte afirmaţia „când vine vorba de el şi interesele familiei sale primarul ciuleşte urechile mai ceva ca măgarul excitat”, tribunalul reţine că nici aceasta nu poate fi considerată ca aducând o atingere a reputaţiei, onoarei sau demnităţii reclamantului P. J. deoarece pârâtul a menţionat în paranteză că acesta reprezintă o simplă comparaţie pamfletară, utilizarea comparaţiei respective având deci un scop satiric, respectiv de a evidenţia o anumită trăsătură de caracter a persoanei vizate şi nu trebuie interpretată la modul propriu cum a apreciat-o eronat reclamantul.
Pentru considerentele arătate instanţa constată, prin prisma prevederilor art.10 din CEDO că sancţionarea pârâţilor pe tărâmul răspunderii civile ar reprezenta o ingerinţă nejustificată în libertatea de exprimare, instanţa urmând a respinge acţiunea ca neîntemeiată.
Faţă de respingerea capătului principal de cerere care este cel al constatării încălcării demnităţii, onoarei şi reputaţiei părţilor prin publicarea articolului menţionat în ziarul ………… din săptămâna 1-7 iunie 2012, tribunalul apreciază neîntemeiate şi capetele de cerere privind obligarea pârâţilor la plata unor daune morale în cuantum de 300.000 euro, în echivalent în lei la cursul din momentul plăţii, şi a penalităţilor legale pentru încălcarea demnităţii, onoarei şi reputaţiei reclamanţilor prin articolul realizat; cel privind obligarea pârâţilor de a publica, pe cheltuiala acestora, „replica” comunicată în termen legal, în temeiul dreptului la replică, de către reclamanţi, în două ziare, unul local, cu cel mai amare tiraj şi în cotidianul România Liberă; cel privind obligarea pârâţilor de a publica, pe cheltuiala acestora, hotărârea judecătorească din dosarul prezentei cauze, în două ziare, unul local, cu cel mai amare tiraj şi în cotidianul România Liberă; cel privind obligarea pârâţilor de a şterge materialele video şi scrise din ziarul editat şi de pe site-ul online a aceluiaşi ziar ………., referitoare la reclamanţi şi cel privind obligarea pârâţilor de a plăti daune cominatorii de 1.000 lei, pentru fiecare zi întârziere, până la publicarea replicii reclamanţilor şi a hotărârii instanţei, din momentul pronunţării hotărârii instanţei.
Instanţa va lua act că pârâţii nu au solicitat cheltuieli de judecată şi va respinge cererea reclamanţilor de acordare a cheltuielilor de judecată ca nefondată faţă de soluţia dată tuturor capetelor de cerere ale acţiunii lor.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE
Respinge acţiunea formulată de reclamanţii P. J. şi J. E. împotriva pârâţilor M. D., ZIARUL …………., SC E. M. SRL şi M. D. M..
Cu apel în 15 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţa publică de la 12 Aprilie 2013.
