Deliberând asupra prezentei cauze, în conformitate cu dispoziţiile art. 395 alin. 1 Cod procedură civilă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, la data de 8.05.2015, sub nr. 50617/299/2015, reclamanta E.S. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei R.B. S.A. la restituirea sumei de 3.000 euro, echivalentul a 13.290 lei, datorate în baza neexecutării de către pârâtă a ordinului de plată nr. OP00140409726230/09.04.2014, precum şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, la data de 9.04.2014, prin ordinul de plată nr. 00140409726230, a ordonat plata sumei de 3.000 euro din contul său RO37RZBR0000060014599973 deschis la R.B. în contul beneficiarului R.P. S.A., nr. GB89CHAS60924225497908, conform formularului „Confirmare de plată în valută externă”. A susţinut că, cu toate acestea, contul beneficiarului R.P. S.A. nu a fost creditat cu suma de 3.000 euro, astfel încât, la data de 7.05.2014, a înaintat pârâtei formularul F4 – Menţiuni Speciale de anulare a plăţii dispuse prin ordin de plată, înregistrat la Agenţia Decebal sub nr. 1153/07.05.2014. A precizat că la data de 29.08.2014 a revenit cu solicitarea de anulare a plăţii, sens în care a completat formularul similar F2 – Menţiuni Speciale – Plăţi, transmis prin e-mail, însă pârâta a refuzat să acorde un răspuns ferm şi edificator în legătură cu suma de 3.000 euro. Reclamanta a susţinut că sunt întrunite condiţiile pentru atragerea răspunderii contractuale a pârâtei, pentru suma de 3.000 euro, fapta ilicită constând în neîndeplinirea culpabilă a obligaţiei de a credita contul beneficiarului şi în faptul că nu a dat curs solicitărilor repetate de anulare a plăţii dispuse la data de 9.04.2014. A învederat că prejudiciul constă în suma de 3.000 euro, legătura de cauzalitate fiind evidentă, iar culpa fiind prezumată.
În drept, cererea de chemare în judecată fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1516 şi următoarele Cod civil şi ale art. 194 şi următoarele Cod procedură civilă.
În dovedirea cererii, reclamanta a solicitat administrarea probelor cu înscrisuri şi cu interogatoriul pârâtei.
Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 769,5 lei (fila 19).
La data de 6.07.2015, în conformitate cu art. 201 alin. 1 Cod procedură civilă, pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării, pârâta a arătat că reclamanta E.S. S.R.L. a devenit clientul băncii la data de 16.05.2012, prin încheierea unui contract de cont curent, în urma căruia au fost deschise două conturi, unul denominat în lei, iar altul denominat în euro. A susţinut că, la ordinul reclamantei, în data de 9.04.2015, a dat curs solicitării şi a debitat contul RO37RZBR0000060014599973 cu suma de 3.000 euro care a fost transferată către contul GB89CHAS60924225497908, astfel cum rezultă din extrasele de cont Swift. A considerat că reclamanta nu a probat şi nu sunt îndeplinite condiţiile privind răspunderea civilă contractuală, întrucât banca şi-a îndeplinit în mod corespunzător obligaţiile asumate, conform cererii de deschidere a contului curent şi condiţiilor generale bancare, transferând suma de bani în contul indicat de reclamantă, fără a-i pricinui vreun prejudiciu. A învederat prevederile art. 8.8.2 din Condiţiile Generale Bancare, afirmând că banca poate fi trasă la răspundere doar în cazul în care au loc erori de procesare generate de aceasta, nefiind dovedită existenţa unei asemenea erori, iar operaţiunile de transfer fiind efectuate astfel cum au fost ordonate de client. A arătat că plăţile în valută se efectuează prin intermediul R.B. International Austria, iar ordinele de plată se transmit prin intermediul aplicaţiei Swift, din acestea rezultând că, în data de 10.04.2014, contul băncii beneficiare menţionat în ordinul de plată a fost creditat de către R.B. International Austria cu suma de 3.000 euro. A mai invocat prevederile art. 4.3.9 din Condiţiile Generale Bancare şi pe cele ale art. 164 alin. 2 din O.U.G. nr. 113/2009, susţinând că nu poate fi ţinută responsabilă în faţa plătitorului, întrucât banca beneficiarului plăţii a primit suma de 3.000 euro.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe prevederile art. 205 Cod procedură civilă.
În dovedirea întâmpinării, pârâta a solicitat administrarea probelor cu înscrisuri şi cu interogatoriul reclamantei.
La data de 28.07.2015, în conformitate cu art. 201 alin. 2 Cod procedură civilă, reclamanta a depus răspuns la întâmpinare, prin care a arătat că folosul practic urmărit constă în suma de 13.260 lei, obiect al ordinului de plată iniţiat de reclamantă, sumă ce nu a fost creditată în contul beneficiarului. A considerat că apărările pârâtei sunt neîntemeiate, învederând prevederile art. 4.3.1 şi art. 4.3.7 din Condiţiile Generale de derulare a operaţiunilor bancare pentru persoane juridice şi entităţi fără personalitate juridică, afirmând că nu se poate considera că ordinul de plată ar fi fost executat, atât timp cât, deşi contul său a fost debitat cu suma de 3.000 euro, banii nu au ajuns în contul beneficiarului.
Instanţa a încuviinţat şi au fost administrate proba cu înscrisuri, la solicitarea ambelor părţi, şi proba cu interogatoriul pârâtei, la solicitarea reclamantei, răspunsul pârâtei fiind depus la filele 145-147. Pârâta a renunţat la proba cu interogatoriul reclamantei.
Analizând probele administrate, instanţa reţine următoarele:
Prin cererea de deschidere conturi curente persoane juridice/entităţi fără personalitate juridică din data de 16.05.2012 (fila 63), reclamanta E.S. S.R.L. a solicitat deschiderea a două conturi la pârâta R.B. S.A., respectiv contul în RON IBAN RO48 RZBR 0000 0600 1459 9969 şi contul în EUR RO37 RZBR 00000600 1459 9973. Prin această cerere, reprezentantul reclamantei a declarat că a primit Condiţiile Generale de Derulare a Operaţiunilor Bancare şi că este de acord cu conţinutul acestora.
Conform art. 4.3.7 din Condiţiile generale de derulare a operaţiunilor bancare pentru persoane juridice şi entităţi fără personalitate juridică (filele 64-104), în executarea operaţiunilor de plată, Banca va acţiona cu bună-credinţă şi va depune diligenţa rezonabilă, determinată conform standardelor, practicilor bancare, uzanţelor internaţionale, regulilor uniforme şi oricăror reglementări internaţionale aplicabile.
În conformitate cu art. 4.3.9 din Condiţiile generale, Banca nu va fi responsabilă faţă de Client pentru nicio întârziere sau deficienţă generată în executarea Operaţiunilor de plată de o terţă parte în îndeplinirea atribuţiilor acesteia în relaţia cu Banca (incluzând, fără limitare, intermediari, bănci corespondente, agenţi etc.), chiar dacă întârzierea sau deficienţa nu intervin în împrejurări anormale şi neprevăzute, în afara controlului persoanei care le invocă şi ale căror consecinţe nu ar fi putut fi evitate în pofida tuturor diligenţelor în acest sens sau în cazul în care terţa parte este obligată să respecte alte dispoziţii legislative.
Potrivit art. 4.4.1 din Condiţiile generale, pentru operaţiunile de plată în valută, operaţiunea de plată se consideră executată de către Bancă la momentul la care Banca transferă banii către contul prestatorului de servicii de plată al Beneficiarului plăţii prin intermediul băncilor corespondente şi/sau prin Sistemele de decontare externe.
În conformitate cu art. 4.6.2 din Condiţiile generale, Clientul îşi poate retrage consimţământul exprimat pentru o anumită operaţiune de plată, doar dacă instrucţiunea de plată este interbancară şi nu a fost executată încă. La art. 4.6.3 din Condiţiile generale, s-a prevăzut că banca nu poate garanta revocarea cu succes a ordinului de plată, dacă instrucţiunea de plată a fost deja transmisă către prestatorul de servicii de plată al beneficiarului plăţii în cazul operaţiunilor de plată interbancare, în acest caz Banca obligându-se să transmită către beneficiarul plăţii, prin intermediul prestatorului de servicii de plată al acestuia, solicitarea Clientului plătitor de restituire a sumelor ce fac obiectul operaţiunii de plată, iar restituirea sumelor putându-se realiza numai cu acordul beneficiarului plăţii.
Potrivit art. 8.8.2 din Condiţiile generale, în cazul în care Banca utilizează, la cererea clientului, serviciul SWIFT în scopul transmiterii ordinelor de plată instructate de acesta, banca va răspunde pentru eventualele prejudicii generate ca urmare a erorilor proprii de procesare a transmiterilor.
Din confirmarea de plată în valută externă (fila 5) reiese că, la data de 4.09.2014, reclamanta a emis ordinul de plată nr. 00140409726230 a sumei de 3.000 euro din contul RO37 RZBR 00000600 1459 9973 deschis la pârâtă în contul GB89CHAS60924225497908, codul băncii CHASGB2L, beneficiar fiind R.P. S.A., iar suma reprezentând „restituire împrumut cf contract 101 01 03 2011”.
Din înscrisul intitulat „Confirmarea executării” (fila 221), pârâta a confirmat executarea operaţiunii pe care a ordonat-o reclamanta, datele beneficiarului fiind cele menţionate în confirmarea de plată.
Din Formularul F4 înregistrat la R.B. S.A., Agenţia Decebal, sub nr. 1153/07.05.2014 (fila 6), reiese că reclamanta a solicitat anularea plăţii în valoare de 3.000 EUR dispusă în data de 9.04.2014 în contul R.P. S.A.
Din formularul Menţiuni Speciale – Plăţi F2, transmis pârâtei prin poşta electronică la data de 29 august 2014 (filele 7-9) reiese că pârâta a solicitat, din nou, anularea plăţii în valoare de 3.000 EUR dispusă în data de 9.04.2014 în contul R.P. S.A.
Din extrasele de cont SWIFT din data de 24.09.2014 (filele 58-60), reiese că ordinul de plată a fost transmis către R.B. I. AG V. AT, la data de 10.04.2014, care a transferat plata către banca intermediară J.P. M. AG Frankfurt Am Main DE, datele contului beneficiarului deschis la JP M.C.B., N.A., London GB, fiind cele menţionate în ordinul de plată transmis de reclamantă la data de 9.04.2014.
Prin mesajul electronic din data de 27.01.2015 (fila 56), pârâta a comunicat reclamantei demersurile efectuate către banca externă pentru anularea plăţii, faptul că banca beneficiară a comunicat un răspuns la data de 31.12.2014, prin care a informat că a încercat de mai multe ori contactarea beneficiarului pentru obţinerea acordului de debit în vederea returnării fondurilor, dar fără a primi un răspuns, precum şi că a primit confirmarea de creditare în care se specifică faptul că suma de 3.000,00 EUR a fost creditată în contul beneficiarului R.P. SA, cu IBAN-ul GB89CHAS60924225497908, cu data de valută 10.04.2014, sub referinţa lor 1RNEAUUR1T şi referinţa de clearing 31000140409E00079080000001. Pârâta a depus confirmarea creditării contului beneficiarului R.P. S.A., în data de 10.04.2014, astfel cum a fost transmisă de R.B. I. AG (fila 206, respectiv 226-227).
Din mesajul electronic din data de 3 septembrie 2014 trimis de firma de avocatură „W.F.A.” către pârâtă (depus de reclamantă la filele 162-163), cu privire la transferul a 3.000 euro realizat în data de 28 aprilie 2014 la data valutei din 10 aprilie 2014, reiese că datele pe care clientul E.R. le-a dat s-au dovedit incorecte sau incomplete pentru a credita suma în euro în contul lor în numele R.P. S.A., neobservând niciun ban intrând chiar şi cu instrucţiunile greşite.
Pe de altă parte, reclamanta nu a depus niciun extras al contului beneficiarului pentru a se verifica dacă datele menţionate în ordinul de plată din data de 9.04.2014 sunt corecte şi dacă acel cont a fost sau nu creditat în perioada 10.04.2014-07.05.2014.
Solicitările reclamantei de anulare a plăţii s-au bazat pe susţinerile doamnei E.R. în sensul că nu a fost creditat contul deschis la banca beneficiarului, însă nu s-a dovedit care este legătura dintre această persoană şi beneficiarul plăţii, respectiv dacă avea vreun drept asupra contului respectiv.
Având în vedere situaţia de fapt reţinută, instanţa constată că, în drept, nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1530 Cod civil pentru angajarea răspunderii contractuale a pârâtei cu privire la încălcarea obligaţiilor asumate prin contractul de deschidere a conturilor curente încheiat cu reclamanta E.S. S.R.L. în data de 16.05.2012, în legătură cu operaţiunea de plată a sumei de 3.000 euro în contul beneficiarului R.P. S.A., ordonată de reclamantă la data de 9.04.2014.
Reclamanta a invocat săvârşirea de către unitatea bancară pârâtă a două fapte ilicite, constând în neîndeplinirea obligaţiei de a credita contul beneficiarului R.P. S.A., respectiv în neîndeplinirea obligaţiei de a da curs solicitării repetate de anulare a plăţii.
Susţinerile reclamantei în sensul că pârâta nu a îndeplinit obligaţia de a credita contul beneficiarului R.P. S.A. sunt nefondate, având în vedere că partea care a făcut aceste afirmaţii nu a adus nicio probă pentru a dovedi că suma de 3.000 euro nu a intrat în contul GB89CHAS60924225497908, deşi sarcina probei îi aparţinea, conform art. 249 Cod procedură civilă.
Chiar dacă reclamanta ar fi trebuit să facă proba unui fapt negativ, aceasta era posibilă, întrucât faptul că suma plătită nu a intrat în contul beneficiarului într-o anumită perioadă de timp (între data ordinului de plată şi data anulării plăţii) este determinat şi putea fi dovedit cu uşurinţă, prin depunerea unui extras al contului beneficiarului. Având în vedere că se afla în relaţii contractuale cu beneficiarului plăţii, suma de 3.000 euro fiind virată către acesta pentru restituirea unui împrumut, reclamanta avea posibilitatea de a-i solicita extrasul de cont din care să rezulte că suma respectivă nu a intrat în cont.
Faptul că banca pârâtă a dat curs solicitărilor reclamantei de a verifica operaţiunea ordonată în data de 9.04.2014 nu dovedeşte că respectivul transfer bancar nu s-a realizat, verificările respective fiind necesare ca urmare a faptului că plata s-a realizat într-un cont deschis la o bancă străină, prin bănci intermediare.
Pe de altă parte, pârâta a făcut dovada certă a transferului sumei de 3.000 euro către banca intermediară R.B. International AG, în data de 10.04.2014, datele contului beneficiarului comunicate băncii intermediare fiind cele indicate de către reclamantă. Totodată, din mesajul comunicat de banca intermediară R.B. International AG la data de 16 noiembrie 2015 (fila 227), reiese că aceasta a obţinut confirmarea creditării contului GB89CHAS60924225497908, din partea băncii beneficiarului.
În aceste condiţii, este exclusă orice culpă a băncii pârâte în legătură cu efectuarea operaţiunii de plată ordonată de reclamantă în data de 9.04.2014, având în vedere că R.B. S.A. a transmis datele contului beneficiarului plăţii, astfel cum au fost primite de la client, neavând posibilitatea de a le verifica, întrucât contul respectiv este deschis la o bancă străină, cu care banca pârâtă nu se află în relaţii de colaborare directă.
Instanţa mai reţine că, prin art. 4.3.9 şi art. 8.8.2 din Condiţiile generale de derulare a operaţiunilor bancare pentru persoane juridice şi entităţi fără personalitate juridică, banca nu va fi responsabilă faţă de client pentru nicio întârziere sau deficienţă generată în executarea operaţiunilor de plată de o terţă parte în îndeplinirea atribuţiilor acesteia în relaţia cu banca, iar, în cazul utilizării serviciului SWIFT în scopul transmiterii ordinelor de plată instructate de client, răspunderea băncii a fost limitată la eventualele prejudicii generate ca urmare a erorilor proprii de procesare a transmiterilor. Având în vedere că aceste clauze contractuale sunt obligatorii pentru părţi, conform art. 1270 alin. 1 Cod civil, precum şi că banca pârâtă nu a săvârşit nicio eroare de procesare, solicitarea reclamantei de angajare a răspunderii contractuale pentru faptul că suma de bani nu ar fi fost virată de băncile intermediare în contul beneficiarului este neîntemeiată, fiind contrară voinţei părţilor exprimată în contractul de deschidere a conturilor.
Susţinerile reclamantei în sensul că pârâta ar fi încălcat obligaţia de anulare a plăţii, solicitată prin Formularul F4 din data de 7.05.2014 şi reiterată prin Formularul F2 din data de 29.08.2014 sunt vădit neîntemeiate, fiind contrare clauzelor cuprinse la art. 4.6.2 şi la art. 4.6.3 din Condiţiile generale.
Astfel, având în vedere că, încă din data de 10.04.2014, instrucţiunea de plată a fost deja transmisă către prestatorul de servicii de plată al beneficiarului plăţii, suma de 3.000 euro fiind transferată din contul reclamantei către banca intermediară R.I. Bank AG şi către contul beneficiarului deschis la JP M.C.M. Bank London, pârâta nu avea obligaţia de a garanta revocarea cu succes a ordinului de plată.
Având în vedere demersurile pe care pârâta le-a întreprins faţă de banca intermediară pentru anularea plăţii, precum şi faptul că aceasta a comunicat imposibilitatea ca urmare a faptului că banca beneficiarului nu a obţinut acordul de restituire din partea acestuia, instanţa consideră că pârâta şi-a îndeplinit obligaţia de diligenţă de a transmite către beneficiarul plăţii, prin intermediul prestatorului de servicii de plată al acestuia, solicitarea clientului plătitor de restituire a sumelor ce fac obiectul operaţiunii de plată.
În concluzie, afirmaţia reclamantei în sensul că pârâta a încălcat prevederile art. 4.3.1 şi art. 4.3.7 din Condiţiile generale este neîntemeiată, având în vedere că banca a executat ordinul de plată, astfel cum a fost transmis la data de 9.04.2014, precum şi că a acţionat cu bună-credinţă şi maximă diligenţă, pentru a verifica reclamaţiile formulate de client, efectuând şi toate demersurile necesare pentru anularea plăţii, prin transmiterea solicitării către banca intermediară.
În ceea ce priveşte culpa pentru producerea prejudiciului invocat de reclamantă, instanţa are în vedere că din înscrisurile depuse de E.S. S.R.L., respectiv din mesajul electronic din data de 3 septembrie 2014 trimis de firma de avocatură angajată de doamna E.R., reiese că datele pe care aceasta le-a dat reclamantei pentru efectuarea plăţii s-au dovedit incorecte sau incomplete pentru a credita suma în euro în contul său în numele R.P. S.A. În consecinţă, banca pârâtă este exonerată de răspundere pentru eventuala executare defectuoasă a operaţiunii de plată ordonată de client, în conformitate cu clauza prevăzută la art. 4.10.6 din Condiţiile generale, având în vedere că a depus eforturi rezonabile pentru recuperarea fondurilor implicate, adresându-se în repetate rânduri băncii intermediare R.B. International AG.
Pentru aceste considerente, reţinând că, deşi sarcina probei îi aparţinea reclamantei, conform art. 249 Cod procedură civilă, aceasta nu a dovedit încălcarea niciunei obligaţii contractuale de către pârâtă, precum şi faptul că banca a probat executarea promptă a instrucţiunii de plată a sumei de 3.000 euro, fără a exista nicio eroare de procesare din partea sa, şi efectuarea tuturor demersurile necesare către banca intermediară pentru anularea plăţii solicitată de client, instanţa va respinge cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.
În conformitate cu art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă, instanţa va lua act că pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂŞTE:
Respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta E.S. S.R.L., având C.U.I. RO …., înmatriculată la O.N.R.C. sub nr. …, cu sediul în …., şi cu adresa de corespondenţă în …, în contradictoriu cu pârâta R.B. S.A., având C.U.I. RO …, înmatriculată la O.N.R.C. sub nr. …, cu sediul în Bucureşti, …..
Constată că pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Apelul şi motivele de apel se depun la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19.01.2016.
