Prin sentinta civila nr.2401/14 noiembrie 2008, Judecatoria Câmpulung a
respins cererea formulata de petentul I.C. împotriva încheierii nr.8499/14
august 2008, prin care a fost respinsa cererea de înscriere a dreptului de
proprietate pentru constructiile C100/3, C100/5 si C88, amplasate pe un teren
din Municipiul Câmpulung, judetul Arges.
În motivare, judecatoria a retinut în fapt ca petentul a dobândit, într-adevar,
printr-o cesiune de creanta, proprietatea celor trei imobile, însa, plângerea sa
este nefondata, pe de o parte, întrucât nu a achitat întregul tarif, raportat la
valoarea stabilita prin expertiza, prin Camera Notarilor Publici, respectiv suma
de 9.282 lei, acesta achitând numai 180 lei.
Pe de alta parte, s-a mai constatat ca cele trei constructii sunt asezate pe un
teren care este proprietatea unei alte persoane, din partea acestui tert,
neexistând un acord manifestat în cadrul unui contract de închiriere, comodat
sau orice alta forma, în baza caruia în sarcina terenului sa fie înscrisa sarcina
reala, care ar putea consta într-o superficie sau închiriere asupra proprietatii
sale.
În aceste conditii, nu poate fi deschisa carte funciara numai pentru constructii,
ele fiind strâns legate de terenul pe care se afla.
Înstrainatorul catre petent, la rândul sau, nu avea vreun drept asupra aceluiasi
teren spre a se putea constata vreo eventuala continuitate a acestuia ca
urmare a încheierii contractului de cesiune, motiv pentru care, în temeiul art.50
din Legea nr.7/1996, a fost adoptata solutia de respingere.
Prin apelul declarat de catre petent împotriva sentintei, acesta a criticat-o
pentru netemeinicie si nelegalitate, aratând ca, prin ordonanta de adjudecare
imobiliara data de Tribunalul Arges, Sectia civila în dosarul nr.1155/1998 la 15
mai 1998, autorul titlului sau, S.C.Runicom S.A. a dobândit toate drepturile
asupra celor trei constructii, dreptul de proprietate pe cladiri si
desmembramintele referitoare la terenul aferent, respectiv cel de superficie si
servitute, transmise catre sine, în urma cesiunii de creante.
În aceste conditii, arata apelantul, nu era necesar sa mai prezinte vreun acord
al proprietarului terenului privitor la înscrierea dreptului sau asupra imobilelor
aflate pe el.
Ca este asa, rezulta si din faptul înscrierii, în partea a III-a a cartii funciare, a
ordonantei prin care autorul titlului sau a dobândit toate aceste bunuri,
înscrierea facând opozabila subdobânditorului de la S.C. Grulen
S.A.Câmpulung, respectiv catre S.C. Intertrade Group S.R.L. Galati, calitatea
de proprietar asupra celor trei constructii si respectiv de superficiar asupra
terenului pe care el se afla, dobândita prin ordonanta de adjudecare.
Cum din înscrisurile depuse rezulta succesiunea în drepturi a reclamantului
asupra tuturor bunurilor înstrainate prin ordonanta, în mod gresit instanta a
considerat ca ar mai fi necesar consimtamântul proprietarului terenului.
Astfel, dispozitiile art.558 Cod procedura civila, asa cum erau ele în vigoare la
data pronuntarii ordonantei, transferau adjudecatarului întregul drept ce avea si
urmaritul asupra bunului vândut, între aceste drepturi înscriindu-se si cel de
folosinta asupra terenului, potrivit art.20 alin.3 din Legea nr.7/1996, hotarârea
judecatoreasca de adjudecare înlocuind acordul cerut în vederea înscrierii
drepturilor reale, daca sunt opozabile titularului, înscrierea în cartea funciara
nefiind necesara spre opozabilitate tertilor, în cazul vânzarii silite, asa cum
excepteaza în mod expres art.26 alin.1 din Legea nr.7/1996.
De aceea, B.C.P.I.Câmpulung ar fi trebuit sa înscrie, în cartea funciara a
terenului, sarcina reala a dreptului de folosinta în favoarea proprietatii sale,
precum si sa deschida o carte funciara separata, pentru constructii, cu numar
cadastral unic.
În ceea ce priveste taxa de timbru, solutia se critica sustinându-se ca, aplicând
corect dispozitiile legale ale Ordinului nr.371/27 decembrie 2007, aplica
procentul de 0,15% la o valoare de 6.188.000 lei, pentru care, însa, nu exista
însa baza de calcul, valoarea din act fiind cea de 20.000 dolari SUA care, la
data depunerii cererii de înscriere în cartea funciara, respectiv 17 iulie 2008,
dadeau o valoare a constructiilor de 44.958 lei, tariful rezultat putând fi de
67,437 lei.
Prin decizia civila nr.60/24 februarie 2009, Tribunalul Arges a respins apelul ca
nefondat, retinând în fapt ca, pe de o parte, în ceea ce priveste tariful datorat
pentru serviciul solicitat, acesta avea la îndemâna dispozitiile art.2 pct.6 din
Ordinul nr.371/2007, pentru a cere reexaminarea modului de stabilire a
acestuia. Neurmând calea de atac prevazuta de lege, acesta datora tariful
calculat de catre B.C.P.I.Câmpulung.
În ceea ce priveste fondul dreptului, s-a constatat ca, în cartea funciara a
terenului având nr.944, proprietar era evidentiat societatea GRETON GRANIT
VE PREKAST MALZE MELERI SANAY VE TICARET S.A. Filiala România.
Existenta unui drept de superficie în favoarea proprietatii apelantului petitionar
s-a constatat a fi incontestabila, ea putând fi opusa chiar si celui care si-a
înregistrat dreptul de proprietate, date fiind dispozitiile art.26 alin.1 din Legea
nr.7/1996, potrivit carora dreptul de proprietate si celelalte drepturi sunt
opozabile tertilor, fara înscrierea în cartea funciara, atunci când ele provin din
succesiune, accesiune, vânzare silita si uzucapiune.
Totusi, impedimentul la înscrierea dreptului de proprietate al petentului asupra
constructiilor în aceeasi carte funciara nr.994, s-a constatat a rezida în lipsa
unei cereri de deschidere a unei carti funciare de superficie, ulterior deschiderii
celei a terenului, asa cum prevad dispozitiile art.94 din Ordinul nr.633/2006,
chiar apelantul sustinând acelasi lucru prin motivele sale.
Ca atare, asa cum în mod corect încheierea nr.8499/17 iulie 2008 s-a retinut,
titularul dreptului de proprietate asupra constructiilor trebuia sa formuleze o
cerere de deschidere a unei noi carti funciare si intabularea dreptului de
superficie, iar nu direct intabularea, asa cum a solicitat biroului si cum a
sustinut si prin cererea adresata instantei.
Împotriva deciziei, în termen, a formulat recurs petentul, criticând-o pentru
motive indicate a se încadra în cele prevazute de art.304 pct.6 si 9 Cod
procedura civila, în esenta dupa cum urmeaza:
Cu gresita interpretare a legii, instanta a apreciat ca petentul trebuia sa
formuleze o cerere noua de deschidere a unei noi carti funciare si apoi de
intabulare a dreptului de superficie, întrucât cererea a fost adresata biroului
competent care era institutia obligata sa dea calificare legala acestei cereri, în
sensul procedurilor tehnice de urmat pentru realizarea dreptului, asa cum
rezulta din art.94 alin.1 din Legea nr.7/1996 si art.20 alin.3 si art.23, art.26
alin.1 si 2 ale Regulamentului de organizare si functionare a B.C.F.
În realitate, temeiul respingerii cererii sale de catre B.C.F.Câmpulung, fara a
contine calificarea în drept, a indicat numai lipsa acordului proprietarului
terenului manifestat printr-un contract de închiriere comodat, superficie sau
altele.
Or, desi a constatat ca existând, în patrimoniul sau, desmembramântul
dreptului de superficie asupra pamântului, în calitate de proprietar al
constructiilor, tribunalul a considerat, contrar legii, ca era necesara formularea
unei cereri în vederea deschiderii cartii funciare pentru acest desmembramânt,
invocând alte motive decât cele avute în vedere decât biroul, care a considerat
ca se impune exprimarea acordului proprietarului, acord suplinit de hotarârea
judecatoreasca în baza careia a fost transmis dreptul de proprietate, însotit de
toate desmembramintele si drepturile reale ce-l însotesc.
De asemenea, cu gresita interpretare a legii, s-a considerat ca tariful trebuia
calculat la o valoare arbitrar stabilita, iar nu potrivit sumei indicata în contractul
autentic de 20.000 dolari SUA.
Curtea, examinând decizia prin prisma criticilor aduse, a respins ca nefondat
recursul, retinând urmatoarele:
Tribunalul, examinând apelul, a constatat atât faptul ca cerinta administrativa a
achitarii tarifului prevazut de lege, asa cum a fost el calculat si apoi nu a fost
contestat pe caile prevazute de lege, nu a fost îndeplinita. Astfel, potrivit art. 2
din Ordinul nr.371/2007, neplata tarifului stabilit si necontestat de catre cel ce
formuleaza cererea catre birou, atrage respingerea cererii, fara a mai fi
necesara cercetarea temeiniciei acesteia.
Lipsa contestarii tarifului asa cum a fost el stabilit, pe calea reexaminarii
prevazuta de alin.6 al aceluiasi articol, face imposibila examinarea, într-o
eventuala cale jurisdictionala, a eventualelor greseli ce se pretinde a se fi facut
în momentul calcularii acestui tarif.
Or, contestatorul nu a utilizat calea legala de examinare a modalitatii în care i-a
fost stabilit tariful datorat pentru serviciile cerute, asa încât, solutia de
respingere a cererii sale, era cea care se impunea, fara a mai fi necesara
cercetarea celorlalte cerinte privind existenta dreptului a carui înscriere a cerut-
o si urmare a procedurilor în vederea realizarii acestui drept.
În aceste conditii, instanta nu trebuia sa se mai preocupe si de celelalte
chestiuni, fiind suficient a constata lipsa achitarii tarifului.
Nu se poate vorbi, aici, despre o eventuala încalcare a dreptului la o instanta
independenta prin necercetarea corectitudinii stabilirii tarifului, întrucât
legiuitorul nu îngradeste dreptul de acces la instanta, însa impune valorificarea
dreptului de a contesta mai întâi în fata autoritatii superioare celei care la
stabilit, eventual împotriva acestei modalitati de solutionare, putându-se
formula cai de atac adresate instantelor de judecata.
De altfel, tribunalul a constatat ca nu se poate face o asemenea cercetare
direct în fata instantei, fara a verifica legalitatea si temeinicia stabilirii tarifului,
or, recurentul nu critica solutia tribunalului, ci direct încheierea biroului de carte
funciara, privitor la modalitatea de calcul, o astfel de critica vizând modalitatea
de stabilire a starii de fapt, iar nu legalitatea solutiei tribunalului care face
obiectul cercetarii în calea de atac a recursului, asa cum prevad în mod expres
dispozitiile art.304 Cod procedura civila.
Fata de neîndeplinirea obligatiei de achitare a tarifului stabilit de catre
prestatorul de servicii, s-a constatat ca nici acesta, dupa cum nici instantele, nu
mai puteau intra în cercetarea celorlalte cerinte ale cererii adresata biroului,
neputând face verificari si statuari asupra necesitatii acordului proprietarului
sau a procedurilor de urmat sub aspectul necesitatii mai întâi a înscrierii, în
partea a treia a cartii funciare a terenului a servitutii de superficie ca sarcina
reala impusa acestui teren, cu cerinta efectuarii acestei înscrieri în
contradictoriu cu eventualul titular al dreptului de proprietate, urmata de
deschiderea unei carti funciare diferite pentru constructii.
Ca atare, cu aceasta modificare a motivelor pentru care solutia trebuia
pronuntata, si fara a mai intra în cercetarea celorlalte critici privitoare la fondul
cererii adresata de catre petentul-recurent si respinsa prin încheierea atacata,
în temeiul art.312 Cod procedura civila, recursul a fost respins ca nefondat.
CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE
6. Criterii de aplicare a masurii plasamentului prin prisma dispozitiilor art. 30
din Legea nr.272/2004
Art. 30 din Legea nr.272/2004
Potrivit art.30 din Legea nr.272/2004, minorul are dreptul sa creasca alaturi
de parintii sai, acestia fiind cei care potrivit legii trebuie sa se îngrijeasca de
cresterea si educarea minorilor si cei care trebuie sa exercite drepturile si
obligatiile parintesti, interventia organelor abilitate ale statului este una
complementara si trebuie în primul rând sa sprijine parintii pentru a aduce la
îndeplinire aceste obligatii si doar în mod subsidiar si alternativ ar trebui sa
aiba în vedere instituirea unei masuri precum cea a plasamentului.
Însa, în considerarea acelorasi dispozitii legale, din probele administrate în
cauza a rezultat ca este în interesul celor doi minori sa fie mentinuti în cadrul
serviciului rezidential al Organizatiei SOS Satele Copiilor Cisnadie, fata de
situatia familiala si recunoasterea expresa a mamei, ca în prezent nu se
poate îngriji de cresterea si educarea acestora.
(Decizia civila nr.1293/R-MF din 01 octombrie 2009)
