Prin sentinţa civilă nr.2401/14 noiembrie 2008, Judecătoria Câmpulung a respins cererea formulată de petentul i.c. împotriva încheierii nr.8499/14 august 2008, prin care a fost respinsă cererea de înscriere a dreptului de proprietate pentru co…


Prin sentinta civila nr.2401/14 noiembrie 2008, Judecatoria Câmpulung a

respins cererea formulata de  petentul I.C. împotriva încheierii nr.8499/14

august 2008, prin care a fost respinsa cererea de înscriere a dreptului de

proprietate pentru constructiile C100/3, C100/5 si C88, amplasate pe un teren

din Municipiul Câmpulung, judetul Arges.

În motivare, judecatoria a retinut în fapt ca petentul a dobândit, într-adevar,

printr-o cesiune de creanta, proprietatea celor trei imobile, însa, plângerea sa

este nefondata, pe de o parte, întrucât nu a achitat întregul tarif, raportat la

valoarea stabilita prin expertiza, prin Camera Notarilor Publici, respectiv suma

de 9.282 lei, acesta achitând numai 180 lei.

Pe de alta parte, s-a mai constatat ca cele trei constructii sunt asezate pe un

teren care este proprietatea unei alte persoane, din partea acestui tert,

neexistând un acord manifestat în cadrul unui contract de închiriere, comodat

sau orice alta forma, în baza caruia în sarcina terenului sa fie înscrisa sarcina

reala, care ar putea consta într-o superficie sau închiriere asupra proprietatii

sale.

În aceste conditii, nu poate fi deschisa carte funciara numai pentru constructii,

ele fiind strâns legate de terenul pe care se afla.

Înstrainatorul catre petent, la rândul sau, nu avea vreun drept asupra aceluiasi

teren spre a se putea constata vreo eventuala continuitate a acestuia ca

urmare a încheierii contractului de cesiune, motiv pentru care, în temeiul art.50

din Legea nr.7/1996, a fost adoptata solutia de respingere.

Prin apelul declarat de catre petent împotriva sentintei, acesta a criticat-o

pentru netemeinicie si nelegalitate, aratând ca, prin ordonanta de adjudecare

imobiliara data de Tribunalul Arges, Sectia civila în dosarul nr.1155/1998 la 15

mai 1998, autorul titlului sau, S.C.Runicom S.A. a dobândit toate drepturile

asupra celor trei constructii, dreptul de proprietate pe cladiri si

desmembramintele referitoare la terenul aferent, respectiv cel de superficie si

servitute, transmise catre sine, în urma cesiunii de creante.

În aceste conditii, arata apelantul, nu era necesar sa mai prezinte vreun acord

al proprietarului terenului privitor la înscrierea dreptului sau asupra imobilelor

aflate pe el.

Ca este asa, rezulta si din faptul înscrierii, în partea a III-a a cartii funciare, a

ordonantei prin care autorul titlului sau a dobândit toate aceste bunuri,

înscrierea facând opozabila subdobânditorului de la S.C. Grulen

S.A.Câmpulung, respectiv catre S.C. Intertrade Group S.R.L. Galati, calitatea

de proprietar asupra celor trei constructii si respectiv de superficiar asupra

terenului pe care el se afla, dobândita prin ordonanta de adjudecare.

Cum din înscrisurile depuse rezulta succesiunea în drepturi a reclamantului

asupra tuturor bunurilor înstrainate prin ordonanta, în mod gresit instanta a

considerat ca ar mai fi necesar consimtamântul proprietarului terenului.

Astfel, dispozitiile art.558 Cod procedura civila, asa cum erau ele în vigoare la

data pronuntarii ordonantei, transferau adjudecatarului întregul drept ce avea si

urmaritul asupra bunului vândut, între aceste drepturi înscriindu-se si cel de

folosinta asupra terenului, potrivit art.20 alin.3 din Legea nr.7/1996, hotarârea

judecatoreasca de adjudecare înlocuind acordul cerut în vederea înscrierii

drepturilor reale, daca sunt opozabile titularului, înscrierea în cartea funciara

nefiind necesara spre opozabilitate tertilor, în cazul vânzarii silite, asa cum

excepteaza în mod expres art.26 alin.1 din Legea nr.7/1996.

De aceea, B.C.P.I.Câmpulung ar fi trebuit sa înscrie, în cartea funciara a

terenului, sarcina reala a dreptului de folosinta în favoarea proprietatii sale,

precum si sa deschida o carte funciara separata, pentru constructii, cu numar

cadastral unic.

În ceea ce priveste taxa de timbru, solutia se critica sustinându-se ca, aplicând

corect dispozitiile legale ale Ordinului nr.371/27 decembrie 2007, aplica

procentul de 0,15% la o valoare de 6.188.000 lei, pentru care, însa, nu exista

însa baza de calcul, valoarea din act fiind cea de 20.000 dolari SUA care, la

data depunerii cererii de înscriere în cartea funciara, respectiv 17 iulie 2008,

dadeau o valoare a constructiilor de 44.958 lei, tariful rezultat putând fi de

67,437 lei.

Prin decizia civila nr.60/24 februarie 2009, Tribunalul Arges a respins apelul ca

nefondat, retinând în fapt ca, pe de o parte, în ceea ce priveste tariful datorat

pentru serviciul solicitat, acesta avea la îndemâna dispozitiile art.2 pct.6 din

Ordinul nr.371/2007, pentru a cere reexaminarea modului de stabilire a

acestuia. Neurmând calea de atac prevazuta de lege, acesta datora tariful

calculat de catre B.C.P.I.Câmpulung.

În ceea ce priveste fondul dreptului, s-a constatat ca, în cartea funciara a

terenului având nr.944, proprietar era evidentiat societatea GRETON GRANIT

VE PREKAST MALZE MELERI SANAY VE TICARET S.A. Filiala România.

Existenta unui drept de superficie în favoarea proprietatii apelantului petitionar

s-a constatat a fi incontestabila, ea putând fi opusa chiar si celui care si-a

înregistrat dreptul de proprietate, date fiind dispozitiile art.26 alin.1 din Legea

nr.7/1996, potrivit carora dreptul de proprietate si celelalte drepturi sunt

opozabile tertilor, fara înscrierea în cartea funciara, atunci când ele provin din

succesiune, accesiune, vânzare silita si uzucapiune.

Totusi, impedimentul la înscrierea dreptului de proprietate al petentului asupra

constructiilor în aceeasi carte funciara nr.994, s-a constatat a rezida în lipsa

unei cereri de deschidere a unei carti funciare de superficie, ulterior deschiderii

celei a terenului, asa cum prevad dispozitiile art.94 din Ordinul nr.633/2006,

chiar apelantul sustinând acelasi lucru prin motivele sale.

Ca atare, asa cum în mod corect încheierea nr.8499/17 iulie 2008 s-a retinut,

titularul dreptului de proprietate asupra constructiilor trebuia sa formuleze o

cerere de deschidere a unei noi carti funciare si intabularea dreptului de

superficie, iar nu direct intabularea, asa cum a solicitat biroului si cum a

sustinut si prin cererea adresata instantei.

Împotriva deciziei, în termen, a formulat recurs petentul, criticând-o pentru

motive indicate a se încadra în cele prevazute de art.304 pct.6 si 9 Cod

procedura civila, în esenta dupa cum urmeaza:

Cu gresita interpretare a legii, instanta a apreciat ca petentul trebuia sa

formuleze o cerere noua de deschidere a unei noi carti funciare si apoi de

intabulare a dreptului de superficie, întrucât cererea a fost adresata biroului

competent care era institutia obligata sa dea calificare legala acestei cereri, în

sensul procedurilor tehnice de urmat pentru realizarea dreptului, asa cum

rezulta din art.94 alin.1 din Legea nr.7/1996 si art.20 alin.3 si art.23, art.26

alin.1 si 2 ale Regulamentului de organizare si functionare a B.C.F.

În realitate, temeiul respingerii cererii sale de catre B.C.F.Câmpulung, fara a

contine calificarea în drept, a indicat numai lipsa acordului proprietarului

terenului manifestat printr-un contract de închiriere comodat, superficie sau

altele.

Or, desi a constatat ca existând, în patrimoniul sau, desmembramântul

dreptului de superficie asupra pamântului, în calitate de proprietar al

constructiilor, tribunalul a considerat, contrar legii, ca era necesara formularea

unei cereri în vederea deschiderii cartii funciare pentru acest desmembramânt,

invocând alte motive decât cele avute în vedere decât biroul, care a considerat

ca se impune exprimarea acordului proprietarului, acord suplinit de hotarârea

judecatoreasca în baza careia a fost transmis dreptul de proprietate, însotit de

toate desmembramintele si drepturile reale ce-l însotesc.

De asemenea, cu gresita interpretare a legii, s-a considerat ca tariful trebuia

calculat la o valoare arbitrar stabilita, iar nu potrivit sumei indicata în contractul

autentic de 20.000 dolari SUA.

Curtea, examinând decizia prin prisma criticilor aduse, a respins ca nefondat

recursul, retinând urmatoarele:

Tribunalul, examinând apelul, a constatat atât faptul ca cerinta administrativa a

achitarii tarifului prevazut de lege, asa cum a fost el calculat si apoi nu a fost

contestat pe caile prevazute de lege, nu a fost îndeplinita. Astfel, potrivit art. 2

din Ordinul nr.371/2007, neplata tarifului stabilit si necontestat de catre cel ce

formuleaza cererea catre birou, atrage respingerea cererii, fara a mai fi

necesara cercetarea temeiniciei acesteia.

Lipsa contestarii tarifului asa cum a fost el stabilit, pe calea reexaminarii

prevazuta de alin.6 al aceluiasi articol, face imposibila examinarea, într-o

eventuala cale jurisdictionala, a eventualelor greseli ce se pretinde a se fi facut

în momentul calcularii acestui tarif.

Or, contestatorul nu a utilizat calea legala de examinare a modalitatii în care i-a

fost stabilit tariful datorat pentru serviciile cerute, asa încât, solutia de

respingere a cererii sale, era cea care se impunea, fara a mai fi necesara

cercetarea celorlalte cerinte privind existenta dreptului a carui înscriere a cerut-

o si urmare a procedurilor în vederea realizarii acestui drept.

În aceste conditii, instanta nu trebuia sa se mai preocupe si de celelalte

chestiuni, fiind suficient a constata lipsa achitarii tarifului.

Nu se poate vorbi, aici, despre o eventuala încalcare a dreptului la o instanta

independenta prin necercetarea corectitudinii stabilirii tarifului, întrucât

legiuitorul nu îngradeste dreptul de acces la instanta, însa impune valorificarea

dreptului de a contesta mai întâi în fata autoritatii superioare celei care la

stabilit, eventual împotriva acestei modalitati de solutionare, putându-se

formula cai de atac adresate instantelor de judecata.

De altfel, tribunalul a constatat ca nu se poate face o asemenea cercetare

direct în fata instantei, fara a verifica legalitatea si temeinicia stabilirii tarifului,

or, recurentul nu critica solutia tribunalului, ci direct încheierea biroului de carte

funciara, privitor la modalitatea de calcul, o astfel de critica vizând modalitatea

de stabilire a starii de fapt, iar nu legalitatea solutiei tribunalului care face

obiectul cercetarii în calea de atac a recursului, asa cum prevad în mod expres

dispozitiile art.304 Cod procedura civila.

Fata de neîndeplinirea obligatiei de achitare a tarifului stabilit de catre

prestatorul de servicii, s-a constatat ca nici acesta, dupa cum nici instantele, nu

mai puteau intra în cercetarea celorlalte cerinte ale cererii adresata biroului,

neputând face verificari si statuari asupra necesitatii acordului proprietarului

sau a procedurilor de urmat sub aspectul necesitatii mai întâi a înscrierii, în

partea a treia a cartii funciare a terenului a servitutii de superficie ca sarcina

reala impusa acestui teren, cu cerinta efectuarii acestei înscrieri în

contradictoriu cu eventualul titular al dreptului de proprietate, urmata de

deschiderea unei carti funciare diferite pentru constructii.

Ca atare, cu aceasta modificare a motivelor pentru care solutia trebuia

pronuntata, si fara a mai intra în cercetarea celorlalte critici privitoare la fondul

cererii adresata de catre petentul-recurent si respinsa prin încheierea atacata,

în temeiul art.312 Cod procedura civila, recursul a fost respins ca nefondat.

CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE

6. Criterii de aplicare a masurii plasamentului prin prisma dispozitiilor art. 30

din Legea nr.272/2004

Art. 30 din Legea nr.272/2004

 Potrivit art.30 din Legea nr.272/2004,  minorul are dreptul sa creasca alaturi

de parintii sai, acestia fiind cei care potrivit legii trebuie sa se îngrijeasca de

cresterea si educarea minorilor si cei care trebuie sa exercite drepturile si

obligatiile parintesti, interventia organelor abilitate ale statului este una

complementara si trebuie în primul rând sa sprijine parintii pentru a aduce la

îndeplinire aceste obligatii si doar în mod subsidiar si alternativ ar trebui sa

aiba în vedere instituirea unei masuri precum cea a plasamentului.

Însa, în considerarea acelorasi dispozitii legale, din probele administrate în

cauza a rezultat ca este în interesul celor doi minori sa fie mentinuti în cadrul

serviciului rezidential al Organizatiei SOS Satele Copiilor Cisnadie, fata de

situatia familiala si recunoasterea expresa a  mamei, ca în  prezent nu se

poate îngriji de cresterea si educarea acestora.

(Decizia civila nr.1293/R-MF din 01 octombrie 2009)