Potrivit art. 1 din Codul civil, “Legea dispune numai pentru viitor; ea n-are putere retroactivă”.
Din interpretarea textului de lege menţionat rezultă că principiul neretroactivităţii este regula juridică potrivit căreia o lege civilă se aplică numai situaţiilor ce se ivesc după adoptarea ei, iar nu şi situaţiilor anterioare, trecute.
(Decizia nr. 1574 din 27 noiembrie 2002 – Secţia a V-a comercială)
Prin cererea înregistrată sub nr. 6887/2002 pe rolul Tribunalului Bucureşti -Secţia comercială, reclamanta S.C. “S.” S.A. a chemat-o în judecată pe pârâta S.C. “A.” S.R.L., solicitând instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa să fie obligată pârâta la plata sumei de 88.397.602 lei cu titlu de contravaloare mărfuri şi penalităţi de întârziere şi la plata cheltuielilor de judecată.
La termenul din 5.09.2002, reclamanta a făcut precizarea în instanţă că solicită reactualizarea creanţei la data plăţii integrale în funcţie de rata inflaţiei.
Prin Sentinţa civilă nr. 10569 din 5.09.2002, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia comercială, a fost admisă acţiunea precizată, pârâta a fost obligată la plata sumei de 26.064.140 lei cu titlu de contravaloare marfă, a sumei de 62.333.460 lei cu titlu de penalităţi de întârziere calculate până la data de 10.12.2001 şi a sumei de 5.998.856 lei cheltuieli de judecată şi s-a dispus reactualizarea creanţei până la data plăţii în funcţie de rata medie a inflaţiei.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa de fond a reţinut că în cauză sunt îndeplinite dispoziţiile art. 969, 970 şi 1066 din Codul civil, iar în baza art. 1084 din Codul civil, coroborat cu art. 3712 alin. 1 şi 3 din a dispus reactualizarea creanţei la data plăţii efective în funcţie de rata medie a inflaţiei.
împotriva Sentinţei civile nr. 10569 din 05.09.2002 a declarat recurs S.C. “A.” S.R.L., arătând că au fost încălcate dispoziţiile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 469/2002, în sensul că penalităţile sunt mai mari decât cuantumul sumei calculate.
Potrivit art. 308 alin. 2 din Codul de procedură civilă, intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea reţine că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Principiul neretroactivităţii legii civile este regula juridică potrivit căreia o lege civilă se aplică numai situaţiilor ce se ivesc în practică după adoptarea ei, iar nu şi situaţiilor anterioare, trecute.
Legislativ, acest principiu este consacrat expres în art. 1 din Codul civil, potrivit căruia “Legea dispune numai pentru viitor; ea n-are putere retroactivă.”
Faţă de faptul că Legea nr. 469/2002 este ulterioară naşterii raporturilor juridice dintre părţile litigante, în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 4 alin. (3) din legea menţionată.
Având în vedere considerentele arătate, Curtea, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. 1 din Codul de procedură civilă, a respins recursul, ca nefondat, instanţa de fond făcând o corectă aplicare a dispoziţiilor legale în funcţie de situatia de fapt.
