PROCEDURA INSOLVENŢEI. ADMISIBILITATEA
CONTESTAŢIEI FORMULATĂ DE CREDITORI ÎN
TEMEIUL ART. 75 DIN LEGE, PRIN CARE SE SOLICITĂ
ÎNSCRIEREA SAU MAJORAREA UBEI CREANŢE ORI UNUI
DREPT DE PREFERINŢĂ ÎN TABELUL DEFINITIV.
INTERPRETAREA SINTAGMEI „TRECUTE” DIN
CUPRINSUL ACESTUI ARTICOL.
-art. 73 şi 75 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei.
Interpretarea sintagmei „trecute” din art. 75 din Legea nr. 85/2006,în
sensul că se referă la drepturi deja menţionate, deşi corectă din punct de vedere literal,
apare ca fiind în contradicţie cu intenţia legiuitorului şi cu raţiunea celor două texte
legale.
Astfel, în art. 73 se recunoaşte dreptul la contestarea tabelului
Astfel, în art. 73 se recunoaşte dreptul la contestarea tabelului
preliminar şi se acceptă de către instanţă că este posibil să se solicite şi majorarea sau
înscrierea unor creanţe nereţinute de practicianul în lichidare, deşi textul foloseşte, de
asemenea, noţiunea de „trecute”.
Art. 75 foloseşte acelaşi termen şi dă dreptul ca în situaţii de excepţie,
respectiv fals, dol sau eroare esenţială să fie contestat şi tabelul definitiv.
Din economia dispoziţiilor art. 73 şi art. 75 se apreciază că termenului
de „trecere” trebuie să i se dea sensul larg, potrivit căruia este posibil să se conteste nu
numai creanţele sau drepturile de preferinţă înscrise, solicitându-se reducerea sau
ştergerea lor, dar şi neînscrierea în totalitate a unei creanţe sau a unui drept de
preferinţă.
O altă interpretare ar intra în contradicţie şi cu dispoziţiile din alin. 3
şi 4 ale art. 73 şi ar face imposibilă contestarea, fie şi a tabelului preliminar, atunci
când practicianul în lichidare a refuzat să înscrie o creanţă sau un drept.
( Curtea de Apel Piteşti – s.c.c.a.f., decizia nr. 529/R-C/16 mai
2008)
Prin sentinţa nr.127/F/2008, Tribunalul Comercial Argeş a
respins contestaţiile formulate de foştii salariaţi ca inadmisibile, reţinând
că aceştia nu au contestat tabelul preliminar şi tabelul preliminar
suplimentar, iar în condiţiile art.75 din Legea nr.85/2006, este permisă
doar eliminarea sau reducerea unor drepturi înscrise în tabelul definitiv şi
nu înscrierea sau majorarea sumelor recunoscute creditorilor.
Împotriva acestei sentinţe au formulat recurs creditorii foşti
salariaţi, criticând-o pentru motive încadrabile în prevederile art.304 pct.9
şi art.3041 Cod procedură civilă.
Astfel s-a susţinut că dispoziţiile art. 75 din Legea nr.
85/2006, dispoziţii precizate ca reprezentând temeiul pretenţiilor
formulate de către creditori, permit nu numai eliminarea unor sume
greşit înscrise în tabelul definitiv, dar şi introducerea unor noi creanţe în
acesta.
Cum în cauză, nu se mai putea uza de prevederile art. 73 care
privesc numai tabelul preliminar şi există o eroare esenţială asupra valorii
creanţelor înregistrate, se impune admiterea contestaţiei.
Examinând criticile formulate, se constată că ele sunt
fondate pentru cele ce se vor arăta mai jos.
Aşa cum s-a precizat în ultima contestaţie cu care a fost
investită instanţa şi s-a susţinut în recurs, temeiul pretenţiilor formulate
de recurenţi este reprezentat de dispoziţiile art. 75 din Legea nr. 85/2006.
Potrivit acestor prevederi legale „după expirarea termenului
de depunere a contestaţiilor, prevăzut la art. 73 alin. 2 şi până la
închiderea procedurii, orice parte interesată poate face contestaţie
împotriva trecerii unei creanţe sau unui drept de preferinţă în tabel
definitiv de creanţe în cazul descoperirii existenţei unui fals, dol sau a
unei erori esenţiale care au determinat admiterea creanţei sau a dreptului
de preferinţă, precum şi în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare şi
până atunci necunoscute”.
Art. 73 la care trimite textul precitat, recunoaşte dreptul
debitorului, creditorilor şi oricărei alte părţi interesate să formuleze
contestaţie cu privire la creanţele şi drepturile trecute de administratorul
sau lichidatorul judiciar în tabelul preliminar de creanţe.
Judecătorul sindic a interpretat folosirea termenului „trecerii”
în art. 75 în sensul că nu este posibil să se conteste pentru motivele
expres enunţate tabelul definitiv, decât sub aspectul drepturilor deja
menţionate, înscrise. De aceea, s-a susţinut că este inadmisibil să se ceară
altceva decât reducerea sau înlăturarea unor drepturi.
Această interpretare, deşi corectă din punct de vedere literal,
apare ca fiind în contradicţie cu intenţia legiuitorului şi cu raţiunea celor
două texte legale.
preliminar şi se acceptă de către instanţă că este posibil să se solicite şi
majorarea sau înscrierea unor creanţe nereţinute de practicianul în
lichidare, deşi textul foloseşte, de asemenea, noţiunea de trecute.
Art. 75 foloseşte acelaşi termen şi dă dreptul ca în situaţii de
excepţie, respectiv fals, dol sau eroare esenţială să fie contestat şi tabelul
definitiv.
A susţine că de această dată nu se poate cere înscrierea sau
majorarea unei creanţe, înseamnă a interpreta acelaşi termen în mod
diferit, deşi nu există o raţiune pentru această diferenţiere.
Din economia dispoziţiilor art. 73 şi art. 75, se apreciază că
termenului de trecere trebuie să i se dea sensul larg, potrivit căruia este
posibil să se conteste nu numai creanţele sau drepturile de preferinţă
înscrise, solicitându-se reducerea sau ştergerea lor, dar şi neînscrierea în
totalitate a unei creanţe sau a unui drept de preferinţă.
O altă interpretare ar intra în contradicţie şi cu dispoziţiile din
alin. 3 şi 4 ale art. 73 şi ar face imposibilă contestarea, fie şi a tabelului
preliminar, atunci când practicianul în lichidare a refuzat să înscrie o
creanţă sau un drept.
Ar fi de asemenea, lipsită de raţiune prevederea din alin. 4 al
art. 72 care obligă la afişarea tabelului preliminar şi la comunicarea
notificărilor către creditori din moment ce aceştia, oricum nu ar putea să
conteste decât trecerea.
De subliniat că nu se poate accepta ca aceluiaşi termen să i se
dea interpretări diferite, când este folosit în art. 73 decât atunci când este
utilizat în art. 75.
În concluzie, se apreciază că este admisibilă contestaţia
formulată de creditori în temeiul art.75 din lege, chiar dacă se solicită
înscrierea ori majorarea unei creanţe sau a unui drept de preferinţă în
tabelul definitiv, rămânând părţii să dovedească îndeplinirea celorlalte
condiţii impuse de textul de lege.
Urmează aşadar, ca în temeiul art.312 alin.5 din Codul de
procedură civilă, să fie admis recursul, casată sentinţa şi trimisă cauza
spre rejudecare pentru a se observa dacă, contestaţia formulată de foştii
salariaţi este întemeiată sub aspectul îndeplinirii cerinţelor privind
„existenţa unui fals, dol sau a unei erori esenţiale care au determinat
admiterea creanţei sau a dreptului de preferinţă, precum şi în cazul
descoperirii unor titluri hotărâtoare şi până atunci necunoscute”. Numai
în măsura în care se dovedeşte îndeplinirea acestor condiţii, urmează a se
verifica fondul susţinerilor formulate de contestatori, în sensul că le-a
fost înscrisă o creanţă sub valoare.
